Ce e de facut cand nu ne (mai) gasim locul in casnicie?

Am citit la Psipsina motivele pentru care se hotarasc unii, impotriva tuturor pronosticurilor sa se alieze pe viata cu contract. Ce facem insa daca dupa un numar de ani, mai mic sau mai mare, constatam ca locul ne-a devenit prea stramt, ca institutia numita casnicie ne atarna ca o piatra de gat, ca partenerul are mai multe defecte decat ne-am imaginat, calitatile parca s-au topit la spalat si rezonanta la venirea acasa e zero?

Gasim diferite pretexte sa onoram invitatii de prieteni pe care nu i-am mai vazut demult, hoinarim interminabil pe net in cautarea unui flirt care sa trezeasca pasiunea moarta de acasa, frunzarim printre vechile hobby-uri si ne adancim cu pasiunea inecatului in ele sau alegem calea cea mai simpla si la indemana oricui: o noua relatie. Bineinteles ca decat sa lasam pasarea din mana pentru cea de pe gard, mai bine pastram amandoua optiunile. Cea de acasa ofera un oarecare confort, iar cea din deplasare, plina de nou, umple toate bresele cel putin in faza de inceput. Faptul ca pare o solutie de moment nu e esential! Unii reusesc sa imbine utilul cu placutul ani intregi. Sa fie aceasta solutia universal acceptata? Nu merge acasa, gasesti in vecini si te intorci calm, linistit, satisfacut. Astfel se asterne o oarecare acalmie: tu-multumit de ceea ce tocmai ai comis, consortul- ca a scapat de crizele tale de nervi fara motive aparente. Familia continua sa supravietuiasca, copiii cresc impreuna cu ambii parinti, in societate lumea va admira ca si cuplul cel mai reusit!

Ar mai fi o varianta, dar care reprezinta un drum alunecos, povarnit si cel mai adesea lipsit de succes. Acela al incercarii reinventarii relatiei. Daca ai ales un om pentru o viata, inteleg ca nu doreai doar sa procreezi in liniste si sa nu aiba societatea, extrem de moralizatoare, ce comenta. L-ai ales pentru ca iti doreai sa mergi alaturi de el/ea vreme indelungata. Nu discutam aici de cei care au facut o afacere casatorindu-se sau si-au dorit sa faca si au dat rateuri. Ci de aceia care chiar cred in legaturile trainice dintre oameni, in prietenie, in gusturi asemanatoare, in drumuri comune. Bine ar fi ca inante de a-ti arunca privirea in alta parte, sa cauti ce ti-a placut la partener la inceput, ce ai vazut la el de te-a determinat sa iei hotararea sa-ti pui jugul de gat, tragand la o caruta care stim cu totii numai usoara nu e! Sa vezi care e stadiul dorintelor fiecaruia si in ce masura mai exista unde comune? Mai gasesti sub schimbarile facute de anii ce adauga fiecaruia prestanta, kilograme sau riduri, ceea ce-ti placea la inceput? Daca tu te-ai schimbat, ai dat vreo sansa partenerului sa afle asta si eventual sa incerce sa evolueze cu tine?

E simplu sa arunci tot la gunoi, sa te proclami neinteles si sa dai iama in oportunitatile care apar la orice colt. Ideea e ca daca n-ai stiut sa gestionezi relatia avuta nu ai nici o garantie ca te vei descurca mai bine cu cea de-a doua si ca la primul semn de declin, nu-ti vei lua picioarele la spinare  sa cauti mai departe. Eu as miza pe cinste. Mi se pare prea complicat sa crosetezi intre situatii, sa tii minte ce-ai pretextat cu diferite prilejuri, sa fii cu garda sus mereu si cu ochii-n 4×4. Suntem oameni si prin natura noastra diferiti, voi cum ati proceda, daca ar apare nori la orizont?

75 thoughts on “Ce e de facut cand nu ne (mai) gasim locul in casnicie?

