Concert la Teatrul de papusi

Locatia ar fi trebuit sa ma avizeze, insa cand am vazut programul, Vivaldi, Rossini, Puccini, mi s-au parut prea grei pentru un concert pentru copii. Am gandit aceasta pana cand am ajuns la intrare si am vazut o multime de mititei de la “abia mergatori” pana la clase de generala. M-am intors spre prietena mea cerand asigurari, poate am ajuns in alt loc? Acolo era! Brrr, m-am gandit: copiii astia bautori de Cola si energizante vor face sala un infern, iar concertul va fi imposibil de auzit!

Prezentarea destul de reusita a fost realizata de un cantaret de opereta, pe care-l vazusem prestand cu succes in Parcul Rozelor, in vara. Aici, in fata unui public de varsta mica si absolut deloc interesat de ce se va putea intampla pe scena, a avut succes minor. Poate si limbajul prea stufos, piesele integral instrumentale, fara a-i antrena cu nimic pe copii si lipsa unei culturi muzicale adecvate, a dus la un murmur constant in sala, la reprize de tot felul de zgomote, toti se jucau pe telefoanele mobile, isi trageau scaunele sau incingeau leapsa sau o mica barfa cu voci din ce in ce mai inalte, cu spatele la instrumentistii de pe scena.

Spre lauda lor grupul invitat, Incanto Quartetto, nu a bagat in seama auditoriul indisciplinat si si-au facut datoria ca la carte. Doua viori, o viola si un violoncel, au cantat perfect la rece, curat, fara ajutorul unei orchestre si facand sa rasune distinct “vocea” fiecarui instrument in parte. Am ascultat piese celebre “O sole mio” si “Nesun dorma” cautand parca atingerea lui Pavarotti, dar realizand ca si fara voce suna interesant. Vestimentatia instrumentistilor cu haine de poveste, in alb si argintiu, trei barbati si o fata-o printesa delicata, a fost aleasa potrivit, iar intentia organizatorilor de a educa generatia tanara cu adevaratele valori, salutara. Din pacate lipsa de disciplina si dezinteresul total al copiilor, ma tem ca le-au zadarnicit efortul. Mi-a placut totusi, modul de prezentare al fiecarei bucati in parte cu amanunte sau povesti legate de subiect, cum ar fi istoria cu marul al lui Wilhelm Tell, pentru a ilustra uvertura  sau detalii despre instrumente si limbajul muzical.

O seara deosebita si un efort laudabil, chiar daca profesorii au fost destul de putin eficienti. Cred ca rezultatul ar fi putut fi mult mai rau, imi amintesc de mine mica, la un concert din acesta in care saream peste scaune si vorbeam cu toata lumea, pana bietul dirijor a intrerupt reprezentatia si ne-a spus cateva cuvinte de la obraz. Trecem si spectacolul acesta la experiente interesante!