Ceata se risipea treptat, ma trezeam din nou. Am incercat sa-mi deschid ochii, dar lumina avea un impact prea puternic si imi trebuia timp sa ma adaptez. Metodic am inceput sa-mi sortez avalansa de amintiri, sa scot usurel din cate un sertar crampeie de intamplari, sa domolesc un vartej care nu se mai rotea atat de rapid, dar care inca ma zapacea suficient cat sa nu pot gandi clar.
Un scrasnet puternic de frane mi-a zgariat auzul si sub impresia zgomotului presant am deschis instantaneu ochii. Ma aflam pe un fel de circuit auto, iar o masina cu insemne de curse pe portiere suferea o miscare necontrolata de alunecare spre parapetul ce marginea o suprafata plana al carui final nu-l zaream. Sentinta era clara, masina va trece prin parapet si simteam cum groaza anticiparii unei catastrofe ma cuprindea fara scapare, iar nesansa mea era sa raman pietrificata in loc urmarind scena care parca se desfasura cu incetinitorul. Cu un zgomot amplu masina se izbi violent de parapet, insa nu-l strapunse, ramase cumva agatata ca de un carlig, de marginea de jos a partii metalice, spanzurand nesigur intr-un echilibru instabil. M-am desprins din starea de prostatie si am inceput sa fug inspre masina, dorind sa salvez. Pe masura ce ma apropiam, prin parbrizul instelat din impact, am zarit un barbat a carui figura era oarecum ascunsa de casca de protectie, ce lucea rosu strident in linistea ce fusese sfasiata atat de ascutit. Nu vedeam nici o leziune pe fata lui, insa omul ramanea nemiscat. Portiera de la sofer imi era inaccesibila, fiind inspre golul ce se casca avid sub masina, asa ca am tras cu deznadejde de manerul celeilalte. Era blocat! Dar in miscarea dezordonata, am stricat echilibrul fragil al masinii, care cu un zgomot de fierarie sfasiata, ca o ruptura a unui tesut malign, protejat insuficient, dar deteriorat fatal, se smuci sub propria greutate si cazu in gol. Cu o fractiune de secunda inainte sa fiu agatata si tarata spre hau de bara din spate a masinii, am recunoscut figura barbatului care trudea de zor in fata cuptorului, incercand sa dobandeasca secretul licorii visinii misterioase…
Povestea participa la provocarea lui Psi de sambata, Duzina de cuvinte. Pe aceeasi tema au mai scris:
http://www.lagrig.ro/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-idei-de-articol/comment-page-1/#comment-825
http://rokssana.wordpress.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-10-delir/#comment-12481
http://www.psi-words.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-cartea/#comment-7576
http://scorpio72.wordpress.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-planul-deltaplanul/#comment-6094
http://profunzimi.wordpress.com/2011/11/04/a-plana-sau-a-nu-putea-plana/#comment-265
http://labulivar.wordpress.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-izmenele/#comment-3685
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/11/sub-albul-nesfarsit-al-acoperisului.html#comment-form
http://cristiangheorghe.wordpress.com/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-sens/#comment-875
http://carmensima.ro/2011/11/05/duzina-de-cuvinte-cu-capul-in-nori/comment-page-1/#comment-22087

Pingback: Duzina de cuvinte – Idei de articole | La Grig ...un blog cu bun simţ!
Pingback: duzina de cuvinte -10- delir « Rokssana's Blog
Pingback: DUZINA DE CUVINTE ” La început a fost Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul ” « Dictatura justitiei
Spune-ne, te rog, că e doar un coșmar ! Un alt coșmar de-al tău.
gata cu cosmarurile! e realitate pura
http://jumatatea-din-semiluna.blogspot.com/2011/11/duzina-de-cuvinte-mima-pentru-cine.html
experimente iar….misterul se adanceste …
iar asteptam continuarea…
daca stim tot de la inceput, unde e farmecul descoperirii?
E doar o ,,Duzina”,nu? Doar atat….
doar atat
Pingback: Duzina de cuvinte: Sens « My virtual Outback
Halucinant! Citind fiecare episod din aceste ”Mistere” mă simt ca într-un carusel care se învârtește din ce în ce mai repede…
hmmm, ai grija stai deoparte… nu stii niciodata cum evolueaza!
Clar. Ăla meșterea niște vișinată lângă cuptor. După ce a testat-o s-a suit la volan. Unde vă grăbeați, domnule conducător auto?
daca e realitate pura, inseamna ca tu stii povestea cap-coada, numai pe noi ne chinui si vrei sa ne macinam : oare cine era barbatul a carui figura o recunoscuse? vom afla vreodata?
era tipul din prima secventa
eu zic ca veti afla, sanatosi sa fim!
nu-mi plac scrierile interminabile, nu vreau sa plictisesc cititorul…
de vis!
vrei să salvezi, şi fiindcă nu deţii întregul, ori împingi spre fatal, ori te trezeşti târât în cine ştie ce hău de poveste.
slavă(autorului?) că există şi treziri!
asa e treziri, adormiri in alt cosmar mai teribil. orice e posibil
scriam la duzina mea, de fapt mă chinuiam singură să-mi încap eroii, care nu se lăsau îndesaţi în poveste şi mă gândeam la felul tău de a scrie… şi eram sigură că da, o să iasă bine.
uite că n-am greşit deloc!
exact cum spui… greu de indesat, insa si cand le-am gasit locul, nu-i mai las in pace, scot untul din ei
multumesc frumos :*
nu mai am rabdare, spune-mi ce licoare era aia… mie mi s-a facut pofta de vin de tara
o licoare fermecata, cu proprietati magice. da, da si vinul poate avea asemenea proprietati
pai trebuie doar sa gasesti tara, ca vinul e simplu de procurat!
Bine că nu mi-am dorit niciodată carnet de conducere..
e placut totusi sa conduci… se poate si fara excese
Pingback: A plana sau … a nu putea plana « Abisuri
Si zici ca nu-i cosmar ? Ca pare tare de tot ( nu de alta dar intotdeauna am preferat filmele cu final fericit )
ceva e clar ca e…ramane de vazut in functie de urmatoarea duzina
Pingback: Duzina de cuvinte (13) – Ziua a noua… « BLOG D'AGATHA
Da gustu, cum fu..?Al visinatei…
)
intepator
vai de capul meu! mi-a stat inima! știam că e povestea, știam cum scrii și tot mi-a stat inima. Asta înseamnă că scriitura e al naibii de bună!
asa esti tu buna cu mine, mereu :*
multumesc frumos!
io? bună? noooo, doar obiectivă
multumesc, obiectiva mea draga
Ce poveste! Parca imi mai doream cateva randuri…
vor fi…doar sa curga cuvintele
Pingback: duzina de cuvinte – cu capul in nori | Carmen Sima | Blog