E noapte si casa rasufla incet adormita. Luminitele bradului ce Craciun licaresc discret, facand noaptea sa scanteieze special, aducand o senzatie de magic, aroma de turta dulce cu scortioara si cetina lacrimand dorul de zapada de afara. Stresinile au incetat picuratul, iar turturii lungi, transparenti, si-au lungit gaturile delicate spre patura alba care se asterne linistit. Nici un zgomot nu tulbura imprejurimile, dar se simte asteptarea in aer, e noaptea cea magica din an, cand fiecare cos asteapta Mosul incarcat de daruri si nasterea Pruncusorului.
Ma ridic incet, incercand sa trec neobservata, acopar o spinare care luceste mat si zambesc ridicandu-i mana intr-o jumatate de imbratisare adormita. Mormaie ceva si reusesc sa ma strecor, imi adancesc picioarele in papucii pufosi si arunc o privire in camera alaturata. Mangai o frunte neteda de ganduri, indepartez o suvita si dezmierd cu privirea fetisoara adormita, parca iar mica si visand povesti. Cobor scarile incetisor, lasandu-ma invaluita de calmul, povestea , amintirile altor nopti asemenea asteia, alung alte nopti triste in care imi era companie draga doar bradutul colorat. Iau unul cate unul darurile si le aranjez sub pom. Sunt impachetate in culori vii si suficient de siscret cat sa nu iti dai seama ce-i in interior, pana nu desfaci hartia si funda. Ating din greseala un glob. Scoate un zgomot stins de boare de sticla fina, se roteste de cateva ori intr-o parte si-n alta, apoi totul devine nemiscat. Privesc la ramurile bogate ale bradului, abia zarite intre podoabele de culori felurite. Fiecare in parte poarta in spate o amintire, o ocazie speciala, un Craciun, un zambet sau dorinta, ramasa uitata intr-un colt de sticla cu-un bradut sau o floricica. Ma asez pe balansoarul de langa semineu. Cateva lemne inca ard cu flacara scazuta, se aud din cand in cand pocnete mici, care adancesc atmosfera de bine. Ma legan stand turceste si-mi vine sa rad: iar i-am luat-o inainte Mosului si am pregatit darurile pentru maine! O fi batran si el… si sunt atatia copii care-l asteapta in alte casute!
Textul raspunde provocarii de luni, lansata de Psi. Texte asemanatoare au scris si:
http://verovers.wordpress.com/2011/12/19/glossa-daruri-pentru-maine/#comment-1474
http://almanahe.wordpress.com/2011/12/19/daruri-pentru-maine-in-dar-cautatorilor-de-luni/#comments
http://carmensima.ro/2011/12/19/daruri-pentru-maine/comment-page-1/#comment-22766
http://www.psi-words.com/2011/12/19/daruri-pentru-maine/#comment-9053
http://profunzimi.wordpress.com/2011/12/18/din-cand-in-cand-in-dar/#comment-532
http://labulivar.wordpress.com/2011/12/19/daruri-2/#comment-4128
http://scorpio72.wordpress.com/2011/12/19/provocarea-daruri-pentru-maine/#comment-6898
http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/12/19/daruri-pentru-maine/#comment-14811

te si vad umbland in varfurile picioarelor sa nu cumva sa faci vreun zgomot
varfurile*… se vede ca eram adormita aseara
m-am visat azinoapte in povestea ta… era tare bine si cald
rezolvat, eu oricum am inteles ideea, nici n-am remarcat neconcordanta
e placut sa visezi…
asa ca un mos veritabil, nu?
E atâta linişte în rândurile tale… şi atâta sărbătoare!
daca am reusit sa transmit asta, sunt multumita
Pingback: Glossă (Daruri pentru Mâine) « VeroVers
Pingback: daruri pentru mâine- în dar, căută(to)rilor de luni… « Almanahe's Weblog
interesanta sarbatoare e craciunul: ne dorim dragoste si totul sa fie perfect si linistit, iar aceasta stare sa nu se strice si sa dureze la nesfarsit.
incremenit.
stim cu totii ca tot ce-i frumos nu dureaza…
btw, ma bucur ca ai revenit, mi-ai lipsit! numai bine!
multam! daca te bucuri, e de bine. deci, lucru frumos. insa nu dureaza mult.
