… in bucatarie! Asa ma simt cand imi propun sa fac o prajitura. Daca la mancaruri ma mai descurc si merg combinatii pe langa reteta, cand intru in reteaua delicata a dulciurilor, ma simt sarind intr-un picior in echilibru instabil, calcand adesea marginile si iesind din joc!
De Craciun am primit o tava de muffins si desi ma mancau palmele s-o incerc, vazand abundenta de zaharicale din casa la care dau assediul cel mai adesea singura, m-am gandit sa mai astept. Desigur, a fost o scuza jenanta, adevarul fiind ca-mi tremura sufletelul ca voi da un rateu grosier! Intre timp am mai sondat net-ul, am mai citit o parere-doua si am avut senzatia ca toata lumea stie sa faca asa ceva, deci…clar pot si eu! Reteta Kadiei m-a convins sa incerc (trebuia sa iau odata taurul de coarne!) asa ca mi-am suflecat vitejeste manecile si am purces la treaba. Desigur ca superficiala cum sunt uneori si distrasa de mediu, am aproximat cantitatile de lene sa dau jos cantarul de pe dulap, am pus si galbenusurile ca daca tot au ramas ce sa mai fac cu ele. Prafurile ce trebuiau puse in ploaie, la mine s-au transformat intr-un amestec cocolosit pe care m-am chinuit o vreme sa-i maruntesc si am reusit doar partial. Apoi am “stins” praful de copt cu niste lamaie ca asa stiam eu din vechime cand o chibitam pe mama. La final am dat amalgamul la cuptor, cand a inceput sa miroase l-am urcat in partea de sus si am dat cuptorul nitel mai tare. Timpul din reteta era de 40min drept urmare m-am dus la telefon si m-am pus pe sporovait. Cam la jumatate de ora un miros ciudat m-a alertat si am dat fuga exact la timp cat sa-mi contemplu “opera ” arsa destul de bine! M-am felicitat indelung folosind cuvinte elevate, am deschis geamul si m-am asezat suparata la computer sa-mi ling amarul.
In concluzie:
- nu se fac improvizatii la reteta de prajituri, daca esti incepator! scrie sa trebuie sa sari de 10 ori cu oala in mana, sari!
- se foloseste un instrument exact de masurare a cantitatilor, aproximarile sunt dezastruos de inexacte!
- se testeaza cuptorul. Daca nu stii cum coace, ca in cazul meu, stai langa el si chibitezi. Sub nici o forma nu dispari la telefon in alta incapere. Cand miroase, e tarziu!
- digeri infrangerea, cauti punctele slabe si reiei activitatea dupa principiul “daca altii pot, n-oi fi eu mai proasta!”
Acestea fiind zise, am mai executat o reluare, dar povestea astora intr-un episod viitor!
Textul participa la provocare de luni a lui Psi. Texte pe aceeasi tema au mai scris:
http://www.psi-words.com/2012/01/23/sotron/#comment-10352
http://scorpio72.wordpress.com/2012/01/23/provocarea-sotronul/#comment-7506
http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/01/22/sotron/#comment-15850
http://carmensima.ro/2012/01/23/sotron/comment-page-1/#comment-23484
http://vantdetoamna.wordpress.com/2012/01/23/sotron/#comment-75
Marturisesc ca-i placut sa vad si o femeie ajungand la vorba mea si anume ca cantitatiile “faina cat incape” si “sare dupa gust” sunt “naspa” si conduc la dezastru,
. Cuuuumva, foarte indirect, e ca si cum cineva mi-ar da si mie dreptate (adica cantitatile sunt sfinte) si ar spala hohotele de ras pe care le-am primit la inceputul blogului cand am spalat orezul de sarmale de 86 de ori.
. Adica sa nu ma intelegeti gresit, imi pare rau ca s-a intamplat, e frustrant…dar nu mai sunt singur si asta e biiiineee!
Aaaaa si sa nu uit, cuptorul Kadiei e foarte lent. In Geneva toate instalatiile sunt pe electrica si porcaria din bucatarie e mult mai lent decat un cuptor obisnuit cu gaz. La unul pe gaz trebuie lasat 2t/3 (t e timpul dat de Kadia) din cate am constatat eu folosindu-l (am comparat cat trebuie sa las eu comparativ cu timpii dati in retele de pe blogurile doamnelor cu cuptor de gaz).
