Un titlu pe care ratiunea il plaseaza in sfere triste. Daca viata zeilor ar fi in amurg, unde ne-am situa, noi, omenirea? Ca om, fiinta finita, am fost creata cu un scop si chiar daca viata mea nu merge mereu pe fagasul dorit, refuz sa cred ca suntem in declin, nimeni nu creaza degeaba. Mai degraba, tind sa cred ca suntem intr-o ratacire; e greu de tinut mereu drumul drept, fiind doar niste simpli oameni si cum zeii ne incearca adesea, mai gresim, ne jucam prea mult cu focul. Undeva acolo sus exista o balanta, un prag de care nu vom fi lasati sa trecem, suntem o creatie prea interesanta, schimbatoare si cu potential imens, pentru a dispare pur si simplu.
Uneori zeii mai obosesc sa ne conduca spre calea buna si ne lasa sa ne lovim capul de toti peretii, ca niste parinti severi care-si lasa copiii sa invete pe propria piele cum e mersul lucrurilor. Dincolo de aparente insa, binele triumfa mereu! Daca nu vom sti sa ne redresam singuri, cu siguranta ca mana salvatoare, atotputernica ne va ridica si ne va oferi o noua sansa. Desigur ca nu meritam, insa zeii in amurg, contempla cerul in culori multiple, contempla omenirea in culori terne de egoism, rautate, lasitate, ura, dorinta de imbogatire nesfarsita si hotarasc ca inca nu ne-am desavarsit ca oameni intregi, inca ratacim dupa dorinte desarte si decid ca mai avem de invatat. Astfel, asa cum dupa fiecare amurg urmeaza un nou rasarit, zeii ne privesc ingaduitori, ne tolereaza in continuare, sperand ca odata vom aprecia la adevarata ei valoare viata, ca un intreg cu bune si rele, ca iubirea va guverna toate actiunile noastre, ca vom putea privi peste micile necazuri, bucurandu-ne cat suntem vii.
O saptamana racoroasa tuturor! Si un pic de Wagner pentru melomani, inspirat de tema de luni, propusa de Psi!
Texte pe aceeasi tema au mai scris:
http://pisica07.wordpress.com/2011/07/11/amurgul-zeilor/#comment-4662
http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/11/provocare-amurgul-zeilor/#comment-3681
http://griska.wordpress.com/2011/07/11/amurgul-zeilor/#comment-2750
http://v2valmont.wordpress.com/2011/07/10/amurgul-zeilor/#comment-30563
http://labulivar.wordpress.com/2011/07/10/amurgul-zeilor/#comment-2308
http://linkping.wordpress.com/2011/07/11/elucubratii-amurgul-zeilor/#comment-2459
Pingback: Amurgul zeilor « Mustăţi lungi, gheare lungi
Hm! Dupa parerea mea, ratiunea si zeitatile sunt doua notiuni incompatibile. Dar lasind la o parte ceea ce cred eu, daca suntem “fiinte finite” cum poti exclude sfirsitul? Si daca am aparut pur si simplu, de ce n-am putea disparea in acelasi mod? Si inca ceva ce n-am sa inteleg niciodata. De ce oare tot ce-i mai rau pe lumea asta ne atribuim noua, iar tot ce-i bun, unei plasmuiri? Mi se pare absurd, atita timp cit omul a creat atita frumos, fara vreun ajutor extraterestru.
hai s-o luam metodic, e rost de provocari astazi
-ratiunea si zeitatile, de ce sunt incompatibile. poti sa crezi si sa fii rational, e doar o chestie de perceptie. si zeii pot fi rationali, dupa criteriile lor. si ratiunea poate fi zeificata, mai continui?
-noi ca individualitate suntem finiti, dar omenirea asa o vad eu fara sfarsit. ar fi trist sa fie toate realizarile acestea imense degeaba!
-atribuim noua si bune si rele, ca parte a unui intreg, nu prea merge una fara cealalta. daca omul a creat singur ceea ce este, e mai greu de concluzionat, nu am trait pe vremea aia, nu avem informatii suficiente, putem imbratisa o varianta saua alta, in functie de convingerile fiecaruia.
ce ar fi viata fara discutiile cu tine? hai sa ai o zi de inceput de saptamana fantastica!
Hai ca esti simpatica!
Chestiune de perceptie? Perceptie a ce? A imperceptibilului? De perceput percepi cu simturile nu cu imaginatia. Ratiunea este o caracteristica a omului de a-si explica anumite fenomene, pe cind credinta e taman pe dos, exact ce nu-si poate explica omul. Credinta e doar har, ratiunea, judecata.
Poti continua, evident, dar in mod rational
Deci e mai usor de concluzionat ca exista o forta sau om sau ce-o fi, cu constiinta si puteri suprauniversale, decit ca ceea ce realizam noi ne apartine! Asta tot ratiune s-o fi numind? Trebuia sa traiesti pe “vremea aia” ca sa-ti dai seama? Pai n-ai trait nici pe vremea ultimei revelatii evreiesti si uite ca stii cu exactitate ce zeitati exista, pe unde salasluiesc si cit sunt de perfecte. Asta in conditiile in care omul creaza valori in mod continuu. Realizarile actuale ale omului cum de nu le percepi? Dar in fine, s-o lasam ca oricum nu vom ajunge nicaieri, speculind pe marginea unei speculatii.
