Prima intalnire…

Pana nu va ganditi la aspecte romantioase, am sa precizez rapid: prima mea intalnire cu alcoolul! E drept ca si pana atunci mai cochetasem eu cu el, asa gustand cate un pahar micut de bere cu mama, dar de data aceasta scapasem singura de sub ochiul vigilent si mana lunga a legii, la un revelion cu niste prieteni, dintre care unul dintre ei marea mea iubire din liceu. Ne-am dansat noi ce ne-am dansat, am ciugulit cate ceva, (de mancare vorbim, ca altceva nu putea fi vorba, era maica-sa cu ochiul pe noi, ca pe butelie!) si vine ora 12. Sa marcam trecerea dintre ani, sampanieeeeeeeeee!, mi se umple un pahar inalt si suplu cu picior, iesim pe balcon, ne felicitam care cu cine apuca intr-o devalmasie necontrolata si destul de inghesuita, fiind la bloc, intr-un spatiu restrans. Amicul meu ghidus ma tot indemna sa dau paharul peste cap. Bautura acidulata si dulce-acrisoara nu parea mai inofensiva decat un simplu suc. Am sorbit-o cu gurite mici, pana am dat de gol si am mai intins mana inocenta, sa mai primesc.

Intre timp lumea care avea deja avans in experienta in ale bautului, incepuse sa cante “La multi ani cu sanatate” si vocile din balconul nostru s-au impletit superb cu alte voci din bloc, depe strada, toti oamenii sarbatorind si cantand la unison fara sa se cunoasca. Tot atunci cineva l-a pomenit pe Dumitru Farcasu, care aflat in vizita la cineva intr-un bloc, cu alta ocazie, a inceput sa cante in baie, iar rezonata ce a avut-o sunetul instrumentului i-a facut pe toti sa iasa la balcon si sa aplaude. Probabil aceeasi senzatie de traire in grup a unui moment deosebit sau cine stie ce asociere de idei, m-au facut sa tin minte povestea taragotistului renumit.

Dupa o vreme in care ne-am mai felicitat noi, mai personal, pana am inghetat bine afara, am impins usa balconului si ne-am reintors in gasca ce dansa de zor. Ciudat, mintea imi era perfect clara sau asa simteam eu, dar picioarele isi pastrau cu greu echilibrul, ma cam balansam de parca eram in tangaj. Prietenul meu a inceput sa rada  ca m-am pilit, eu am sustinut cu indarjire ca doar m-am dezechilibrat, ceea ce i se poate intampla oricui. Ideea e ca am mai incercat si alta data cu sampanie si efectul a fost la fel, baros in moalele capului, undeva in apropierea centrului echilibrului si o usoara si apoi pronuntata senzatie de greata! Ciudat cum o bautura a carei tarie n-o simti, simpatica, acidulata finut si buna la gust, iti zboara echilibrul si mintile in timpul cel mai scurt! De atunci ne-am masurat (eu si sampania, ca pe prieten l-am pierdut in negura timpului!) doar de la distanta, raman consecventa: tarie sau bere! Voi va mai amintiti prima data cand v-ati imprietenit prea substantial cu alcoolul?

Textul face parte din Provocarile de luni, lansate cu talent si inspiratie de Psi.

http://www.psi-words.com/2011/10/24/prima-intalnire/#comment-7156

http://cristiangheorghe.wordpress.com/2011/10/24/prima-intalnire/#comment-791

http://marinarasnoveanu.wordpress.com/2011/10/20/prima-intalnire/#comment-534

http://profunzimi.wordpress.com/2011/10/23/prima-intalnire/#comment-148

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/10/23/prima-intilnire/#comment-13048

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/10/24/prima-intinire-%e2%80%93-2/#comment-13049

http://linkping.wordpress.com/2011/10/24/o-prima-intalnire-din-rapa-amagirilor-2/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/10/24/provocarea-prima-intalnire/#comment-5834

http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2011/10/24/prima-intalnire/#comment-3962