Era iar tarziu, nu-mi dadeam seama cand timpul maturase orele, incercand sa acopar toate problemele ridicate de deschiderea noului punct de lucru. Am privit spre linia orizontului nedeslusita, vazand ultimele sclipiri ale soarelui al carui disc rosu, dureros de intens, anunta o urmatoare zi vantoasa. O coloratura amestecata parca de un pictor dotat dar indecis, o mixtura de nuante calde, aerisite, movuri, rozuri, oranjuri, risipite larg cu eleganta, imi crea o nuanta de regret pentru ziua care trecuse neluata in seama. Am deschis larg fereastra pentru a simti mai aproape spectacolul mereu nou al asfintitului, respirand cu nesat aerul deja racorit si privind pierduta locul unde astrul disparuse, in locul lui ramanand doar o pata de lumina care murea lent. In sens opus, o intunecare tacuta se asternea bland peste orasul care forfotea stins.
De mult nu mai simtisem amestecul de teama si dorinta de a impartasi cu cineva frumusetea momentului, un aliaj de bucurie, liniste, impacare, care cerea parca o imbratisare, o caldura sufleteasca in umbra careia sa dospeasca un sarut. M-am gandit fugitiv la ce lasasem acasa, am intins mana sa iau mobilul, insa ipoteza ca nu e singur, ca nu am dreptul sa intru si sa ies dupa bunul meu plac din viata lui, m-a oprit. Parerea de rau m-a ros din nou si un ghimpe de regret si-a facut loc in sufletul pe care-l credeam sec, fara dorinte, fara suspine, mort pentru oameni.
Mi-am strans parul intr-o coada lejera, am lasat geamul deschis si am parasit biroul, in noaptea care m-a primit calma, am zambit trecatorilor grabiti spre o casa unde-i asteapta cineva, tinerilor care mana in mana paseau lent privind malul apei lucind stins in unde argintii de metal topit, oameni singuratici plimband agale cate un catel care dadea fericit din coada si ii oprea la fiecare colt, mirosind temeinic nimicuri. Ciudat nuanta de singuratate a disparut, m-am simtit acceptata avand locul meu bine stabilit in lume si am intrat hotarata in atmosfera zgomotoasa, vesela si efervescenta caracteristica berariei din colt!
Textul face parte din Duzina de cuvinte prezenta sambata. Pe aceleasi cuvinte au mai scris si:
http://pisica07.wordpress.com/2011/07/23/duzina-de-cuvinte-de-mana/#comment-4905
http://labulivar.wordpress.com/2011/07/22/duzina-de-cuvinte-on-crossroad/#comment-2417
http://carmensima.ro/2011/07/22/duzina-de-cuvinte-practica-de-schi/comment-page-1/#comment-17695
http://v2valmont.wordpress.com/2011/07/22/duzina-de-cuvinte-orasul-cu-statui/#comment-30839
http://divers.toateblogurile.ro/2011/07/duzina-de-cuvinte-noi-doi/comment-page-1/#comment-455


Ai fi putul sa ma suni pe mine in schimb
cu taxa inversa?
tu la bani te gindesti?
mereu!
Senectute continua…ce bine!
http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/23/duzina-de-cuvinte-nepotriviri-perfecte/
pai functie de cuvinte
ai prins foarte bine momentul acesta de trecere, cand lasi in urma ceva (sau/si pe cineva) pentru un nou inceput. cu toate oscilatiile, uneori destul de dureroase intre regret si convingerea/increderea de a merge inainte…
cam toti avem momente din astea. bine ar fi ca odata ce hotaram sa lasam in urma ceva, sa nu mai revenim…
m-ai făcut să mă simt…acolo
ma bucur, mai incerc si alta data
Pingback: Duzina de cuvinte- Iluzii pierdute « BLOG D'AGATHA
Pingback: duzina de cuvinte- de mână « psipsina
Pingback: cutia cu maimute » Blog Archive » Duzina de cuvinte – Noi doi
hmmmm… a revenit senectutea! ce bineeee!
vine ,pleaca, e greu de multumit
Cred ca DUZINA ne face pe toti mai visatori. Frumos ai scris
http://divers.toateblogurile.ro/2011/07/duzina-de-cuvinte-noi-doi/
multumesc,adreea si bine ai venit!
pai o visare din cand in cand nu face rau nimanui
Red, frumos le mai potrivisi..
) E bine ,cand te primeste noaptea cu calmitate…
si cu dezmat total
Pingback: Aliaj de scorneli (al douăzeci şi unulea episod din elucubraţia cu 12 zombi şi 12 cuvinte impuse) | VERONICISME
Nu stiu cum si nici de ce, dar pe mine termenul “senectute” ma duce cu gindul la…vrute si nevrute
pe tine te duce gandul oricum,deci unde e noutatea ?
Pingback: Carmen Sima | Blog » duzina de cuvinte – practica de schi
iata ca, desi am sosit de cateva ore de la mare, m-ai intors, cu gandul, inapoi la malul marii si la rasaritul meu de soare… azi dimineata am vazut, pentru prima data, curcubeul la mare… curcucubeul la ora 6:00 dimineta
ma bucur ca ai fost, ma bucur pt curcubeul generos si pt rasaritul tau. sa-ti fie de bine!
Asa se intampla daca ramai la servici, nepermis de mult!
Ti se limpezesc gandurile, recapeti sentimente, inima isi urmeaza ritmul. Ce pacat, eu nu prea fac ore suplimentare!
nu-i pacat, se cheama ca ai timp liber pt tine, in care inveti… sa mergi pe bicicleta de ex
Interesant
ma gandeam io!