Auzeam vag lumea din jur, imi era indiferent daca raman in starea in care eram sau trec in alta, nu simteam nici o dorinta, durere sau impuls, parca pluteam intr-o ceata placuta. Totusi, un zgomot ciudat ca un fasait de cauciucuri pe o strada uda, mi-a starnit curiozitatea si incet am inceput sa devin constienta ca stau intinsa pe spate, ca mi-e usor racoare si ca miroase ca in diminetile de toamna cand ploua fin, aducand liniste si impacare cu toate din jur. Am clipit si privirea incetosata a distins initial doar o fereastra in care se oglindea un petec minuscul de cer albatru, in rest nori in nuante ciudate de gri, schimbau directii si forme la fiecare secunda. Langa fereastra cu arcada lina, supla, deschisa oblic, lasand sa patrunda aerul proaspat si racoros de afara, era situata o masa scunda dar delicat decorata cu un acoperamant brodat fin pe care odihnea o ceasca de un rosu aprins, dolofana, iar alaturi pe o farfurioara, cateva bucatele de zahar cubic, de o albeata surprinzatoare. O bucurie copilareasca m-a cuprins la vederea canii, care semana teribil cu cea din care am baut cacao cu lapte vreme de multi ani. M-am ridicat si pentru o clipa lumea a dansat in jurul meu, patul a devenit dublu si un zgomot egal profund si dureros a inceput sa-mi pulseze in timpane. Palmele mi-au acoperit urechile incercand sa sting senzatia de durere ce-mi pulsa viu in spatele ochilor. Am auzit stins pe cineva umbland langa mine in apropierea mesei, un vag miros intepator si un indemn sa beau din nou acelasi lichid visiniu care pulsa in pahar. Sorbind cu greu printre puseurile de durere, am simtit un graunte crocant, dar l-am strivit in dinti neavand puterea sa-mi gandesc urmarea actiunii. O boare mentolata puternic mi-a taiat respiratia, insa in acelasi moment am simtit ca ma lasa durerile si cineva ma ajuta sa ma intind la loc. Am realizat ca nu-mi pot tine pleoapele deschise, ca din nou ma cuprinde starea aceea de liniste absoluta si ma duce cu ea undeva departe…
Cei doi barbati au privit cu interes nedisimulat silueta cazuta iar in letargie. “Ai spus ca doar testezi amestecul, nu ca o vei trece prin mai multe cicluri succesive! Ai fi putut astepta, gaseam cu siguranta pe cineva care s-ar fi oferit benevol sa treaca prin toate etapele!” Celalalt zambi ” De ce am senzatia ca “straina” asta nu ti-e complet necunoscuta?” O umbra usoara trecu peste fata celui interogat si scrutat cu atentie. “Lasa presupunerile si fii cu ochii pe ea, n-as vrea s-o pierdem in buclele amintirilor pe care i le rascolesti!”
Textul raspunde la provocarea lui Psi din fiecare sambata. Duzine scrise pe aceleasi cuvinte gasiti si la:
http://linkping.wordpress.com/2011/10/29/rapa-amagirilor-3-in-vizita-la-duzina-de-cuvinte/
http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/10/29/duzina-de-cuvinte-12/#comment-13237
http://www.lagrig.ro/2011/10/29/duzina-de-cuvinte-upsss/comment-page-1/#comment-778
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/29/duzina-de-cuvinte-9-amintiri/#comment-12087
http://www.psi-words.com/2011/10/29/duzina-de-cuvinte-o-ploaie/#comment-7316
http://cristiangheorghe.wordpress.com/2011/10/29/duzina-de-cuvinte-cursa/#comment-820


Pingback: Râpa Amăgirilor (3) în vizită la duzina de cuvinte « Link-Ping
Sunt tare curioasa, ce vroiau sa testeze oamenii aia? Ce licoare era aceea? Astept deznodamantul, poate e ceva care trateaza dorul,
poate e ceva ce testeaza mai multe…vedem
Pingback: Duzina de cuvinte – 12 « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Duzina de cuvinte – Upsss! | La Grig ...un blog cu bun simţ!
Pingback: Duzina de cuvinte- Eu şi un ecran “verde” (în loc de TU) « Almanahe's Weblog
o, vânt de zori, noi praf suntem, pe drum miresmele-s ştiute, licorile nu prea! (ca să fim praf de stele)
bine ai poposit, almanache!
hmmm, praf de stele ce frumos suna, din pacate adesea suntem doar praf din asta obisnuit, fara prea multa stralucire
nu sunt de-acord!

Şi norii sunt amestec de sare, praf, cenuşă, fum şi-ai văzut ce minunaţi sunt pictaţi în albastrul cerului, la lumina marelui bec, soarele. Cred că pe undeva-cândva ne-am înşelat cu privire la noi, în nebunia asta spontană, care se numeşte viaţă şi-acum se perpetuează faptul că suntem trecători. Ori, dacă ar fi aşa, de ce dacă-i trecător totul nu trece?
Strălucim, eu aşa cred…fiindcă şi stelele ca să strălucească au nevoie de turbulenţele din atmosfera terestră.
stralucim, dar mai mult interior si adesea doar pt noi, stelele stralucesc rece pt toti
Pingback: duzina de cuvinte -9- amintiri « Rokssana's Blog
uuu…. dubioos
vad ca nu sunt singura care scrie ca de Halloween
http://jumatatea-din-semiluna.blogspot.com/2011/10/duzina-de-cuvinte-halloween-party.html
eh, fac si eu ce pot
Hmmm, prelungeşti suspansul?
mereu e mai interesant asa
nu se văd in fotografie cuburile de zahăr!
erau un pic lateral, uita-te mai bine!!!
o intreaga nebunie….si daca nu-i e atat de necunoscuta, ori e razbunare ori incearca sa …..nu,asteptam continuarea ….
P.S. am sarmalele pe foc
daaaaa, sunt curioasa la ce te-a dus mintea
sa le mancati cu placere!
Pingback: psi-words » duzina de cuvinte- o ploaie
sper că ştii: ai un scris cinematografic impresionant. gata, acum ştiu cum de îţi ies fotografiile atât de bine…
imi plac mult culorile, intr-o viata alb-negru as muri de lipsa de spatiu de desfasurare!
si daca tot vad atatea ma gandesc sa vi le arat si voua
Pingback: Duzina de cuvinte-Orasul Prafuit « Cataratorii
Pingback: Duzina de cuvinte: Cursa « My virtual Outback
Foate frumos! Mă așteptam la un final, dar ne inviți la o continuare la fel de palpitantă. Așteptăm cu interes!
Pingback: cutia cu maimute » Blog Archive » Duzina de cuvinte – Stiu…Stii…
Spui,da?
de spus voi spune sigur ceva, nu prea pot sa tac
Pingback: DUZINA DE CUVINTE A cui e responsabilitatea ? « Dictatura justitiei
Frumoasă poveste!
Îmi place şi ceaşca, mi-o imaginez plină cu cafea!
multumesc, vero, pai poate fi cu orice doresti!
Astept continuarea, am pestele pe gratar…
)
lasa continuarile, hai sa mancam
Pingback: duzina de cuvinte – placinte | Carmen Sima | Blog