  1. Suntem casatoriti de 28 de ani. Nu au fost chiar toate momentele de vis, dar pot spune cu toata sinceritatea ca majoritatea asa au fost. Am avut uneori senzatia ca el este exagerat de atent cu alta, poate a fost doar o senzatie, oricum, avand cate o discutie, am reusit sa depasim fiecare perioada mai putin placuta. Cum am mai scris pe undeva, eu sunt si am fost sincera, nu am ascuns niciodata nimic, asta astept si de la cel de langa mine. Pana la un punct poti sa taci daca stii ca exista o alta relatie, dar in momentul in care o poti dovedi parerea mea este ca trebuie stat stramb si judecat drept, amandoi, impreuna. Nu poti trai in incertitudine, oricat ai vrea sa crezi in dreptul la intimitatea celuilalt. Nu poti asculta cuvinte frumoase, stiind ca acelasi om le spune si altcuiva. Nu poti tine mana care mangaie un alt trup. Nu poti si cred ca e normal asa. Ce urmeaza dupa recunoasterea de ambele parti a vinei pe care fiecare o poarta? Depinde de fiecare cuplu in parte, dar cu mintea pe care o am acum, spun ca orice hotarare luam, trebuie cantarita bine.
    O relatie poate fi reinventata doar daca amandoi doresc acest lucru. Pot eu sa ma dau peste cap, daca el nu mai vrea, nu va merge. De unul singur nimeni nu are sorti de izbanda, celalalt va gasi suficiente motive pentru asta.
    Niciodata in momentele neplacute nu m-am simtit in stare sa ma gandesc la o alta relatie; am preferat sa stau eu cu mine, sa astept sa se aseze treburile, sa pot judeca la rece. Fuga (in orice directie) nu rezolva problema din spatele usii.
    Sa ai o zi usoara, este deja luni.

  2. E, uite ce vifor am stirnit cu subiectele astea. Misto, imi place cind lumea-si pune probleme. Ce nu-mi place, e cind oamenii complica in mod intentionat lucrurile simple. Casnicia, ca act in sine, dupa cum am spus, mi se pare, perimata, inutila si abuziva. Casnicia nu inseamna iubire, tot asa cum divortul nu inseamna ura. Daca partenerii nu se mai iubesc, e firesc sa se desparta. De ce? Pentru ca asta-si doresc. Simplu. Iar daca un act ii tine legati impotriva vointei lor, ala se cheama, dupa toate definitiile, abuz. Am inteles argumentul ca actul te face sa gindesti de doua ori pasul si poate as fi de acord daca am vorbi de doi copii. Dar daca e vorba de doi adulti, e cu totul irelevant si inutil. O casnicie de mila, de frica sau din obligatie, nu mai e casnicie, oricit ai gindi-o. Dar daca ambele parti ar consimti la o viata de familie si una personala, nu vad unde ar fi impedimentul si nici inconvenientele. Dar asta se poate realiza doar de comun acord, nu unilateral.

    • te asteptam ca doar daca te combat imi mai sare somnul. hai sa o luam metodic cu liniuta:
      1. ai un fix cu actul ala, e doar o hartie! poti face orice doresti cu sau fara ea. hartia e un mod simbolic de a fi legat de cineva, daca nu o mai vrei, nici 100 de lanturi nu te tin. cati nu au inca hartia dar traiesc separat de perioade bune de ani?
      2. viata de familie si cea personala sunt diferite? asta inseamna familie moderna? eu sunt de moda veche, pt mine notiunile acestea se suprapun identic.
      3. se bate prea multa moneda pe un sentiment in care eu nu cred: iubirea. e folosit ca argument in orice!

      • Vrei punctual? hai punctual! :D
        1. Nu-i vorba de un fix, ci de un act legal si oficial care n-are nimic comun cu sentimentul care ii leaga pe cei doi. Eu militez pentru veregheta, ca reprezentare decenta a unor sentimente, nu pentru parafa legii :P
        2.Gresesti. Toti traim si-o viata a noastra, personala, in care ne dedicam doar noua. N-o sa-mi spui ca atunci cind iti cumperi o crema sau iesi la o cafea c-o prietena o faci cu gindul la familie :D Dar sunt lucruri marunte carora nu le dai importanta. Asta nu inseamna ca acea viata lipseste sau se contopeste cu viata de familie. Ca nu le ascunzi, nu le face parte din “viata de familie”
        3. E, cu punctul asta m-ai ucidizat si tind sa cred ca l-ai scris inainte sa-ti iei cafeaua :D Adica tu nu crezi in iubire, dar crezi intr-o formalitate, intr-un conventionalism? Mi-e greu sa cred.
        Si uite, de-al dracu am sa bag un nou punct :P
        4. Daca vei aprofunda subiectul, sunt convins ca vei ajunge la concluzia ca actul casatoriei, e de fapt o expresie a neincrederii, a nesigurantei si chiar a fricii. Asta-ti doresti? Ce zici?

