Duzina de cuvinte: Senectute(XIII)

Priveam in dimineata calma si racoroasa de vara, la cerul atat de albastru incat ma intriga, facandu-ma sa-i caut o imperfectiune. Deasupra marii, locul de un rosu aprins unde de putin timp se ridicase soarele, schimba nuantele de la un moment la altul, imbracand iarba, tufis, copaci, intr-o aura incerta, ca o ceata rosiatica ireala. M-am uitat la ceas, era inca devreme, nu simteam nevoia sa ma desprind din contemplare, roaba pacii pe care o elibera natura din toti porii. Un greier “asasin” pitit undeva in cenusa stinsa a focului din ajun, incerca un tril, insa speriat de ecoul sunetului in linistea adanca, a decis subit sa-si mai acordeze putin vioara, amanand concertul. M-am ridicat incet si cu un mers usor zgribulit, am cautat un loc uscat, adapostit, unde sa-mi asez capcana gandurilor, sa le ingrop acolo, in nisipul fin si sa fug pe nesimtite, libera si usoara.

Mi-am inchipuit cum fac o groapa mica, cu mainile goale, sap usor in nisipul rece dar placut la atingere, iau tot noianul de ganduri fara raspuns, care se incapataneaza sa-mi dea peste cap echilibrul la care muncesc mereu, le depun cu o grija deosebita pe fundul gropii, rostesc cateva incantatii sacre, sa le dau impresia ca sunt in siguranta in adancul pamantului si ca nu le voi parasi definitiv acolo, astup pe nesimtite golul punand pumni de nisip rasfirati printre degete ca o ploaie usoara.

Cu mainile inca in nisip, mi-am lasat privirea sa rataceasca pe intinderea marii fara valuri, in care lumina rosiatica se amesteca incert cu albastrul metalic, dand apei un aspect de mercur lichid, cu unde ce pe alocuri pareau solide, o mixtura de roz si gri ce devenea imateriala. Am intins piciorul atingand spuma fina pe care o facea unda micuta ce aparea si disparea lent, ca o respiratie a unui animal mare, inca adormit.

Un zgomot in spatele meu mi-a atras atentia ca nu mai sunt singura, am intors capul si m-a pufnit rasul vazandu-i figura carpita de somn, incercand un zambet doar cu un ochi deschis pe jumatate, privind greu in stralucirea soarelui din ce in ce mai puternica si incercand sa puna mana pe mine sa ma pedepseasca pentru plecarea pe nesimtite din cortul unde petrecusem noaptea. Am hohotit si m-am smuls in ultimul moment, fugind cu talpile goale pe nisipul mangaiat de valurile blande si usor dantelate…

… Am tresarit realizand ca iar m-am lasat furata de amintiri din vremuri de departe, mi-am privit mainile imbatranite usor, in care carpa de praf astepta cuminte si m-am ridicat greu, simtindu-mi oasele cum protestau la fiecare miscare. M-am gandit ca e un semn ca inca sunt vie si m-am alaturat prietenilor grizonati in gradina umbroasa, din curtea conacului.

Povestea raspunde Duzinei de cuvinte lansata de Psi si prezenta in fiecare sambata. Texte asemanatoare au mai scris:

http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2011/07/30/duzina-de-cuvinte-3-alfabetar-despre-suflete/#comment-2167

http://labulivar.wordpress.com/2011/07/29/duzina-de-cuvinte-12/#comment-2500

http://pisica07.wordpress.com/2011/07/30/duzina-de-cuvinte-pe-drumul-cuvantului/#comment-5067

http://v2valmont.wordpress.com/2011/07/29/duzina-de-cuvinte-voiaj/#comment-30961

http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/30/duzina-de-cuvinte-capcana/#comment-4058

http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/29/sauna-ratata/#comment-4060

http://anaveronica.wordpress.com/2011/07/30/rugaciunea-soacrei-al-douazeci-si-doilea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/#comment-3556

http://divers.toateblogurile.ro/2011/07/duzina-de-cuvinte-cuvant-mort/comment-page-1/#comment-501

http://divers.toateblogurile.ro/2011/07/duzina-de-cuvinte-cuvant-mort/comment-page-1/#comment-501

http://myworld-valentina.blogspot.com/2011/07/duzina-de-cuvinte-la-plimbare.html#comment-form