Dar a fost reconfortant sa citesc ca nu numai eu patesc din astea
Vladimir
vlad, sigur ca nu esti singur, vin tare din urma
si stai sa vezi ca abia prospectez terenul, cine stie cate mai comit!
citeam ieri intr-o alta reteta compozitia trebuie sa fie nu asa groasa ca la pandispan, ci ca la chec. hai zi zau! am inceput sa rad!
Pingback: sotron
eu fac poze doar la sfarsit, ca la inceput am emotii si-s nevricoasa
la gust nu era rea, insa nu e crescuta deloc si am ales-o pe cea mai rasarita!
Pingback: Şotron « Tiberiuorasanu's Blog
testul cu scobitoarea e sfant! cand iese curata e coapta. pana sambata nu ma pricepeam deloc care-i faza, de atunci m-am prins
nu mai stiu daca ti-am mai urat in ca o data “bine ai venit!” dar din intelepciunea populara “doar 2batai strica”.
of, am uitat sa precizez la reteta asta, dar cuptorul meu e foarte lenes, ca-i electric si e tare lent, cred ca pentru un cuptor normal trebuie cam la jumatate de timp sau la putere mai mica
Reteta asta e chiar cea mai simpla si in general fara gres, eu o folosesc de fiecare data cand avem un proiect de “decorat” sau forme mai ciudate pe care vrem sa le testam. Sper ca a doua data a iesit mai bine
da,da povestesc in curand
cum spuneam, nu e vina retetei tale ci a “indemanarii” mele iesite din comun!
am invatat ca timpii de coacere nu trebuie luati ad literam, se testeaza.
stii ce poti sa faci cu galbenusurile care raman? mai adaugi 2 oua intregi, niste branza rasa sau cascaval, le bati bine si faci o omleta super gustoasa (adica dupa ce le pui in tigaie intr-o lingura de ulei
)
stii ce-am facut cu ele? le-am pus in pureul de cartofi de a 2a zi. a iesit gustos
multumesc si de cealalta sugestie!
Asta-mi amintește de bancul următor. (Sper să nu fiu tratată ca rasistă.
)
Un cuplu de țigani merg în vizită la nașii lor. La desert, li se servește un tort nemaipomenit de bun, așa că țiganul o pune pe nevastă să-i ceară nașei ”rațeta”, să facă și ea.
După o săptămână, făcându-i-se lui poftă de ceva dulce, o îndeamnă pe țigancă să facă tort ca ăla de-l mâncară la nași. Ca să fie sigur că soața se ține de ”rațetă”, o seconda la bucătărie.
El: Așaaa. Scrie aici că se pun 300 de grame de făină albă…
Ea: N-avem decât de mălai.
El: Pune de-aia atunci. Bun, mai departe, cică se adaugă zahăr după gust.
Ea: S-a terminat și zahărul.
El: Pune sare atunci. Mai departe: cică se bat spumă trei ouă.
Ea: Păi, ouăle le-am dat azi-dimineață puradeilor.
El: Asta e. Atunci, nu punem. Dar lapte ai, nu? 250 de mililitri trebuie.
Ea: N-am găsit la alimentara.
El: Nu-i nimic, punem apă.
Așa că bagă ei compoziția la cuptor, pe care o scot după 45 de minute și o gustă.
El: Auzi, dacă n-aș știi că tortul ăsta e după rațeta de la nașa, aș jura că tortul ăsta e mămăligă!
chiar voiam sa zic, ce seamana a mamaliga
Pingback: psi-words » şotron
In primul rand arata bine dansa,cea den oza si cred ca-i dulce..Sa ma vezi, cand fac clatite aruncate-n aer si intoarse la fix!
)
eu joc la incepatori, da? nu vii tu aici sa ma umilesti!!!
Pingback: Şotron « Almanahe's Weblog
Bine că nu s-a făcut piatră, ca prima mea turtă dulce…Bine, aveam vreo 10 ani. I-am dat tatei să guste. A mâncat-o! Din iubire? Oricum, el se antrena spărgând sâmburii de măslină. Între dinţi…:)
pe mine nu m-au atras bucatarelile, am gatit din obligatie o viata intreaga. de vreo cativa ani am descoperit ca si asta se poate face din pasiune si de atunci experimentez diverse chestii. dau in strachini, ma ridic, e distractiv si-mi place sa-mi descopar limitele. cand e cu fum, dau marunt din buze, cand e cu bucurie, o sun pe mama sa ma laud
Nimeni nu-i perfect si ai voie sa gresesti!