      • deci servit!
        1. nici eu nu am sustinut ca hartia are vreo legatura cu sentimentele. poti fi casatorit cu una si sa ai sentimente pentru alta ;) verigheta? si cand constat ca nu mai simt nimic pentru cineva o scot, cand revin la sentimente mai bune o pun la loc pe deget? hotaraste-te este sau nu? cu act si inelus sau deloc!
        2. o crema e viata personala? asta pot s-o cumpar si cu partenerul. ceea ce numesti tu viata personala e cumva interzis sotiei sau poate asa imi suna mie in urechi. si ceea ce ii e interzis de regula nici nu ar fi foarte incantata sa afle!
        3. nu cred in iubire, dar cred in camaraderie, in compasiune, in bun simt si grija fata de celalalt. iubirea se dilueaza, astea raman. gandesc la orice ora si fara cafea, asa sa stii :D
        4. toata viata noastra e o expresie a neincrederii, a nesigurantei si a fricii. de aia ne cumparam case, ne asiguram, ne casatorim sa aiba cine sa ne dea o cana cu apa cand vom fi batrani. nimeni nu poate sti ce-i rezerva viitorul.

      • Nu stiu unde sa-ti raspund. O fac aici.
        1. Una e vergheta, pe care o poti scoate cind nu mai ai motive s-o porti si alta “contractul” care trebuie onorat sau daca nu, pac la razbel. Un razbel care se lasa cu poale-n cap si cheltuiala inutila.
        2. Orice te priveste doar pe tine, face parte din viata ta personala. Faptul ca-l cumperi cu Basescu nu-l face parte din viata ta publica :P
        3. Pai daca-i vorba doar de camaraderie si respect, te-ai putea casatori si cu mine ;)
        4. Nu-i asa. Tot ce spui o facem, nu de teama ca ne ploua, ci pentru o viata mai comoda si mai plina de de toate. Nu e vorba de frica, ci de sentimentul uman de-a tinde la mai mult, mai bine, mai frumos, mai nou. Poate asta-i si unul din motivele divorturilor ;)
        I still love you! ;)

      • 1.daca ai avere, cam da. acum nu poti sa le ai pe toate in viata asta :)
        2.ce treaba ai tu cu basescu, tu ai alt presedinte acolo. asuma-ti nationalitatea!
        3.hmmm, te mai testez inca ;)
        4.te contrazici te casatoresti ca sa tinzi spre mai mult si apoi divortezi tot de aia? pai nu poti sa tinzi fara sa-i incurci pe altii?
        im not! :D

      • 1. vad ca ne-am inteles ;)
        2. era vorba de crema ta, nu de crema mea :P
        3. abea astept testele practice, ca de teorie sunt satul :lol:
        4. Nu ma contrazic. Tot timpul tindem spre mai mult. Sau tu crezi ca pirostriile echivaleaza cu o plafonare? ;)
        you just ruined my day :P

      • keep waiting :D
        tu ai spus ca pirostriile le alegi ca sa ai mai mult…dupa aceea nu mai ai spre ce tinde:ai deja! sau dupa ce le ai constati ca vrei mai mult.
        corolar: dupa ce ai pirostriile ti se schimba modul de gandire :D

      • Hai ca deja am divagat si divagatiile de le-au luat toti dracii, ca sa ajungem la singura concluzie plauzibila: mai am de
        asteptat :lol:

  3. Saru’mina.
    Red,cred ca atunci cind nu merge trebuie vazut de ce nu merge,si daca vrei sa mai mearga.
    Daca nu vrei,ia o pauza.Chiar daca te desparti,ia o pauza.Sa vezi in ce ape te scalzi,cam ce vrei de la tine si ce ai vrea de la un posibil partener si abia dupa aceea sa vezi ce vor cocosii care se invirt in jurul tau.
    Indiferent ca e cu hirtie sau fara,parteneriatul trebuie incheiat daca nu merge.Dar nu ca la 7 ani.Nu zici pui joaca.Nu arunci la gunoi o parte din viata ta,care pina sa ti se para ca e urita,a fost frumoasa si in primul rind a ta.Nu a lui,a copiilor,a parintilor sau vecinilor,ci a ta si tot numai a ta va fi si de aici inainte.Tu hotarasti daca intr-un fel sau altul.
    O saptamina buna iti doresc,
    Alexandru.

