Daca tot s-au decernat Oscarurile, trebuia sa fiu si eu in trend, asa ca am bifat iute filmul care i-a oferit Natalie-ei Portman premiul ravnit pentru rolul principal feminin. Fara indoiala rolul a fost muncit, iar ideea care trasnpare dupa ce ultimele acorduri ale filmului s-au stins, e ca de multe ori un interpret isi pune toata viata pentru a realiza totul cat mai aproape de perfectiune. Filmul este povestea unei balerine, distribuita in Lacul lebedelor, rol la care a vsat toata viata ei. Maniera aleasa de regizor e putin diferita fata de ce am vazut eu pana acum, cu destul de putin prim plan pe balet, pe pasi, pe picioare, pe muzica. Prim plan pe trairi, pe zbucium interior, pe invidii, pe singuratatea geniului.
Daca la inceput balerina pare ingenua, pura, pe masura ce se maturizeaza, parca totul devine dur, ros de patima, dorinte inabusite, alcool, sex, droguri, ca si cum trebuie sa cunosti mai intai rautatea ca s-o poti intrupa intr-un mod credibil. Filmul capata pe alocuri accente absurde, suprarealiste, distingi cu greu ce e real si ce se intampla doar in mintea personajului si se pare ca nici nu conteaza, atat timp cat toate actiunile converg spre un scop nobil, crearea partii intunecate a lebedei negre.
Incerc sa inteleg arderea unui interpret dar nefiind in bransa ma vad nevoita sa recunosc ca nu inteleg sentimentul si nu cred ca merita sa sacrifici tot pentru o seara de stralucire… Desi, daca ma gandesc mai bine, fiecare dintre noi am avut sau inca mai avem un vis, pentru realizarea caruia cu siguranta ca am sacrifica multe. Si acesta este de fapt scopul artistului de a produce bucurie sau extaz celui care priveste. Daca oamenii din seara spectacolului au plecat fermecati acasa, se cheama ca munca celor de pe scena n-a fost in van. Tot asa dupa cate un extaz din acesta artistic, poate n-ar strica sa meditam, la cate o fi renuntat omul ala sau cati ani de studii fara sfarsit, de viata fara alte bucurii a sacrificat pana a ajuns la o asemenea virtuozitate? Si sa nu-i tratam munca superficial, sa facem ca tot sacrificiul sa merite, iar bucuria pe care ne-a daruit-o sa i se intoarca inzecit!
Daca v-am facut curiosi, vizionare placuta!
LE: O primavara frumoasa tuturor!
http://fosile.wordpress.com/2011/02/28/fetelorun-martisor-pentru-voi/
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 57) « Blogul lui Teo Negură
Os car și eu ! Nu mă mai distrează spectacolul de la decernarea premiilor.Probabil că vina este ăn mine!!!
probabil nu te intereseaza rochiile. nici eu n-am urmarit ceremonia, dar intentionez sa vad macar o parte din filmele premiate.
Black Swan mi s-a parut ca a inceput promitator insa a virat mult spre comercial ieftin catre final cu penele alea smulse din biata Natalie. In rest, partitura cred ca a fost interpretata super iar eforturile ei, dincolo de marketingul cu cazaturile si vinataile, cred ca au fost imense.
totusi imaginea aia de final de lebada neagra, cand ii crescusera aripi,a aratat superb pe scena. rolul a fost greu si muncit, a meritat din plin premiul!
da, imaginea aia da. Pina atunci fusesera citeva scene carora nu prea le-am gasit locul.
am incercat sa redau ceva imagine pozitiva despre film…
Pingback: Pentru tine, Lisa! (4) « Cristian Dima
Anul trecut ÎNCĂ m-am mai uitat la decernarea Oscarului, am scris și un articol documentat pe Blog, cu toate nominalizările, premiile, categoriile, preferințele mele, vizavi de preferințele juriului, etc etc. Anul acesta, nici gând! Da…da, Black Swan era clar că va lua la câteva categorii, iar Natalie chiar joacă, îmi place, promite!
