Mi-am cules ramasitele de puteri si plutind usor datorita berii si atmosferei placute l-am lasat zambind la baza scarilor, simtind ca nu aceasta e calea de rezolvare a problemei mele spinoase, ci infruntarea adevarului, indiferent de cata suferinta poate ascunde . Ajunsa in camera, mi-am dorit din nou aerul sarat lasat afara si am deschis larg usa balconului, lasand noaptea fara pic de vant, sa ma invaluie. Cu obrajii fierbinti in palme am incercat sa scrutez intunericul dens, sa adulmec imensitatea, de care intentionam sa ma despart a doua zi. La tarm valurile dantelau nisipul in franjuri alburii, iar luna timida, aparuta de curand de dupa un nor, crea vapai potolite, de un luciu stins, la suprafata marii care respira ca un nou-nascut, lin si fara zgomot.
Imprumutand calmul naturii imprastiat cu darnicie peste tot, mi-am strans putinele lucruri hotarand sa iau trenul din zorii zilei. Am ajuns cu un taxi in gara, unde mi-am pus in ordine gandurile, prea des scapate din frau in ultima vreme, patruland agale pe peronul gol la acea ora cruda, dar atat de clara pentru mine, a diminetii. Mirosul marii se simtea sters de la distanta, iar strigatul ascutit al pescarusilor pe cerul fara nici o scama de nor, imi redestepta sperantele.
Am urcat in trenul care a sosit la fix, cum se intampla mereu cand nu te grabesti niciunde si nu te asteapta nimeni la capatul destinatiei. Un zgomot de voci si cateva rasete infundate mi-au atras atentia. Straduindu-ma sa disting sursa, lungindu-mi gatul de-a lungul geamului, mi-am revazut prietenii de pahar din seara trecuta imbrancindu-se razand sa urce, in timp ce se dadea semnalul de plecare. Am zambit cu gandul la intorsaturile pe care le ia soarta uneori. Oricum, nu apucasem sa-mi iau ramas bun si privirea de catifea a omului bronzat si mai mult tacut, ma reperase din nou…
Textele pe aceeasi tema le gasiti aici:
http://v2valmont.wordpress.com/2011/04/08/duzina-de-cuvinte-spre-oriunde-de-niciunde/#comment-27502
http://v2valmont.wordpress.com/2011/04/08/duzina-de-cuvinte-spre-oriunde-de-niciunde/#comment-27502
http://scorpio72.wordpress.com/2011/04/09/duzina-de-cuvinte-un-om-simplu/#comments
http://ragnarslife.wordpress.com/2011/04/11/duzina-de-cuvinte-vidul/#comment-809
Pingback: Duzina de cuvinte-Un om simplu « cataratorii
Si caile s-au mai intersectat sau au ramas doar amintirile? Bine scris,Red!
)
mai urmeaza
hmmm…eu trebuie sa astept sau sa aleg dintre trista,ganditoare sau indragostita…
deci…astept.
http://scorpio72.wordpress.com/2011/04/09/duzina-de-cuvinte-un-om-simplu/
asteptam cu totii
asta-mi aduce aminte cum asteptam intotdeauna urmatorul numar al revistei Cutezatorii (sau Luminita, nu mai stiu) sa vad ce se mai intimpla in foiletonul de acolo!
asa ceva citeam si eu pe vremuri…dar ciudat acum nu-mi mai amintesc decat jucariile ce le confectionam cu mama din hartie
Ne luam ramas bun can soarta vrea…nu cand credem noi !
cand apucam
Pingback: Plutind gol (al zecelea episod din elucubraţia cu 12 zombi şi 12 cuvinte impuse) | VERONICISME
that’s my girl! bravo, bravissimo! ooofffff… cât mai e până sâmbăta viitoare!
Pingback: duzina de cuvinte- maya « psipsina
Pingback: Parfumul prinţeselor de ieri şi de azi « Mirela Pete. Blog
Sa nu cumva sa n-o pui, ca eu deja m-am ambalat cu povestea ta bronzata si obajii aia incinsi
Un tren la malul mării, în zori de zi, către niciunde… Şi câţi nu se regăsesc în această imagine ca un final de film….Sau poate început?
Aştept urmarea!
iti multumesc, alex… sanatosi sa fim si inspirati… ca scriem tot felul de finaluri si inceputuri
Pingback: Duzina de cuvinte – Vidul | Per aspera ad astra