    • mi-am amintit un fel de povestioara ce circula intr-un timp pe net, sotul se hotarase sa-si paraseasca sotia, iar ea a avut o singura rugaminte: sa o poarte in fiecare zi in brate de la masina pana in casa, timp de 1luna. pare pueril, insa in efortul de a o duce metrii(cu un i sau cu 2??) aia, in fiecare zi si-a amintit ce-i placuse la ea, amintirile comune s-au redesteptat si povestea s-a terminat frumos. in viata reala nu e asa simplu…insa cred ca e un fel de parabola, referitoare la reinventare.
      o saptamana frumoasa si tie, alexandru!

  4. toata viata e un sir de experiente.
    eu ma plasez in gramada celor care incearca sa reinventeze. pentru tot exista reconfigurari. daca s-a gresit intr-un loc, se repara sau se reconstruieste pe alta baza. daca startul a fost gresit sau furat, nu se pune problema unui abandon, se pleaca iar. asta se plica doar daca esti interesat de casnicie. daca nu iti pasa prea tare, renunti. iar daca situatia creata te solicita foarte tare si iti aduce si traume, renunti. in luarea deciziei vine si Dumnezeu cu un plus de ajutor, ca iti da puterea sa duci mai departe si-ti arata calea de urmat, si vine si legea cu un instrument, numit divort. alegi!

      • doar lucrez la o biblioteca, dar calificarea mea e juridica.
        iar la nivel de liceu am facut silvicultura, si acolo trebuie sa stii sa apreciezi volumul inainte de a doborî…

      • :D nu stiu la aprecieri,dar la doborat nu te intrece nimeni!
        aha de acolo te pricepi la copaci. mi-am amintit de bradut. l-am mazilit sambata saracul!

  5. Aici fiecare procedează după cum îi e felul, educația și normele societății din care vrea să facă parte.
    Nu mi se pare blamabilă nicuna dintre opțiunile expuse de tine.
    Rețete universale nu există, decât experiența personală. Deciziile le ia fiecare în funcție de ce urmărește. Vrea liniște? Se va face că nu vede anumite lucruri. Vrea pasiune? Își va găsi pe cineva, cu discreție. Vrea să-și reinventeze relația? O va face, chiar dacă asta va cere eforturi mai mari decât a intra în una nouă. Important e rezultatul.

  6. eu pregătesc un post, dar mai pe coada săptămânii, cred, despre vocaţia de ispită. :lol:
    da, papa, ai stârnit ielele, vezi?
    acu s-o luăm de la actul ăla.
    – cum motivele pentru care ne căsătorim nu-s totdeauna iubirea (o stabilirăm că nu, pe la mine) atunci actul acela ca şi motivele care ne ţin într-o relaţie aparţin părţilor implicate. dacă oamenilor le place să se strângă de gât, chiar e problema lor.
    – iubirea ca sentiment nu este întotdeauna bilaterală, papa! aşa că un act semnat în deplinătatea (sau nu) facultăţilor mintale nu garantează că dacă unul dintre soţi îl iubeşte pe celălalt e valabilă şi reciproca.
    – dacă simţi că nu te mai încape patul căsniciei, apoi îi rău. pentru că eu cred că se va fi trecut deja prin toate compromisurile posibile (oamenii se pricep la asta) până să concluzionezi trist că toată investiţia se duce de râpă.
    – eu nu pun neapărat trădarea ca singurul motiv pentru care oamenii se despart.este unul dintre motive, dar mai sunt şi altele. uneori cei doi evoluează atât de diferit încât pur şi simplu ajung să nu mai aibă puncte comune. alteori unul dintre ei este absent (singurătatea în doi, care e groaznică). alteori nu mai există comunicarea…
    – şi dacă se duce şandramaua de râpă atunci singurul lucru bun pe care poţi să-l faci e să-ţi asumi eşecul şi să renunţi să resuscitezi un decedat.
    cam aşa zic eu. redsky te citisem de azi noapte da începuseră peştii somnului să mă bântuie, de-aceea am apărut abia acum. ;)

  7. Rețeta nu e simplă?
    Când apar problemele încerci să le discuți, să le cauți rezolvare (care poate însemna și reinventarea relației), iar dacă nu merge și nu merge, îi pui capăt.
    Dar totul devine complicat în practică. Tocmai pentru că mulți așa cum nu știu să își rezolve problemele din timpul căsniciei, nu știu să le rezolve pe cele de după.

