Mare cat vezi cu ochii!

Prima intalnire cu marea a fost sambata, intr-o statiune incalzita molcom de un soare binevoitor si bland, care doar te dezmiarda cu razele nu te parjoleste. O usoara parasire se simte peste tot, o multime de locatii sunt inchise asteptand sezonul urmator si pot doar sa-mi inchipui cum e cat locul colcaie de turisti. Un vapor de pirati se leagana lin, picotind in dimineata insorita.

Din vara de la turci stiam ca Mediterana nu miroase, lucru ce mi s-a confirmat si aici, desi in unele locatii, o usoara unda de sarat, peste, alge, toate amestecate delicat, mi-au gadilat narile. Urmatoarea oprire a fost pe un platou inalt, calcaros ca intreg solul insulei, de unde o priveliste deosebita mi-a taiat rasuflarea. Marea scobise in stanci o multime de grote, iar nivelul fluctuant al apei crease niste dantelarii in calcar de o frumusete rara. Totul dublat de o claritate a apei deosebita si in portiunile fara stanci de un albastru care pana acum credeam ca apartine doar cerului!

Pe drum am remarcat niste sere pitice, cu rosii inflorite si intinse pe suprafete largi, nepazite. Tare mi-e drag cand vad si locuri unde nu exista hoti! Capul cel mai sud-estic al insulei ne-a prezentat o mare abia valurita, iar dorul de a face o baie incepuse sa-mi incolteasca in minte. Of! E atat de nedrept sa fii langa mare si sa poti doar sa-ti moi mainile in ea…

De remarcat ca sunt o multime de romani. Pe unde am ajuns am auzit vorbindu-se romaneste, atat oameni plecati de mai multi ani si dornici de a vorbi cu cineva din tara, cat si obisnuitii lucratori, intalniti prin tari straine, pe care ii recunosti de departe dupa manifestari, muzica la maxim si ignorarea celor langa care traiesc. Poate din cauza aceasta prefer locurile mai izolate, cu linistea intrerupta doar de bataia regulata a sufletului marii.

Va las in compania pozelor si va astept pe cei carora le place marea cu amintiri de locuri sau mari care v-au bucurat.