Acest text raspunde unei provocari papale, care incepe sa devina o traditie amuzanta de respectat:
Era o zi frumoasa de vara cand ne cautam ceva de mesterit pe domeniul intins al bunicilor plin de acareturi a caror destinatie initiala nici chiar ei nu cred ca o mai stiau. Rascolind aiurea prin cutii de lemn care insotisera pe cine stie cati in armata, am dat peste schitele prafuite ce pareau planurile casei initiale si atrasi de mister am incercat sa deslusim povestea din spatele hartiei ingalbenite de timp. Liniile se desluseau greu, insa incapatanati urmaream cu degetul fiecare incapere, cand un fel de cruciulita ne-a atras atentia. Poate gresesc dar cred ca in mintea fiecaruia dintre noi sta dorinta de a descoperi o comoara ascunsa undeva si nu neaparat din dorinta de a ne imbogati, cat pentru ineditul descoperirii. Am rasucit atunci planurile pe toate fetele si in momentul in care am reusit sa ne facem cat de cat o idee, am pornit sa investigam. Dovezi palpabile ca ar fi fost ceva comoara ascunsa nu existau si doar privind in jur la modestia locului, era greu de crezut ca ceva valoros ne-ar fi asteptat exact pe noi, insa investigatiile ne dadeau o stare de spirit asemanatoare celor care au vazut aparand prin ceata America dupa lungi cautari. Acum ca sa fiu sincera, rascolirea noastra nu dura de foarte mult timp, insa lucrurile ramase in urma noastra pareau ca vandalizate de meteoriti si intr-un final i-au atras atentia bunicului, care contrariat ne-a spionat sa vada ce executam. Vazandu-ne ce cautam si dupa ce ne ghidam a zambit buclucas si ne-a cantonat pe toti in jurul lui, dezlegand misterul: nu exista nici o comoara, harta era doar o gluma facuta de el pentru niste verisori mai mici, gluma ramasa ascunsa peste ani intre lucrurile vechi care se aduna in fiecare casa. Usor dezamagiti am ascultat istorisirea si cautarile noaptea prin hambar, sperieturi cu pasari de noapte si rozatoare strecurandu-se fara zgomot dar speriindu-i destul, totul incheiat in hohote de ras si evident fara nici o comoara!
Acum privind in urma realizez ca e ca un ciclu care se repeta si planurile ascunse undeva printr-un pod inecat de amintiri, vor fi descoperite poate de alti copii dornici de aventuri si cautari!
Texte pe aceeasi tema:
http://scorpio72.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-concediu-ratat
http://georgiana75.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-2
http://irenadaiana.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-umbra2
http://v2valmont.wordpress.com/2011/02/04/duzina-de-cuvinte-cicluri-aproape-menstruale
http://eclpsademart.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-niciodata-sa-nu-spui-niciodata
http://mirelapete.dexign.ro/2011/02/duzina-de-cuvinte-schi%C8%9Be-vene%C8%9Biene-pentru-america
http://pisica07.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-cum-sa-seduci-un-aragaz

După program, Duzina de cuvinte a fost publicată la 0,15 în 5 februarie!
http://mirelapete.dexign.ro/2011/02/duzina-de-cuvinte-schi%C8%9Be-vene%C8%9Biene-pentru-america/
Weekend frumos!
si tie iti doresc unul pe masura frumusetii scrisului tau!
Hmmm, stiam ca vei aparea cu o povestioara in stilul tau caracteristic. Mistoaca si plina de-un parfum aparte, amestecat in colbul vremii.
multu papa, fac si eu ce pot. asta mi s-a parut mai grea ca prima…dar am doborat-o pana la urma
Pingback: Duzina de cuvinte. Schițe venețiene pentru America « Mirela Pete. Blog
Red, meseriaşă ca de obicei!! Na un ţuc di la mini :* muah! muah!
http://georgiana75.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-2
tuc primit, livrat la dublu inapoi! va iau imediat la citit
Pingback: Duzina de cuvinte-Concediu ratat. « cataratorii
De ai stii cat cautam si eu in lucrurile ingalbenite ale bunicilor,doar doar voi descoperi ceva…:))
http://scorpio72.wordpress.com/2011/02/05/duzina-de-cuvinte-concediu-ratat/
m-am gandit eu ca se mai intampla asa ceva
Redsky, povestea ta e atrăgătoare, cred că poate fi gustată la mai multe vârste și sunt sigură că o va citi și Enya mea! Farmecul, ca de crinolină găsită într-un cufăr vechi și prăfuit, păstrând parfumul unei epoci trecute și redescoperite, stârnesc curiozitatea precum poveștile copilăriei. Felicitări!
multu,mirela,fug sa vad ce fluturi delicati ai creat si tu!
