Sacrificarea porcului

Pentru cei care au fost extrem de curiosi unde am disparut weekendul trecut, voi dezvalui secretul: am fost la taiat de porc, intr-un sat undeva prin Oltenia. Marturisesc ca am mai asistat la diferite faze prin copilarie, dar neavand bunici la sat, mare parte din ritual mi-a ramas necunoscut. Desigur s-a inceput ca in orice actiune serioasa cu fiertul tuicii si ascutitul sisului, care-i musai sa aiba lama lunga. Trecem peste partea sangeroasa pe care am evitat-o ascunzandu-ma intr-un acces de curaj maxim dupa o magazie, de unde nu am iesit decat cand devenise absolut evident ca dihania nu se mai misca! Povestile cu porcul fugind cu paiele pe el de jumatate arzand nu mi-au inspirat incredere, asa ca m-am ferit sa stau in calea evenimentelor. A urmat parjolirea si spalarea, impachetarea si apoi disectia. Partea asta mi s-a parut cea mai interesanta! Nu am inclinatii macabre, doar ca eram curioasa cum are dispuse una alta prin interior, asa cum desfaci casuta papusilor sa vezi mobila sau demontezi masinile sa vezi soferul. Sa fie deviatii din copilarie???

Desigur ca aveam si oarecari temeri, sa nu mi se faca rau, sa nu miroase urat, sa nu vad tornade de sange si sa dau la boboci de sa rada toata gasca de mine! Spre suprinderea mea porcul, ala care zice toata lumea ca-i murdar, era frumos si echilibrat mobilat in interior. I-am privit curioasa organele, saculetul bilei in ficat, inima- care are si urechi!(valvele), plamanii  ca niste bureti de un roz neted, creierul mic de tot- asta e explicatia pentru care ii mancam noi pe ei si nu invers!- mormanele de mataraie, ce stiam deja ca-s lungi spre foarte lungi – ca doar nu degeaba ca uit la atatea amar de seriale cu chirurgi. In momentul in care carcasa a ramas goala, interesul meu a scazut catre zero si m-am adunat mai catre focul unde de dimineata fierbeau puse pe pirostii doua ceaune mari din tuci. In ele au fiert mai tarziu sangeretele si caltabosul. In alta parte s-au manufacturat carnatii si s-au sectionat suncile, slanina de jumeri, putina carne rezultata. Ce mi s-a parut interesant a fost analiza la microscop a tesuturilor, de la mai multi porci din sat,  dispunerea celulelor aurii cu diferite reflexii, bule de aer sau particule reflectand ciudat lumina. Modul de selectie a bucatelelor mici de carne din lungul muschiului diafragmei, cu foarfeca, o intreaga operatiune de migaleala, dar atat de utila pentru sanatatea celor care vor consuma ulterior materialul carnos analizat.

Ca si data trecuta cand am fost la struguri m-a uimit cat pot munci oamenii de la tara, in conditii grele, in frig si fara odihna din zori, pana tarziu in noapte, cum stie fiecare ce are de facut si cand, nu se calca pe picioare, organizare ca la armata. Desigur ca operatiunea asta o repeta in fiecare an si devine o normalitate. Dar o fac cu un soi de drag, de datorie, de resemnare si de ducere in spate a crucii pentru ca asta e rostul lor. Am urmarit cum femeile rupte de oboseala s-au ridicat de zeci de ori de la masa, sa mai aduca un ardei, o muratura, un vin, o bucatica de branza din alt fel decat cel de pe masa, fara sa murmure, sa tranteasca, sa se incrunte, cu dragostea ca ofera cuiva drag sot, copil, nepot, ce-si doreste, doar sa fie toata lumea multumita. Le-am admirat intens si m-am gandit daca asta inseamna supunerea femeii in fata barbatului sau dragoste si pastrarea prin jertfa proprie a atmosferei linistite in familie.

La intoarcere am prins un asfintit bland, pe malul Dunarii unde norii in nuante diferite de roz si gri se reflectau in apele ca oglinda, printre lebedele albe care ierneaza in fiecare an aici. Dupa Orsova, tot pe fond de apus o deschidere larga unde se varsa Cerna, o priveliste de basm, greu de prins din goana masinii grabite dar la care mi-a ramas sufletul. Un weekend interesant, o alta viata mai dura, mai simpla si care ma face sa reconsider micile mele neimpliniri sau disconforturi.