M-am trezit disperata, privind spre fereastra umbrita de nori, nu de prezenta ta. Ti-am cautat urma in frunzisul vested al nucului din fata geamului, dar nu am gasit decat o parte din frunzele lasate in ajun si parca nota trista a copacului se accentuase – peste noapte plansese cu lacrimi lemnoase, mici, rotunde si dezghiocate doar pe jumatate, intr-o incercare ratata de prelungire a vietii.
Am pasit zgribulita, incercand sa-ti aflu urma pe pavajul umed, cenusiu de lacrimile primei ploi, planse rece, cu tunete bizare pentru octombrie. Am privit cum florile isi dezbracau lin culorile investmantandu-se la unison in nuante mate de griuri si marouri terne. Pe alocuri pomii scuturau parca petece de soare, care se pierdeau in iarba inca verde, frunze galbene, usor mancate de rugina, plutind lin spre pamantul ce le va fi ultim culcus.
Am ridicat privirea spre cer, cautand urma privirilor tale albastre, in care rar cate un nor pufos infoiat ca o vata pe bat, oferea un respiro al caniculei ce abia imi permitea sa respir si care ma obliga sa-mi numar pasii lent, insirand greu drumul lung spre casa.
Ti-am cautat urma prin gardul care imprejmuieste bazinul, acum gol, unde ma rasfatai cu blande si albastre unde, racorindu-ma si dandu-mi o senzatie de pana, plutind pe apa, cu clipoceli racoroase in urechi. Sezlongurile disparusera, la fel cu amintirea mangaierilor tale fierbinti, care-mi linisteau pielea zgribulita si dezmierdata prea mult de racoarea apei.
Din ce in ce mai necajita, am fugit in gradina sa-ti caut urma, unde plantele vestede, dupa ce si-au dat rodul, s-au culcat adanc la pamant, asteptand plapuma calda a iernii, sa le acopere si sa le ocroteasca somnul lung, imaginandu-se iar tinere si verzi in bataia vantului.
Am ascultat ploaia rece, curentul dur, taios dar n-am reusit sa regasesc urma soaptelor tale blande, fine, mangaioase, mirosind a pajisti verzi, a ierburi haladuind libere pe campuri, a fan cosit, inspicat cu albastrele si insangerat bogat cu maci gratiosi si atat de fragili.
Imi rasfir bratele, privesc neputincioasa si oftez adanc, realizand ca ai plecat fara urma: unde esti vara mea iubita???
Textul face parte din Provocarile de luni, gandite cu talent de Psi. Scrieri pe aceeasi tema gasiti si la:
http://www.psi-words.com/2011/10/10/urma/#comment-6589
http://verovers.wordpress.com/2011/10/10/ramas-bun/#comment-1319
http://labulivar.wordpress.com/2011/10/10/urme/#comment-3406
http://scorpio72.wordpress.com/2011/10/10/provocarea-urma/#comment-5541
http://cita-topa.blogspot.com/2011/10/urma.html?showComment=1318235839205#c2664853124385913948
Pingback: Rămas bun « VeroVers
Și plantelor, acum veștede, le este dor de noi, cu siguranță. Vor reveni vesele și pline de viață peste câteva luni și ne vor povesti visele lor din lungile nopți de iarnă.
sau vor veni altele cu totul noi, fara amintiri si fara constiinta ca vor trai putin, pret de o vara.
Sper că te-ai îmbrăcat bine cât timp ai stat afară și ai făcut toate astea. Vezi că circulă virușii. Pupici.
circula ei, dar daca ma ating mor instant. fara pupici ca nu-s sigura ca n-ai virusi!
A, păi, fără pupici, clar. După cum zici, se pare că ai băut tot dezinfectantul. Best regards.
fara! eh, nimeni nu-i perfect!
all the best for you!
Daca vrei sa o gasesti,sa stii ca eu am luat-o si am ascuns-o bini bine la mine,ca sa nu fuga..
ela, sa ai grija de ea, s-o pui la pastrat si sa ne-o inapoiezi intacta la primavara viitoare!
Pingback: urma
Primavara e timpul iubirilor nebune.
Vara e timpul iubirilor traite cu ardoare.
Toamna e vremea regretelor… iar iarna momentul intelepciunii!
Va doresc sa traiti toate aceste “anotimpuri” asa cum au fost ele lasate dintotdeauna, fara sa sariti peste etape, in tihna impusa de sentimente!
O saptamana excelenta!
Păi după cum zici tu, la mine e o primăvară continuă. Parol.
si la mine o iarna continua….as vrea si eu un pic de primavara!:)
mai este putin pana la primavara, cateva luni, trec intr-o clipa
cita, ai spus frumos, eu ma simt tare aproape de iarna… imi place sa absorb natura fara sa amestec sentimentele, care deseori ne fac sa ignoram frumusetile din jur si sa fugim dupa himere.
o saptamana linistita iti doresc!
http://jumatatea-din-semiluna.blogspot.com/2011/10/urma.html
frumos ai scris, oftez dupa vara, dar mai ales dupa toamna, ca n-am avut deloc: vineri a fost vara si duminica ningea deja
vaaaaiiiiiiiiii, aici a fost o toamna lunga si blanda. si acum a iesit soarele, cred ca ne mai dezmortim nitel
vara ta este în sufletul tău. mereu va fi acolo. nu trebuie să alergi după ea, vorba lui greg, circulă viruşii!
parcă mi s-a încălzit sufletul citindu-te. la noi miroase deja a zăpadă…
iar i-a ieşit foarte bine.
am auzit stiri de zapada de 3-5cm, pe un drum undeva, unde se circula greu. ma gandeam eu ca daca aici e atat de frig, in alte parti ninge.
ma culcusesc si astept cu rabdare o noua vara. hai ca nu mai e mult
Pingback: urma « ECLIPSA DE MARTE
Pingback: Un divorț în URMA unui ghicit în cărți ! « Dictatura justitiei
De-as putea topi zapada cu suflul meu…n-ar mai trebui sa ‘mai incalt “baba” cu cauciuc cu fulgulet.
Frumoasa scriere. Ziua de luni este o adevarata desfatare literara.
e frumos, ca avem tema si zburdam pe ea
pai daca trebuie, asta e, o incalti. dar nu merg cauciucurile de iarna trecuta sau nu tin mai mult de un sezon?
ce frumos ai scris! parca-s versuri in proza!
si ah! ma alatur cu-ntrebarea “unde esti vara mea iubita???”
stii, nici eu nu-i mai gasesc urma
lasa, nu te necaji, dupa ce trece iarna si un pic din primavara, mergem s-o cautam impreuna. sigur e ascunsa undeva
Ai scris cu multă dragoste și mi-a plăcut dar, vorba scorpiuței72, am citit ce a comentat Gregorie și s-a dus ca un fum nostalgia. Adevărat că un cuvânt poate să zidească iar altul să dărâme.
nu conteaza ce spune fiecare, noi simtim dupa sufletul nostru, nu al lui gregorie. si daca a starnit rasul foarte bine, atata vreme cat ne mai putem amuza, suntem inca vii
frumoasa scriere! o placere sa te citesc! vara ta iubita e departe acum…dar se intoarce intotdeauna la cei ce o iubesc!:) saptamana faina iti doresc:)
Vine iarna ,bine-mi pare /Ca scap reacu da dogoare!
)
ah, nu mai turna si tu sare pe rana!