Macrou in folie de aluminiu

Azi iar am fost pe teren necunoscut. Stiu ca folia de aluminiu s-a inventat din Epoca Primitiva dar eu am hotarat s-o incerc doar azi. Evident ca am fost numai ochi si urechi sa vad cum evolueaza productia dar in afara de un sfarait suspect, de parca prajeam pe aragaz in tigaie, nu s-a intamplat nimic. Dupa timpul estimat de coacere am desfacut folia si am cercetat minunatia. Era aproape facuta, asa ca am mai lasat-o vreo 10minute la rumenit.

Dar sa incepem cu inceputul, ingredientele:

-3 trunchiuri de macrou

-o ceapa mare

-3catei de usturoi

-bulion(sau ketchup)

-sare,vegeta,piper,frunze de dafin,lamaie,margarina.

Am curatat pestii de maruntaie si i-am umplut cu un amestec de ceapa tocata marunt, usturoi ras prin razatoare, bulion, piper, vegeta, sare. La fiecare peste am pus si cate o frunza de dafin in interior. Apoi am pus bucatele de margarina pe exteriorul pestilor si putin pe interior, de teama sa nu se usuce( procedeul acesta nu usuca ingredientele, dar eu fiind novice nu stiam amanuntul!). Am imbracat fiecare peste in folie de aluminiu si am dat la cuptorul deja incalzit, timp de jumatate de ora. De teama ca se umfla si nu respira aburii din interior nu am etansat suficient si mi-am cam facut de lucru cu tava in care am gatit. Data viitoare nu ma mai tem  si voi presa mai bine aluminiul pe pestisori.

Dupa jumatate de ora, am gustat si mi s-a parut ca ar mai avea nevoie de o rumenire de control, drept urmare i-am dezbracat de folie si i-am mai lasat 10 minute. La servire am adaugat niste lamaie care a combinat interesant gusturile. Pentru maine ma voi gandi si la o garnitura langa, poate orez.

Pana atunci va urez pofta buna!

Invitati la masa: Teo Negura, SLVC, Mirela, Gabriela Elena, Carmen Negoita, Cristian Dima, Elisa, Noaptebunacopii

29 thoughts on “Macrou in folie de aluminiu

  1. Pingback: IDEOLOGIA, PRO şi CONTRA … | Madi şi Onu Blog

  2. Uite o reteta de macrou pe care nu numai ca n-am făcut-o, dar cred ca nici n-am mancat vreodata acest fel!
    Daca tu spui ca e bună, o voi incerca, stiu ca numai bunatati faci pentru fiica ta si restul familiei! Normal ca-i rasfatam, doar ii iubim. :)
    Folia e foarte bună la fripturi, le ajuta sa se faca mai repede, bine patrunse si crocante deasupra, lasand o pojghiță subtire, exact atât cat trebuie. Eu o folosesc si pentru împachetrea sandwichurilor, pe cea din plastic n-o pot manevra si e prea etanșă.
    Orezul e salutar ca și garnitura pentru pește, cu exceptia peștelui cu sos alb, care cere cartofi natur. Cred că e foarte gustos, arată foarte bine!
    Poftă bună și mulțumim!
    O duminică frumoasă, cu daruri de la Moș Nicolae! ;)

    • mirelus, a iesit intr-adevar altfel, parca incecand sa gatesti lucruri pe care le-ai mai facut, dar folosind alte retete, obtii rezultate diferite si gustul capata alte valente.
      duminica excelenta si voua si un Mos Nicolae cat mai bogat!

  3. Pingback: Parfum de iarnă « Mirela Pete. Blog

  4. Mna… eu nu prea mănânc peşte şi nici nu gătesc aşa ceva. În schimb ai gătit pui în folie de aluminiu şi a ieşit delicios. Mai nou, însă m-am specializat pe ceva reţete exotice cu fructe…. Ieri am făcut un sos de portocale de minune :D

  5. N-am nimic in comun cu pestii,dar in vara am cumparat unul viu si dupa ce l-am tinut in vana sa-si revina ne-am uitat la el si l-am dus la mama.Noi n-am fost in stare sa-l omorim.

    Am Blood,Sweat & Tears.
    Noapte cu dulciuri!

  6. Pingback: BRAŞOV – POARTA ECATERINA « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  7. ti-a iesit foarte bine, dupa cum arata si mai ales dupa cum povestesti. eu fac de ceva vreme pastravul si macroul asa, in folie la cuptor din doua motive: groaza de fumul ramas in casa dupa prajirea pestelui, clasica si pentru ca imi place foarte mult cum iese. in ordine invers cronologica, astea-s realizarile:

    http://about2run.blogspot.com/2009/11/alegerea-mea.html

    http://about2run.blogspot.com/2009/03/bucatariti-bucatarim-maria-ta.html

    sursa retetei:

    http://sarbaincaruta.blogspot.com/2008/11/pescaresti.html

    e ceva mai simplu cum l- am facut eu, nu implica adunarea a prea multe ingrediente. cand il fac mai complicat, prefer sa il fac pe pat de legume, inecat in rosii si vin alb(crap, de obicei), fara folie

  8. Pingback: C - Elisa – gradina mea de vis

    • e perioada de peste si se incadreaza si ca finante si ca lipsa de oase si ca gust ;) dar cred ca de sambata viitoare schimbam sortimentul de peste. marinata nu ma pasioneaza si altceva n-am mai gasit pe net!

  9. A fost bun??
    Am mai citit zilele astea o reteta cu peste pe un blog. Cred ca trebuie sa fac si eu ceva maine… la cuptor, cu oregano, busuioc, feliute de lamaie taiate peste si cu mult vin. Si-n tava si pe langa ea, in pahar! Pana atunci…

    • am salivat abundent la reteta ta si am si comentat. ori sunt la spam ori pur si simplu m-a scuipat blogul tau afara :)
      tot ce gatesc eu e delicios, pun ingredientul secret: gatesc cu dragoste! (glumesc desigur!)

      • Am aprobat comentariul chiar acum, trebuia doar moderat, desi era suficienta discutia aici, acela este vechiul meu blog si nu-l mai folosesc.
        Iti spuneam ca Leurda (alium ursinum) adica usturoiul ursului creste cam in toate zonele, eu locuiesc in Hunedoara si e plin de el… insa sant zone unde nu se foloseste… ca e considerat buruiana ca si hazmatzuchi :)

      • imi amintesc de o padure undeva prin germania, intr-o primavara, era plin de ceva verde pe jos care mirosea teribil a usturoi. am supozitionat ca ar fi fost leurda…dar am ramas cu nedumerirea :)
        oricum voi fi atenta prin piata, daca o gasesc incerc neaparat reteta ta!

      • Sigur era leurda ! :D
        Se cunoaste imediat si dupa frunza identica cu frunza de lacramioara…
        ( de fapt ori ce frunza (aparent) de lacramioara care miroase a usturoi e Leurda si ori ce frunza de leurda care NU miroase a usturoi e frunza de lacramioara) :D :D

      • :lol: sa stii ca asa avea frunza. imi amintesc ca am gasit si-o lacramioara printre ele si tare m-am bucurat!
        dau o fuga in gradina sa iau la mirosit frunzele lacramioarelor, poate dau peste-o leurda!

  10. Pingback: Asteptandu-l pe Mos Nicolae | Gabriela Neagu

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s