“numai bine!”
sa plec, zici?
e atâta linişte, că se-aude în bezna nopţii şi scârţâitul podelei, şi sforăiturile şi gemetele celor cufundaţi în somn, precum şi din depărtare, lătratul unui câine molatic…
aha, ai prins la fix ideea
Pingback: daruri pentru maine
abia astept sa creasca plozii mari sa pot lua din nou globuri de sticla …
sa fiu sincera la cat de indemanatica sunt, le prefer pe cele din plastic
Ce pace de Craciun!
M-ai facut sa ma revad ca si tine orbecaind si speriindu-ma de atingerea globului in timp ce stivuiam multimea de pachetele cu nimicuri… Iti doresc…daruri asteptate! Cu tot dragul!
cita, liniste si sanatate, sa fie la toata lumea din plin! si rabdare sa le putem duce pe toate, asa cum vin…
Pingback: psi-words » daruri pentru mâine
Mă bucur mult că ai aprins șemineul la timp. Știai că Moșul coboară pe horn, nu? Excelent.
mosul are costum din azbest, nimic nu stii!
dar barba e naturală. bad karma.
Pingback: Daruri pentru maine « Tiberiuorasanu's Blog
e data cu ceva smacolina profi antiinghet, antifoc, anti-de toate. functioneaza doar in ajun de Craciun. beat that!
neah. I-a mâncat-o Rudolf. A crezut că e ceva jeleu. Beat this.
am terminat de citit dar starea aceea de bine inca persista…suntem niste mosi craciuni fenomenali…. noi mamele:).
asa-i? eu ma consider o norocoasa
are mosul un vagon de vaselina de rezerva, rudolf face figuri in fiecare an, deja nimic nu-l mai surprinde pe mos, are totul sub control!
Iar ai luat-o înaintea Moşului?
Hi hi hiii, să vezi tu ce păţeşti dacă te prinde.
sa nu ma parasti, bine?
Io’ pîrîcios? Nţ!

Da’ sînt sigur că nu te vede. E bătrîîîn, ca vai de el! Bătrîn, da’ bun!
- – -
Zi minunată, îţi urez!
zi frumoasa si tie, tiberiu!
tema noastră în acest an este: de câte ori va dărâma maya bradul. globurile sunt toate numai de sticlă!
frumoasă povestea ta, tare frumoasă… numai bună de spus curând, în seara magică.
eu am spus-o, voi s-o puneti in practica. impartim sarcinile
vaaaaiiiiiiii, deci regula de baza: fara globuri de sticla!
deci nicio şansă… toate globurile noastre sunt roşii… de sticlă! abia aşteaptă maya!
bun asa, cred ca aveti mai multe seturi,s atina tot craciunul
Mi-a placut mult povestea
. Te pune in atmosfera Craciunului. Si ma intreb, ce cadouri ai pus?
nimicuri aducatoare de bucurii mici, dar cumparate cu sufletul
Pingback: daruri pentru maine « Rokssana's Blog
mi-ai adus aminte de vremurile cand fiica mea era copil, iar eu “mos”…
si mi-am adus aminte singura data cand n-am pus cadou pentru mine, iar fiica mea dupa ce si-a vazut cadourile si a realizat ca nici unul nu-i pentru mine a inceput sa planga….de-atunci, am avut grija sa pun si pentru mine ceva…
eu am pus din start. de ce sa ma ocoleasca mosul tocmai pe mine?
Simt miros de cetina si colinde !
)
am achizitionat si cetina. avem cam de toate
si aud colinde..
)
eu le miros, e vreo problema?
când eram mai micuţă, dar destul de mare cât să-mi bântuie prin cap suspiciunea că ai mei umblau cu fofârlica şi erau ei Moşul, nu eram sigură, dar căutam o dovadă de necombătut. Astfel că în noaptea de ajun mă băgam în pat decisă să nu adorm şi cu atenţia încordată la orice mişcare în casă. Se mai întâmpla să bată vântul şi să scârţâie ferestrele ciudat iar zgomotul mă făcea să sar brusc din pat şi să mă uit hoţeşte prin toate locurile, alea cât puteam eu să văd pe întuneric. Bineînţeles că mă dobora somnul la un moment dat şi cădeam topită iar a doua zi bradul avea deja lângă el cadourile puse. Pfff, îmi spuneam, i-am scăpat şi de data asta!
da,da exact asa faceam si eu.mosul siret mereu ma pandea
Pingback: Atingerile | Oborul Fantezii