Relatia mea cu oglinda a fost mereu furtunoasa. Pe vremea cand eram mica, mama avea o colectie de sticlute de parfum in fata ei si in mijloc o vaza mica din plastic cu un grup de flori de liliac din plastic. Ansamblul arata destul de natural, insa era intr-un echilibru instabil si de cate ori ma aplecam sa ma oglindesc mai cu spor dereglam combinatia si se pravaleau toate stricand aranjamentul mamei cladit cu talent. Se mai intampla sa ma apropii prea tare de oglinda si sa -mi pun nasul sau degetele pe ea, fara sa remarc, desigur, insa ochiul vigilent al mamei le repera urgent. In toate cazurile ma certa asa ca privirile mele prea adanci in oglinda se terminau invariabil cu certuri.
Cand am mai crescut, tenul cu probleme mereu “distrugatoare” ma facea sa cochetez rar cu dusmanul care ma oglindea necorespunzator, aratandu-ma urata in vreme ce eu mi-as fi dorit sa zapacesc mintile tuturor baietilor. Intre timp, odata cu trecerea anilor, m-am obisnuit sa-mi placa de mine asa cum sunt, sa folosesc oglinda doar selectiv, adica vad canalizat doar segmentul de fata pe care-l doresc, fara sa remarc daca am o suvita care sta zburlit sau ca mi s-a ciufulit spranceana stanga. Examinarile interminabile in oglinda ma plictisesc, iar aplicarea tonelor de smacoline mi se pare pierdere de timp. Rar imi surprind fugar un fir de par argintat incadrandu-mi matur (zic eu) fata si un chip familiar care e mult mai simpatic atunci cand zambeste. Si cum raman dusa pe ganduri, pe nesimtite se mai iveste un cap in oglinda aratandu-si gropitele si incercand sa ma fugareasca, pentru a castiga spatiu suficient de infrumusetare. “Hai ca esti frumoasa!” imi spune zambind, rad si o las sa-si desavarseasca ritualul complicat, gandindu-ma ca a crescut prea iute si amintindu-mi cu greu cand eram ca ea. Mai arunc o privire fugara placandu-mi s-o spionez cat de atent se garniseste si zarindu-i reflexia serioasa in oglinda facandu-mi cu ochiul. Cine are nevoie de oglinda cand arata bine oricum?
La tema propusa azi de Psi au mai raspuns si:
http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/02/05/pprivind-in-oglinda/#comment-16306
http://anavero.wordpress.com/2009/07/11/linia-vietii/#comment-1216
http://anaveronica.wordpress.com/cioturi-de-poveste/linia-vietii/#comment-5185
Pingback: Pprivind in oglinda « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Cuvinte din trecut – Privind în oglindă | VERONICISME
Io te cred , ce spusesi..In poseta ai oglinda?
)
n-am, ti-am zis ca nu-mi plac oglinzile
la mama aveam oglinda in hol. daca eram lasata ma oglindeam non stop. dar era intotdeauna cu ochii pe mine “mai lasa fata oglinda aia” imi spunea din bucatarie. de multe ori aveam impresia ca vede prin usa
). era mare tambalaul, daca dupa ce ma pieptanam, lasam pieptanul pe mileul de lanseta lucrat cu atata migala. dar aveam un avantaj…oglinda era in asa fel pozitionata ca oriunde aveam treaba in casa, treceam pe langa oglinda si aruncam cate un ochi la dus si altul la intors:))). azi nu mai e ca ieri oglinditul e asa, pentru a arunca o privire de ansamblu…:)
Citind postarea ta imi dau seama ca in ultima vreme ma uit din ce in ce mai putin in oglinda….
eu incerc sa nu ma uit deloc, dar uneori e necesar, privirea de ansamblu, cum zice geanina
cred ca exista varsta oglinzii. acum avem alte preocupari
Pingback: psi-words » privind în oglindă
eu n-am oglinda mare, si la aia din baie nu-mi ajunge decat partea de sus a corpului
eu îmi zâmbesc atunci când mă văd în oglindă, dar ca și tine, nu port așa ceva în poșetă și am avut o vreme în care apele ei nu-mi erau dragi. dar… pe-atunci mai obișnuiam și să-mi confecționez câte un breton, spre disperarea mamei care nu aprecia deloc coafura mea!
Au nevoie doamnele de oglindă? N-au! Pot să-şi închipuie că sunt foarte frumoase şi fără.
Şi mai este ceva: cine le iubeşte, le iubeşte pentru ceea ce sunt, nu pentru cum arată. Drept?
Off, erata: Au nevoie doamnele de oglindă?
Vrei tu să corectezi?. Pliiiiz.
rezolvat
e posibil ca nu toata lumea sa se ghideze dupa aspectul exterior, asa cum ai zis. as mai adauga ca ambele sunt utile, un interior bine mobilat asortat cu un exterior placut
De acord. Şi TKS.
pentru putin
oglinda, oglinjoara!
toti ne suparam la un moment dat pe oglinzi! 
eu doar o ignor
Pingback: Struţism – sau Nemaiprivind în Oglindă | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Privind în OgLIndă « Almanahe's Weblog
mie îmi plac oglinzile foarte! astfel că am peste tot…în poşetă n-aveam, aşa că mi-am cumpărat una de curând, superbăăă…
inseamna ca esti f multumita de reflexia ta, iar asta e un lucru perfect!
sa te oglindesti cu placere!
sunt sociabilă, de-asta!
ar fi ost culmea chiar cu mine să nu mă împrietenesc! am făcut-o repede, atâta tot! dacă mă gândeam mult, cine ştie…
mulţumesc de urare…şi tu!
Pingback: Privind în oglindă « Dictatura justitiei
Oglinda?
Doar la nevoie.
Nu prea mult, dar totuși o verificare înainte de a ieși din casă nu strică. Doar pentru a nu da emoții celor cu care mă întâlnesc pe drum.
Pingback: Privind in oglinda « Abisuri
Eu locuiesc intr-un mic studio si, pt a imi creea senzatie de spatiu am doi pereti “oglinditi”
Culmea este ca trec zile si nu ma uit in oglinzile acelea!
poate ca asa e: e o varsta a oglinzii poate si putin narcisim pt cele legate de oglinda!
sa nu ma intelegi gresit, cita. admir femeile cochete si cu bun gust. ceea ce mie mi se pare pierdere de timp, nu ma impiedica sa privesc cu placere la altele
am inteles perfect. Si fata mea este genul tau!
o zi superba
deja ma simt mai bine, cand stiu ca mai sunt si altii ca mine
zi faina si calduroasa, cita!
eu o vad o legatura intre oglinda si varsta…cand creste increderea in tine descreste nevoia de a te uita in oglinda!
)
exact asa vad si eu problema