Mărțișor fericit , vino la mine să vezi Cel mai pufos Mărțisor! O primăvară minunată!
http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/mar%C8%9Bi%C8%99oare-pentru-prieteni/
o zi de martisor frumoasa si tie, mirela!
Pingback: Mărțișor « Un blog cu năbădăi
printre fulgii care dansează în fereastra mea trimit gânduri bune către prieteni, gânduri de primăvară. în semn de roşu şi alb, născută din graţia ghiocelului şi parfumul suav al zambilei, cu tuşele fragile ale freziei, primăvara să te găsească, să te recunoască.
o primăvară cu bine, redsky!
chiar daca pare incredibila venirea primaverii astazi, am incredere in urarile tale si-ti multumesc pentru ele. sa-ti fie primavara frumoasa si senina, psi!
n-am vazut, ca am auzit ca e cam cu sperietura
. pana una alta insa, iti doresc cu drag primavara frumoasa!
nu e chiar asa grav
zazuza iti doresc o primavara inmiresmata si cu multe bucurii!
Cu prietenie
cati,multumesc! o primavara minunata iti doresc si tot binele din lume!
cu drag, din tot sufletul, ganduri bune, raze de soare si bucurii, martisorul acesta iti deschide drumul spre o primavara minunata!
multumesc,gabico! o primavara care sa-ti implineasca toate visele!
La multi ani si fara embargouri!
pe muzica de Lennon si culori de Klimt
multumesc frumos! o primavara cu impliniri va doresc si voua!
O primăvară frumoasă şi ţie!
http://cammely.wordpress.com/2011/03/01/o-primavara-insorita-in-inimile-tuturor/
camely, mult soare si flori sa te inconjoare!
O primavara frumoasa, draga mea Anca!
Per ansamblu, mie mi-a placut black swan si tare mi-e ca eu ti l-am recomandat
o primavara surprinzatoare, draga mea Georgi
este posibil
La mulţi ani de Mărţişor! Sănătate şi bucurie!
iti multumesc, alexandru. o primavara plina de bucurii, impliniri si mai ales zile cu soare si fara zapada iti doresc!
Arta cere sacrificii! Ceea ce vedem noi, pe scena, in film, intr-un tablou, e o rezultatul unei munci titanice, care, unora, le subrezeste mintea sau trupul. Deviaza. De aia,unii dintre marii artisti ajung drogati, alcoolici, perversi, cleptomani…
Gimnastele si balerinele nu au copilarie. Au un vis, care trebuie sa culmineze cu un mare trofeu sau cu 5 minute de glorie. Cine intra in balet, viseaza sa fie LEBADA. Momentul de glorie se traieste la o asemenea intensitate, incat, de cele mai multe ori, psihicul cedeaza.
Filmul asta, e conceput ca idee, dincolo de balet, sau mai bine zis, nu are nici o legatura. Baletul e doar un motiv cadru. Si, vorbind de sacrificii, Natalie Portman a slabit un an, inaintea filmului, pana a ajuns la vreo patruzeci si ceva de kile. Trebuia sa faca asta! Si a meritat! Noi, oamenii obisnuiti, nu intelegem, sau intelegem mai greu chestiile astea. Artistii au ingerul si demonul lor, in fire.
cam asa cred si eu, un om obisnuit ca mine nechinuit de fiorul nici unei creatii, mai greu pricepe daruirea masiva a unor artisti. si ne-am si obisnuit ca spectatori sa consideram ca ni se cuvine tot ce primim si ca e obtinut cu un efort minim. astfel de filme ne aminteste ca adevarul e mult mai dur.
Pingback: semn de trecere, o petiţie. « psipsina
Pingback: Provocare parfumată. En Avril, Un Soir « Mirela Pete. Blog