O saptamina cu realizari perceptibile-ti doresc!
da, stiu, mi s-a mai spus
o saptamana suprinzatoare de buna iti doresc!
Interesanta abordare…si mi-a placut.
http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/11/provocare-amurgul-zeilor/
n-am vazut alta, desi m-am straduit sa atac subiectul mai amplu… atat am putut scoate.
Pingback: Provocare-Amurgul zeilor « Cataratorii
Anca, mi-a placut perspectiva de abordare a subiectului. Uite o idee interesanta. Daca zeii ar fi muritori unde ne-am raporta existential? Prin natura noastra cautam mereu acel punct de sprijin, chiar spiritual si existential. Fara el suntem plutitori intr-un univers ce ne limiteaza la dimensiunea noastra fizica si morala “ingusta”. Ori noua ne place sa scrutam nermarginirea si sa ne indreptam catre ea.
cumva i-ai raspuns si tu lui papa. daca zeii ar fi muritori, atunci nu i-am mai venera si nu le-am mai atribui puteri pe care noi nu le avem. ar deveni la fel ca noi, doar oameni.
fara un punct de sprijin suntem pierduti, oricat de bine ancorati parem la un moment dat in viata, financiar, sentimental sau de orice factura. continua miscare sus/jos ne cere adesea o tarie pe care n-o avem. e bine in asemenea cazuri sa gasesti un punct de sprijin care e mereu acolo, indiferent de valuri, furtuna, bucurii sau necazuri.
da, ne cam place sa cochetam cu nemarginirea, nu stiu daca e bine sau rau. bine ar fi sa stim sa ne oprim, sa nu dorim continuu altceva si sa devenim vesnic nemultumiti…
Pingback: Elucubraţii – Amurgul Zeilor « Link-Ping
Interesant subiect si punct de vedere. Mie nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca sa vb despre zei, probabil fiindca inca nu am ajuns in Bali, insula Zeilor
dar si cand ai sa ajungi… ai sa vorbesti continuu
nici mie nu mi-a trecut! am raspuns doar “provocarii de luni”, lansata de psi. scriem cu totii pe o tema data. daca vrei poti sa te joci si tu cu noi. mai e o provocare si sambata, duzina de cuvinte
Interesant am intrat si pe blogul ei sa vad regulile, din pacate pentru blogul meu nu se potriveste, eu scriu doar despre calatorii, si mi-ar fi greu sa introduc mereu cuvinte date in postarile mele. Oricum multumesc pt recomandare
Ah si te-am adaugat pe ym, sper sa `iesim la o poveste` zilele astea
sigur ca iesim, sper doar sa ma fi adaugat cu adresa cu numele, pentru ca mie nu imi apare
Pingback: amurgul zeilor « psipsina
măi, da se pare că v-am dat serios de lucru!
să ştii că şi eu tot la wagner m-am gândit atunci când am ales tema.
pai eu doar la el m-am gandit
sa stii ca a fost cam spinoasa tema. dar a cazut bine, mai exersam mintea!
Am trecut prin Timișoara de două ori. Am vrut să te caut, dar știam că ești plecată în concediu, așa că rămâne pe altă dată. :-*
sunt convinsa ca nu treci pe aici, fara sa dai un semn :*
saptamana frumoasa!
numai bine si tie, sophie :*
Corect, ca Om, ca Fiinta, suntem creati cu un scop, acela de a ne implini spiritul, de a ajuta spiritul sa transceada dincolo de lumea Terestra, spre un Adevar Absolut, menit sa il absolve de greselile noastre ca fiinte muritoare.
Suntem in declin. Balanta despre care vorbesti, tocmai asta foloseste ca si contragreutate. Declinul si Devenirea. Acum depinde de fiecare cum se ghideaza prin Ideile sale. Depinde de Constiinta fiecaruia dintre noi.
corect, costin, constiinta si pana la urma scopul pe care ti l-ai propus in viata…
Eu aş zice că oamenii au nevoie de credinţa în zei tocmai fiindcă nu vor se considere “fiinţe finite”. Din câte ştiu eu, toate religiile vorbesc despre viaţa de după moarte
ai dreptate, cred ca pe undeva in mintea mea, ma referisem la viata sub forma asta, ca fiind finita. precizarea ta e extrem de bine venita si-ti multumesc
“Astfel, asa cum dupa fiecare amurg urmeaza un nou rasarit, zeii ne privesc ingaduitori, ne tolereaza in continuare.. ” Pupa-i-as io, da baieti buni..
)
asa-i?
Ceva nu e ok, eu nu vad la coment mailul asa ca am adaugat cel de la informatii, oricum da-mi tu add daca nu: aliceee_traveler sa vb
am rezolvat-o!