Mark Knopfler-prietenul meu de suflet

Datorita Mirelei care in ultimul timp imi rascoleste persistent si extrem de placut gusturile muzicale mi-am amintit de Dire Straits si primul meu contact cu ei. Eram cu niste prieteni intr-un camin studentesc ceausist si atunci am aflat ca exista si alte muzici decat “Modern Talking” si chestiile de discoteca pe care ma zbuciumam eu uzual. Am dat deoparte rockerii suparati prezenti, cu gama lor de preferinte si am ramas prietena cu Mark. M-a insotit in noptile turbate cand imi construiam proiectul de diploma si varsam cafeaua  pe desene, cand aveam copilul mic si dansam cu el in brate cantand, in zilele in care mi se parea ca se termina lumea si ca soarele nu va  apare niciodata.

In ultimul timp ascult rar muzica acasa. M-am focalizat in timpul liber pe blogereala, carti si filme. Intamplator fiind in vizita la cineva l-am revazut, pe un DVD, pe vechiul meu prieten Mark. Am fost  surprinsa de cat de mult a imbatranit, aproape sa nu-l mai recunosc. Concertul era sustinut alaturi de Emmylou Haris o cantareata country de care eu nu auzisem. Alaturarea celor doi a creat o auditie de exceptie, au cantat si din piesele vechi pe care le stiam, dandu-le o alta valoare si distrugand mitul conform caruia iti place o piesa asa cum ai auzit-o prima oara si orice alta interpretare ulterioara nu o poate egala pe prima, au cantat si piese noi pentru mine. Mark a aratat ca anii care au trecut peste el au schimbat doar exteriorul, vocea si maiestria chitarii i-au ramas nestirbite. Am tinut ritmul, am cantat cu ei, am trait la maxim muzica creatoare de buna dispozitie, ducandu-ma departe in trecut la amintiri si oameni care nu mai fac parte din viata mea si intorcandu-ma in prezent la oameni care intra lasa frumuseti si licori pentru suflet, plecand mai departe in drumul lor.

Va las sa va delectati in ritmurile prietenului meu Mark, care nu imbatraneste niciodata!