Fluturii au fost saptamana trecuta, fata venita din Cyprus! I pup u!
am vazut, saptamana aceasta venetiezi!
frumoasă copilăria şi frumoase amintirile ei.
am apărut şi eu şi te-am citit cu încântare… parcă îmi vine să plec şi să caut harta aceea a comorii, a copilăriei fără sfârşit.
frumoasa intradevar! iti multumesc,pisic, harta comorii o pastram fiecare in suflet
miroase a copilarie, vacanta vara, bunici, mister, vremuri apuse. “Poate gresesc dar cred ca in mintea fiecaruia dintre noi sta dorinta de a descoperi o comoara ascunsa undeva”. buna. felicitari.
multumesc si a ta a fost tare simpatica si extrem de romantica
a mea? taci, ca ma faci curios? despre ce vorbesti tu?
scuze!!!! am incurcat borcanele!
na, bun, mie mi-a facut placere. vezi sa nu se supere celalalt borcan.
nu se supara, ca nu stie
iarta-ma,promit sa nu mai fac! prea curand
atata timp cat nu stiu, nu ma poate afecta
bai, mala suerte. vrei sa spargi borcanele?
hai sa nu spargem nimic, mai bine le bem
nu stiu despre ce vorbesti
nici eu,dar ma prefac ca stiu,doar sunt gazda, nu???
nu stiu de ce, dar nu vazusem comentariile tale

mai bine bem, chiar daca nu stim despre ce e vorba
Ce?
un jack ,merge?
ca uns
nu sunt sigur in legatura cu cantitatile
da` improvizam
hai noroc!
Pingback: TOXEMIA RĂZBUNĂRII | Madi şi Onu Blog
Pingback: duzina de cuvinte- cum să seduci un aragaz « psipsina
Miroase a copilarie. Ce bine e. Asta vroiam sa spun, apoi am vazut ca scrisese deja anowen. Asa ramane
asa ramane,cum spui!
Pingback: Luna de pe cer este mult mai uşor de dăruit decât inima « Gabriela Elena
Observ c-au tabarit borcanele pe tine si asta cam pune capac avintului meu de amorez borcanat
maestre, va rog… dumneavoastra sunteti buna dimineata de dupa (o) noapte buna. toate fetele spun asta.
nu spune asa, cum sa raman fara admiratorul meu cel mai infocat???
(de papa vorbeam!)
reduto
Se pare ca trebuie sa dau iama-n borcane, ca uite ce gura mare au!
fa si tu ce poti
Frumos textul, Redsky!
Pentru ca vorbeai de comori ascunse, mi-am amintit ca in urma cu multi ani, impresionata fiind de povestirile corabiilor scufundate, avand in fata ochilor mirajul comorilor de pe fundul marilor, le-am cerut parintilor sa-mi cumpere un mic cufar, pe care si acum il am si-l indragesc.
si eu am unul mic,primit odata demult de la firma. are pe el un fel de harta in genul celor vechi…ma duce mereu cu gandul departe
am facut si noi o harta de pirati, cand eram mici.am ascuns cateva lucruri… eram infocati rau! numai ca dupa vreo saptamana, au venit unii de la IELIF si au excavat locul…
ce nasol!!!! s-a dus bunatate de munca!
m-ai dus cu gandul la copilarie si la bunici… cand veneam la ei imi era foarte interesant sa cotrobaiesc prin podul casei si soproane
cred…si eu am facut candva la fel… la bunica erau reviste de moda vechi, jucarii…o multime de comori intrun pod uitat de vreme!
Daca era adevarata ,ce faceai prima si prima data?
)
cautam o sapa si o roaba: prima sa dau de comoara, a2a sa am cu ce-o cara!