Nu le-am acordat niciodata prea mare atentie, fiind niste flori cu miros puternic si destul de marginalizate in gradini, pe nedrept spun eu. In drumurile mele zilnice, in ultimul timp cautand mereu ceva interesant de pozat, i-am surprins infloriti intr-o multitudine de culori si n-am putut ramane indiferenta la o asa darnicie a naturii, care i-a inzestrat cu petale orientate diferit trei in jos dotate cu niste periute cu perisori galbeni extrem de aspectuosi, iar celelalte trei intregind corola, creand in interior ca o casuta parfumata, tocmai buna pentru a fi vizitata de albinele aflate in plin proces de stocare de polen.
Am intalnit si variante simplificate, cu flori mai mici, dar si cele ornate regal cu visiniu, roz sau violet. Intre asemenea culori albul pur poate deveni prea simplu, chiar anost, daca nu l-ar salva periutele stralucitoare in culoarea aurului. Se pare ca sunt folositi cu succes in industria farmaceutica si cosmetica, detin o cantitate mare de vitamina C, dar pot fi si toxici pentru ca detin iridozin, care se acumuleaza in sange.
Irisii au avut roluri importante ca simboluri de-a lungul vremii atat in religie cat si in istorie, simbolizand credinta, intelepciunea si destinul. In mitologia greaca Iris era mesagera zeilor, cand pasea pe pamant in urma ei cresteau flori. “Iris” in limba greaca semnifica curcubeu si privind la paleta larga pe care o acopera florile nici nu e de mirare! In Franta a constituit simbolul regalitatii ( probabil la mare lupta cu crinii!), iar in Japonia este simbol national alaturi de crizantema.
Va las sa admirati in liniste ce frumos picteaza natura si ce culori variate poate utiliza…










hmmm … uite ca nu mi-am bagat niciodata nasul intr-unul. Desi imi plac! Pe aici sunt niste irisi din astia salbatici, galbeni care cresc prin locuri mai umede, pe linga ochiuri de apa prin padure.
miros destul de puternic, daca te apropii, fara sa fie necesar sa te pudrezi pe nas cu polen. cred ca in fiecare zona, natura prezinta altfel plantele, dupa cum se pot aclimatiza si prin asta e placut, nu e peste tot la fel.
Si mie imi plac foarte mult! Mai ales varietatile alea multicolore
sunt o splendoare!
E o floare ofertantă.
Seamănă cu o femeie darnică și frumoasă.
Faine imaginile!
da, sunt elaborat alcatuiti, ca un fel de capcana atractiva. natura asta apeleaza la tot felul de stratageme pentru polenizare
frumoase si florile si fotografiile! eu am o fixatie cu stanjeneii, zilele trecute ma gandeam sa scriu despre ei, dar vad ca mi-ai luat-o inainte
dar te rog sa o faci. si daca pozam acelasi lucru fiecare surprindem diferit subiectul, dar daca scriem, cu siguranta iese si mai interesant!
Pingback: Despre flori « Georgiana
imi plac foarte mult, dar sufar pentru ca se trec repede; nu am mai vazut galben cu rosu
nici eu pana anul acesta si trec zilnic prin fata lor, dar cred ca anul trecut aveam alt traseu si priveam mai mult in interior decat la natura…
si mie imi plac irisii.
foarte frumosi in poze….
da, au tinuta!
este una dintre florile mele preferate.
phiii, ce te-am nimerit!
Strabunica mea iubea irisii, ii desena pe panza si apoi ii broda in matase…
Superbe pozele!
ce frumos…
ma bucur ca-ti plac!
Pingback: Piaţa Muzeului în imagini povestite « Clipe de Cluj
Chiar ieri ma plimbam printr-un loc mai linistit, pe marginea unui rau, cand, din iarba, au inceput sa apara sute de irisi galbeni, mai modesti, dar la fel de frumosi ca ”suratzii” lor, prezentati de tine. Natura lucreaza… si scoate lucruri perfecte!
asta constat si eu, ma mir si va arat si voua, poate va bucurati macar jumatate cat mine si tot e un castig!
stanjenelul albastru e floarea mea preferata. nici o floare nu are loc in sufletul meu, ca asta!
am reusit sa te nimeresc, ma bucur
Ce frumuseţi ai adus aici, dragă Red! Superbe flori! Şi ai găsit şi nişte exemplare deosebite, cum nu am mai văzut până acum. Sunt unii irişi care aduc a …orhidee! Flori delicate, combinaţii de culori deosebite.
Îţi doresc un week-end frumos!
la fel de surprinsa am fost si eu, alex, arata cu adevarat deosebit. ma gandeam eu ca-ti vor placea
we fain si tie!
Pingback: Povestea parfumată a inimii « Mirela Pete. Blog
Am si eu, am si eu!
i-am vazut, dar tu ai mereu de toate, eu doar i-am furat de la altii
Pingback: blog de dexign » Cercul culorilor part.2