Sau inca nu! Refuz sa ma gandesc ca in curand schimbam anotimpul, ca vor veni zile cu soare mai putin si ca in loc sa caut adaposturi umbroase, voi alerga ca floarea-soarelui sa mai prind o raza inainte de dezbracarea completa a naturii si instalarea anotimpului tern, adesea fara culoare, in care toate tac.
Ascult cantecul calm al greierilor, las racoarea placuta a noptii de inca vara, sa ma invaluie si ma gandesc la caldura placuta a zilei de azi. Parca dogoarea a mai scazut, adierea vantului nu mai arde, vegetatia se trezeste din agonia gradelor prea multe si incepe sa respire. In gradina plantutele au rodit si o mare parte si-au incheiat menirea. Rosiile grasane atarna bogat, castravetii au disparut, doar cei pentru samanta mai troneaza greoi pe lujere, dovleceii stau ascunsi si parasiti in spatele frunzelor. Am cules niste piersici mai putin aspectuoase, dar dulci si sorbind zeama aromata, ma gandesc cat de mult ador anotimpul asta, in care hainele sunt putine, ma simt libera sa zburd peste tot, sa ma balacesc, sa ma las rumenita de soare, sa simt natura calibrata rotund, prietenos, in jurul meu.
Iar furata de vraja concediului, al alternantei zilelor ploioase sau doar innorate, urmarind planuri prea alambicate si weekenduri irosite, am pierdut trecerea mereu prea rapida a verii, care se pregateste sa-si faca bagajele. Ne lasa zapaciti de caldura prea puternica, pe care si-o strange ca o rochie bogata si cand va pleca, vom dardai zgribuliti visand la zile lungi, aurite de soare, intretaiate de valuri inspumate sau umbrite de cetini verzi.
“Iar se duce vara”, e un gand pe care-l alung repede! Imi pun costumul de baie si prosopul in poseta pentru maine, imi iau zambetul si ochelarii de soare pregatita sa intampin o noua zi calda, deja cu frica pe care o am mereu in fata despartirilor iminente, cautand sa prelungesc cat mai mult clipa, sa folosesc orice minut sa deschid ochii cat mai larg sa nu se petreaca nici un minut al finalului de vara, iar eu sa absentez. Mi-am pregatit sezlongul si cartea la umbra nucului, ma mut afara o vreme, poate vara se induioseaza si… ramane cu noi!
Textul face parte din Provocarile de luni lansate de Psi. Au mai scris pe aceeasi tema:
http://griska.wordpress.com/2011/08/28/cand-se-duce-vara/#comment-3080
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/08/28/se-duce-vara/#comment-3081
http://pisica07.wordpress.com/2011/08/29/se-duce-vara/#comment-5632
http://scorpio72.wordpress.com/2011/08/29/provocare-se-duce-vara/#comment-4669
http://rokssana.wordpress.com/2011/08/29/se-duce-vara/#comment-8098
http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/08/28/se-duce-vara/#comment-11522
http://camelia-speranta.blogspot.com/2011/08/se-duce-vara.html#comment-form
http://pisicaru.wordpress.com/2011/08/29/se-duce-vara/#comment-154

Pingback: Când se duce vara… « Mustăţi lungi, gheare lungi
Astazi, desi soarele ardea la fel ca vara, am simtit miros amar de toamna, iar linistea dupa amiezei m-a surzit
… nu vreau toamna, orice numai toamna nu!
hmm, nici eu nu vreau, dar parerile noastre nu prea conteaza…
Și zi așa. Vrei să fie vară pân-la iarnă?
ia zi: te mai doare-n gât?
nu, ca am aplicat principiul cui pe cui se scoate
ca tiganul: da doamne 2 veri si-o iarna!
Pingback: Se duce vara … « Dictatura justitiei
Pingback: se duce vara « psipsina
redsky, bănuiam eu că eşti cufundată toată în albastrul cela… şi grecia? cum e grecia în inima ta?
e in 2 feluri: aproape de draga si teribil de indepartata ca locatie si perspective
Pingback: Provocare-Se duce vara « Cataratorii
Pingback: se duce vara | Rokssana's Blog
Nu ramane,Anca…se duce….
nu stim inca, mai speram
eu vreau sa vina toamna …fii atenta sa prinzi ultimele zvacniri ale verii
sunt toata numai ochi si ochelari
Pingback: Se duce vara « Tiberiuorasanu's Blog
Eu ador mirosul primelor zile de toamnă… şi foşnetul frunzelor ce încep să cadă…şi căldura molcuţă a razelor de soare. Vara, la noi, e un anotimp prea violent.
