Duzina de cuvinte: Senectute(XV)

Se spune ca urasti cu aceeasi putere cu care iubesti! Eu nu prea stiu sa urasc, n-am fost buna niciodata la asta, am scos omul care mi-a gresit din viata mea si a incetat sa mai existe. Atat. Iar cand iubesc, o fac cu tot sufletul, oferind adesea unor maini neindemanatice o existenta fragila, tocmai buna de faramitat. E ciudat ca privind acum retrospectiv la barbatii care mi-au trecut prin viata, ca intr-o vraja greu de inteles am ajuns la final tot la primul, la cel care m-a pretuit cel mai putin si care a facut cele mai mici eforturi de a ma cuceri. I-am privit mana absenta cum tinea cireasa de codita arcuita, rotind-o usor dintr-o parte in alta, lumina aurie alunecand lin pe suprafata lucioasa fara defecte, conferindu-i in anumite unghiuri, o culoare visinie inchis aproape neagra.

Fereastra larga imi oferea un refugiu prin care gandurile se inghesuiau grabite sa prinda un loc sa erupa afara. Alungand pentru o clipa ghemul complicat de dorinte, impliniri si dezamagini, am zarit un om saracacios imbracat, cu palton prea lung pentru el, venit sa hraneasca porumbeii. Parea macinat de boala fara nume a batranetii, mergea adus usor de spate, iar in mana ducea o traista mai mult goala, tesuta ca la tara, cu fire mitoase, din  lana rosie amestecata cu negru si alb. S-a oprit pe platoul unde apareau mereu porumbeii, a scos o mana de malai din traista si a imprastiat-o. Praful fin in culoare de galbenus a plutit cateva clipe si s-a asternut lin pe pamant. Omul a rotit capul in dreapta si-n stanga, insa zburatoarele intarziau sa apara. A clatinat din cap cu tristete si cu mersul lui suferind, s-a indepartat garbovit  tarandu-si picioarele. In urma lui o cioara aparuta la secunda oportuna, a planat scurt si s-a infipt in praful fin care abia se mai zarea, intrecandu-se cu vantul care imprastia neglijent pulberea delicata.

O durere surda ca o arsura imi incetosa privirea pentru o clipa. Am intins mana spre tubul cu aspirina, am desfacut lent o pastila, incercand sa urmaresc mai departe omul din ce in ce mai mic si cioara care topaia grabita savurand dejunul nesperat. Am pus aspirina sa se dizolve intr-un pahar cu apa tonica si mi-am ridicat privirea deasupra coroanelor bogate ale nucilor si castanilor, care cresteau in simbioza perfecta in preajma aleilor parcului, odihnind privirea cu verdele intens al frunzisului. Pe nesimtite gandurile mi-au fugit inapoi la seara aceea cand am acceptat invitatia la masa a colegului care imi contestase cu umor calitatile culinare, dar golise farfuria. Imi  promisese ca-mi va da lectii de gatit, iar eu ma saturasem de dialogurile interminabile cu mine….

Textul face parte din Provocarile lansate de Psi sambata. Au mai raspuns provocarii:

http://pisica07.wordpress.com/2011/09/03/duzina-de-cuvinte-te-iubesc/#comment-5801

http://divers.toateblogurile.ro/2011/08/duzina-de-cuvinte-ramas-bun/comment-page-1/#comment-872

http://anaveronica.wordpress.com/2011/09/03/intoarcerea-vrajitorului-%E2%80%93-2-poveste-cu-12-cuvinte-impuse-inclusa-in-al-douazeci-si-saptelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi/#comment-3853

http://rokssana.wordpress.com/2011/09/03/duzina-de-cuvinte-2-a-bate-campii-cu-gratie/#comment-8540

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/03/duzina-de-cuvinte-5/#comment-3185