  8. Noi avem 13 ani de casnicie si nu au fost roz .
    Am avut si nori si furtuni .
    De fiecare data mi-am spus ca daca am plecat pe acest drum trebuie sa incerc atat cat pot sa nu las sa se duca totul de rapa.
    Azi…stau si privesc in urma , datorita postului tau , si pot spune ca nu am luptat degeaba.
    Eu cred ca daca exista dragoste merita sa lupti.Orice om greseste , orice om incearca si varianta “din vecini”, dar se spune ceva de genul ca…”femeia face barbatul” eu interpretez asa ” femeia educa barbatul” sau il strica .Totul este in puterea femeii .Intr-un cuplu in general barbatul este primul care ” incearca” dar depinde de ea cum indreapta drumul lui.

  9. Pingback: Parfumul, o provocare ( partea a V-a ). Note și atitudini « Mirela Pete. Blog

  10. Din pacate, romanilor le place sa se minta singuri. Poate si saracia ii fac sa mearga inainte.
    Mi se pare ca cei din occident sunt mai practici, neacceptand sa mearga inainte intr-o rutina si minciuna reciproca. Poate si legislatia ii apara, tinand cont ca un divort le ofera unora, ulterior, si un confort financiar.

    • inclin sa cred ca au curaj mai mult decat noi sa infrunte convenientele sociale. si dincolo pe fiecare il intereseaza in primul rand casa lui, mai rar se uita in ograda vecinului.

  11. Cum am proceda daca ar aparea nori? Teoria e una, practica alta. Pana nu esti pus exact in aceasta situatie, n-ai de unde sa stii cum vei reactiona. Degeaba spui ca ierti, ori ca esti intransigent, de cele mai multe ori oamenii reactioneaza complet diferit ce principiile pe care zic ei ca le au.Degeaba declari ca n-o sa calci niciodata pe de laturi, n-ai de unde stii ce surprize iti rezerva destinul.
    Cum reactionam in fata unor probleme aparute in casnicie depinde de un complex de factori a caror pondere difera in functie de alti multi factori, deci chestiunea este extrem de nuantata.
    Literatura a scos tone, mii de tone de exemple despre subiectul asta, iar daca incercam sa definim acum problema asta, e ca si cum am cauta acul in TIR-ul cu fan.
    Un lucru este cert: nu poti da retete, nu poti clasifica, nu poti prevedea, teoretiza acest subiect, aici este vorba despre insasi natura umana, extrem de variata si imprevizibila.

    • haide baaaaaaaiiiiiiiiiiiiiiiiiii, de ce ne tai macaroana? noi ce mai despicam in 15aici????
      adevarul e ca ai dreptate,dar cu toate acestea putem teoretiza. poate intre noi sunt oameni care au intradevar probleme si ceea ce discutam noi le da o idee de rezolvare sau ii ajuta macar putin. si atunci vorbaria noastra nu e degeaba,nu?

  12. Pingback: Parfumul, note și atitudini « Mirela Pete. Blog

  13. Intr-o casatorie, amandoi sunt doua pietre de moara care au nevoie de ani buni pana sa macine o faina de calitate, impreuna….
    Se poate totusi ca cele doua pietre sa macine impreuna pana ce moara se inchide…
    Trebuie dragoste, iertare, vointa, rabdare, respect.
    Cei cu experienta mai pot adauga…

  14. cand casnicia nu merge, vezi daca se mai poate face ceva. Daca ai senzatia ca ruptura e iremediabila, ca dragoste nu e, nici simpatie, nici intelegere, nici…nici… e momentul sa stai sa reflectezi un pic si sa o iei de la capat. Viata e un exercitiu fara repetitie. Nu cred in casniciile care dureaza doar de dragul logevitatii cuplului. Aiurea. Si nici in cele in care mamele rabda tratamente groaznice din partea sotului, iar ele aleg sa ramana si sa fie batute si matratate doar ca sa aiba copiii tata. Si ma enerveaza la culme femeile care refuza sa divorteze doar pentru ca au proprietati de impartit ori ca nu cumva sa le fie sotului lor mai bine cu o noua nevasta. offf…sunt multe de spus si voi ati tocat fin subiectul.