ceea ce descrii tu ador si eu. mai putin placut imi este ce urmeaza dupa…
si eu inca ascult greierii, ca zau n-am avut destula vara vara asta
indiferent cat este, eu cred ca mie nu-mi va ajunge niciodata. daca as avea posibilitatea m-as muta intr-o tara unde nu e iarna! bine nici vara la 50grd nu-mi place…
lasa ca se duce vara dar vine el, tulburelul!!
sa mai bem un paharel pam-pam, sa ne veselim nitel
Eh, frumos ai spus tu ce ai spus dar te-ai grăbit niţel cu vremea mohorîtă; tocmai ce-anunţară vreme caldă ca de vară; sau nu mai aveţi răbdare pîn’la tulburel, să vă chercheliţi niţel ?
ei ca parca daca ni se arata nu ne putem chercheli cu altceva?
nu eu, psi, s-a grabit cu tema de azi… eu nici nu vreau sa ma gandesc!
lasa ca din cate am auzit , se duce doar calendaristic :>..Se anunta o perioada lunga cu vreme insorita
asa sa fie, eu-s prima care se bucura!
ba nu..eu sunt
)
bine, bine, uite te las pe tine primul
Pingback: SE DUCE VARA « pisicaru
Sa oprim timpul pe loc sa raminem in momentul prezent, e prea frumoasa viata ca sa irosim clipa frumoasa .
si daca nu putem ,macar s-o traim intens, la maxim, sa ramanem cu amintiri frumoase!
Din pacate ai dreptate, vom plange noi dupa zilele cu soare, dupa caldura, dupa cer senin, dupa iarba verde si flori colorate!!!
Asta este, vom astepta vara ce vine!!! Si toamna are minunatiile ei
cred ca fiecare anotimp are macar o bucurie mica in el, sa avem ce astepta!
la fiecare sfrasit de vara, imi vine in minte o singura melodie, care ma obsedeaza cate o saptamana… e melodia pe care am ascultat-o cu ceva ani in urma, intr-un sfarsit de august, la malul marii… acum au ramas doar amintiri
si mie imi place piesa asta, desi e un pic trista. mie sfarsitul verii imi aminteste de asta:
Chris Rea – Looking For The Summer, imi aduce aminte de miej de vara, candva la Costinesti… o tabara gratuita oferita de facultate, dupa primul an de studiu. atunci am primit o caseta audio Chris Rea, albumul ”Auberge” si inca o caseta cu Paul Young.
uite una care ma mai apasa spre toamna asa
ce atmosfera linistitoare degaja. mi-ai facut dimineata perfecta, multumesc mult :*
tare mult mi-a placut albumul auberge, la vremea aceea. n-am mai ascultat demult chris rea…
la mine muzica tine de starea sufleteasca, daca sunt in echilibru merge orice, daca ma simt pe margine ascult doar chestii tonice. nu cred ca as putea trai fara muzica, e un medicament perfect!
sigur mai sta
asa zic si eu
Red,pai o vara ca a ta as vrea si io..Numa ca la noi in sud,dracu ne-a luat vara asta..Ca prigoriile am fost..
)
hai nu te mai plange, tu care te balacesti cu pestisorii
glumesc, te cred, si aici au fost cateva zile toride, acum parca devine un strop mai respirabil.
virusache, cata dreptate ai, am transpirat cat in 5 ani, in vara asta
unde se duce vara?? că la Iaşi îs 31 de grade! alo! alo! ia nu mai invocaţi voi toamna, daaaa???? eeee!
da, sa traiti, nu mai invocam nimic, asa a fost tema, am incercat sa ma conformez. raportez ca mi-a fost teribil de greu, la 30grd cat sunt aici
Ai perfecta dreptate. Se duce vara si va lua cu ea toate goliciunile estivale.
Stau si ma intreb, “cum dracu sa te incinte un palton?”
daca e scurt stimuleaza imaginatia! si hai sa nu exageram, in interior nu sta nimeni cu paltonul
Pai nu de interior era vorba, ca vara-i afara, nu in case
exista caldura si la mall, in magazine, la birou, in cafenele… mai spun?
Tu poti sa mai spui, dar si alea tot interioare sunt?
Alo, Timisoara, era vorba de femei care nu mai umbla dezbracate pe strada, odata cu “plecarea” verii, din cauza de racori autumnale si geruri hibernale. Sa nu-mi spui ca tu iesi iarna p-afara echipata ca-n poza cu Georgi
ies cum vreau eu, ca ma dezgheata astia apoi cu autogenul, asta e deja alta problema!
Banuiam eu, dar daca Georgi ma tine cu jumatati de masura, ce pot face? Sunt la mina voastra
Pingback: TE VREAU ALEASA « pisicaru