Data viitoare va fi cu siguranta muuuuult mai bine : )
Dupa poza nici nu e asa ce rau
Cu drag iti doresc succes!
cita, iti multumesc frumos. daca ocolesc improvizatiile, cred ca va fi bine
marile retete au iesit din improvizatii sau din gresala. Imi vine in minte exemplul tortului de mere care in Franta se numeste Tarte Tatin si care e cum e pt ca surorile Tatin, care aveau un restaurant… au ars fundul prajiturii si au improvizat, rasturnand-o si lasand merele caramelizate deasupra
marile retete ale specialistilor, presupun! nu ale habarnistilor ca mine
pfoaiii, ce mega-bestial arata briosa aia! La putine poze cu “haleu” imi lasa gura apa ca la asta! nu stiu cum o fi in realitate, dar poza imi sugereaza numai de bine!
in realitate era cam arsa, daca-ti place gustul usor amarui, te imprieteneai urgent cu ea
m-a amuzat postul tau, mai ales ca m-am revazut in momentele decisive: “am aproximat cantitatile de lene sa dau jos cantarul de pe dulap, am pus si galbenusurile ca daca tot au ramas ce sa mai fac cu ele.”
si a meritat osteneala… o prajitura cu mere, destul de gustoasa… chiar promisesem sa-mi etalez performantele pe blog, dar pana la urma am hotarat, ca pozele nu-s chiar reusite… apropo de poza; nu arata rau fotografia de mai sus…
nici eu nu-s prea tare la bucatarie, mai ales la capitolul dulciuri. am avut si eu destule rateuri, ultima data insa am respectat cantitatile, (m-am trudit sa dau jos cantarul de pe dulap)
da, am remarcat si eu. poza asta e mai aspectuoasa decat cea cu muffins-ul reusit mai bine
are mai multa culoare.
da! si din repezeala am scapat un /pe/ un /data/ si un /a/… pfff… ce-o fi cu mine? m-a prins pofta de prajitura cu mere, cred ca de aia
am remediat, daca mai e vreo problema spui si corectez
oricum ideea conteaza, nu-i concurs de gramatica.
” daca esti incepator şi scrie ca trebuie sa sari de 10 ori cu oala in mana, sari!”
Acum ştiu de ce nu mi-a ieşit ultima reţetă: am sărit numai de nouă ori.
vezi? sa nu mai gresesti!
eu cred ca tu esti perfecta si fara mine
dar multumesc frumos de propunere!
draga mia… să ştii că nu-s! doamne feri! mi-s bine aşa!
acu serios, decât să fac tocană, mai bine pun de-un aluat. mă ma uit şi pe pe la kadia cum meştereşte, mai cu seamă la macarons îmi cad ochii efectiv…da nu scot un sunet. tac şi mă uit ca la vitrine…
ba eu mai bine fac tocana, din mai multe motive
dar daca tot am primit tava aia noua cu gaurice…trebuie s-o testez, chiar daca alimentez tot palierul cu muffins!
Eu aleg doar prajiturile unde merge sa le pui pe toate acolo gramada,sa amesteci si sa le bagi la cuptor
altfel,nu! 
eu nu prea le aleg, ca apoi trebuie sa le mananc…si incerc sa mai reduc dulciurile, dar fara spor
Esti mortala cu saritul cu oala in mana….de 10 ori
)
Ti-a iesit bine muffinu. Mie-mi plac mai coapte pe margini
mai coapte sau mai arse? sa stiu daca-ti trimit sau nu
din cauza ca-mi place sa fac poze macro (ma rog, cat se poate face cu un aparat modest) a iesit mai bine decat era in realitate!
Pingback: Șotron « BLOG D'AGATHA
Vai și-amar de papilele mele gustative!
Ar trebui interzise postările din gama ăstora, zău! unii stăm prost rău cu inima și cu caloriile!
Nu se vede șotronul de muffin-ul (sau o fi muffin-a???) aia!
pai sotron faceam eu incercand fara prea mult talent sa evit marginile, in cazul asta arsurile
uita-te atent, e neagra pe langa hartie!
adică m-ai pus să mă mai uit o dtaă?????????? ăsta-i sadism curat! Și masochism la mine, că m-am mai uitat!
Nu mă convingi. Tot am gura pungă!
Pingback: ȘOTRON și Părculețe în păduri ! « Dictatura justitiei
Pingback: Şotron [întârziat] | Cioburi de chihlimbar
Pingback: sotron « Rokssana's Blog
nu putem fi toti bucatari…unora ne ies bine mancarurile,altora dulciurile…unii-s talentati,altii mai putin….important e sa incerci….pana reusesti
asa m-am gandit si eu! ori ma perfectionez ori obosesc si ma apuc de altceva