  15. Pai, sa zicem ca pe prietena ta o inseala barbatu-sau! Cam ce sfat ai putea sa-i dai? Ca ea tot ce stie face, sau ce simte, sau ce-i spune bunul simt, ori interesul, ori prejudecatile. Eu zic ca aici sfaturile nu prea merg, oricat de bine intentionati am fi. Si apoi, stii cum se spune, cele mai proaste sfaturi sunt cele primite pe gratis. :D
    Dar ca subiect de chat, e interesant, indiscutabil. :D

  16. sunt atâtea variabile aici…
    Cert este că dacă se întâmplă întâmplarea, ambii trebuie să-și facă…anamneza și să despice firul în păatru până decid, tot ambii, ce e de făcut. Așa mi se pare corect dacă tot s-au legat la cap cu actu și cu „veregheta” :-D

  17. am trecut prin toate etapele, si de fiecare data am reactionat altfel decat ma asteptam ! Nu exista o reteta…indiferent de stadiul la care te afli ca dezvoltare…stiu doar ca la un moment dat vine resemnarea…

    • bine ai venit, balance! desigur ca nu exista o reteta, fiecare om e alfel ca prag de suferinta maxima, ca limita de indurare. nu sunt de acord cu resemnarea, viata ta unde ramane? incerci sa repari, nu merge, arunci balastul peste bord si mergi inainte. mereu cand ai senzatia ca nu mai e nici o sansa, daca te indepartezi si mai privesti o data constati contrariul. n-am spus ca e o cale usoara, insa are si satisfactii, in vreme ce resemnarea aduce doar amaraciune. numai bine iti doresc si decizii intelepte!

  18. Descopar abia acum, dupa aproape un an, acest subiect.
    Sunt situatii si situatii. Daca nu mai merge caruta, poate fi indicat si divortul. O casnicie nereusita poate fi nociva pentru ambii parteneri, si pentru copii, nu mai vorbesc!
    Am vazut oameni inhamati la institutia casatoriei doar pentru ca asa au gandit ei ca protejeaza mai bine copiii. Rezultatul a fost o imbatranire impreuna in ura si hara, in nemultumiri zilnice si stari de deceptie duse la paroxism! oamenii acestia nu mai aveau de ce sa stea impreuna, unul dintre ei ar fi trebuit sa fie mai puternic si, in ciuda protestelor celuilalt, sa zica “STOP”. Nu murea nimeni, nu era nici un capat de tara. Si poate ca azi ar fi fost mai fericiti daca atunci demult si-ar fi asumat separarea.

  19. Nu sunt adepta ideii ca cineva care se afla intr-o relatie sa joace pe doua fronturi, sa flirteze sau sa se angajeze in interactionari cu alta persoana doar ca sa testeze apele. Bineinteles spun asta pentru ca nu as face eu asa ceva, dar stiu ca nu e realistic sa am pretentia ca altii sa-mi impartaseasca mie valorile sau mentalitatea. Sunt casatorita de 16 ani si ca in toate relatiile nu a fost mereu roz totul, dar pot spune ca am avut incredere in al meu sot, incredere ce s-a daramat recent.
    Sunt ferm cimentata in opinia ca pasarea din mana trebuie lasata libera daca vrei sa te agati pe cea de pe gard. Asa e fair. Orice inafara de varianta asta, pentru mine este tradare, meschinatate. Nu uit si nici nu iert.

    • probabil ca avem experiente asemanatoare, din nefericire. la unii merge si cu mandra si cu draga… daca mentin o anumita nota de discretie, iar titulara se face ca nu pricepe anumite lucruri care ar trebui sa-i dea de gandit. casniciile sunt atat de diferite de la caz la caz, ca e greu de dat o reteta general valabila. sunt oameni care se multumesc si cu jumatati de relatii, care in lume pozeaza in cupluri fericite, isi fac concedii impreuna si se poarta cel putin vazut din afara ireprosabil…
      nu stiu daca notiunea de corect are o valablitate. tot ce stiu e ca si in sex, nu se numeste perversiune atata vreme cand sunt de acord ambii participanti.

    • as zice ca poti sa-ti redimensionezi sentimentele dupa raspunsul pe care-l primesti de la el. nu inteleg daca ma intrebi de sentimentele lui sau ale tale.
      bine ai venit, alypisi si doar ganduri bune iti doresc!

    • daca ai scos iubirea din schema, deja ai mai putine batai de cap, fara dezamagiri prea mari sau asteptari. numai ca aici depinde de tine, daca poti trai fara fluturi in stomac sau ii vei cauta in alta parte ;)
      fericirea e o stare interioara pe care o eventuala pereche o poate intensifica, dar o poti avea si fara. facand lucruri care-ti plac sau intalnind oameni dragi.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s