Incercand sa invat din greseli, am zis ce sa mai aman, hai sa vedem daca totusi reteta Kadiei se pliaza pe mine sau pur si simplu nu ne intelegem. Prin urmare am luat meticulos cantarul, am verificat daca mai merge bine cantarind ceva unt, am descoperit ca in loc de sase linguri de zahar de ex, trebuiau puse mai mult de noua, ca sa obtin cantitatea dorita. Am separat cu mai mult spor albusurile (adica am scapat doar o idee aproape insesizabila de galbenus in ele!) si am reusit sa le bat spuma corespunzatoar. Dupa principiul “nimeni nu-i perfect” cratita in care am topit untul si am adaugat apoi laptele era cam mica, insa de lene m-am inghesuit adaugand in ploaie “de vara calda” lent toate prafurile, am mai stors, ce-a ramas din lamaie si iata-ma turnand a doua serja de muffins in tava cu gaurele alambicate. De data aceasta ca sa elimin suprizele, mi-am luat frumos lanterna (am aragaz model mai vechi fara bec in interior), o carte si m-am protapit sa pazesc bijuteriile. M-am uitat la ceas si am rotit butonul la minim, sa se coaca lent sa apuc sa vad cand vireaza culoarea! La fiecare 5 min protapeam lanterna in usa aragazului sa vad cresterea si culoarea experimentului. O vreme nu s-a intamplat nimic, dupa vreo 15 min au crescut putintel si apoi m-am lasat cuprinsa de magia lecturii. Eh, nu chiar complet din cand in cand amusinam aroma de prajiturica ce se abatea din cand in cand spre mine. Dupa vreo 35 min am deschis cu curaj usita sa vad care-i treaba si supriza, culoarea era de copt bine, nu cum vedeam eu prin geamul usor fumuriu si la lumina halogena a lanternei. Iar am folosit instrumente neadecvate! Am luat etalonul universal scobitoarea, am intepat si supriza! a iesit curata!!!! Am oprit focul si m-am calmat: nu sunt un dezastru chiar total, cu timpul, asa pe la 80 ani dupa experiente nenumarate, voi putea sa le predau din experienta castigata nepotilor… care nu vor gati niciodata, avand alte preocupari!
cat am ras!:))) bravo, ce sa spun ai urmat intocmai reteta si nu a avut incotro muffinsu decat sa iasa tare frumos! poti spune acum ca esti experta in muffins :p
doar sa gasesc pe altcineva sa le manance, ca nu-i o idee buna sa le mananc eu…
yamyyyyyyyyy! ce bine arata.mie mi-a placut cum arata si cealalta
te pup
asta pt ca fac poze frumoase
pai arata foarte bine! curaj, zau, in bucatarie nu e totusi asa greu cum pare
. iar briosica asta arata fenomenal, bravo!
pt mine e! mai ales la prajituri, nu-mi prea plac mie regulile stricte. imi place sa am loc sa improvizez, sa creez. si aici nu-i loc
păi şi pe noi când ne chemi. la degustat, vreau să spun! vezi… nici n ua fost aşa de complicat.
oricand doriti! pt mine e interesant doar modul in care ajung la produsul final. mancatul…sa se ingrase altii
si asta arata misto, dar aia dinainte, aia “nereusita” cum spui tu, arata mult mai apetisant. Ce fac si pozele astea …
am remarcat si eu asta. se cheama talent foto
Ia să pun de cafea…şi, bine…păi… cred că merg acum să-mi cumpăr madlene.
daca ziceai, iti pastram eu
Hhahahahah
)) sa stii ca si eu am linguri mici! Si la mine 10 linguri inseamna 20 normale ca sa dea la gramaj!
incet incet te fura pasiunea…mai incerci de cateva ori si pe urma, devii dependenta de facut bunatati …
esti un fotograf grozav 
si,da
ce auriu frumos! da’ trebuia sa umpli un pic mai mult forma ca sa se inalte peste margine
, de regula ar trebui sa fie 2/3 din forma, dar unele compozitii cresc mai mult, altele mai putin, daca ai fructe umede nu cresc deloc 
)))
Este asa frumoasa ca-ti vine s-o mananci
da, am remarcat si eu asta cu crescutul. si parca desi e aurie, pare mai putin crescuta ca si cea neagra
bine ca mi-ai zis de fructe, sa fiu atenta. pai…asta am si facut! dupa principiul “eu te-am facut, eu te mananc!”
Deja imi imaginez mirosul de prajitura din bucataria ta si banuiesc ca e la fel de delicioasa pe cat se vede in fotografie. Daca ma servesti si pe mine cu una, o sa-mi pun o glazura roz, de zmeura si niste bobite de ciocolata iar in varf o cireasa. Cum altfel sa primesc si eu cireasa de pe tort?
gabico, pentru tine oricand! am si niste gem de fructe de padure, gasim si frisca! se poate? cat stai, te rasfat
Pingback: Şotron « Tiberiuorasanu's Blog