Consideratii despre iubire

La sugestia unui foarte bun prieten,am decis sa atac un subiect fragil: dragostea,iubirea,sau diverse chestiuni legate de acest sentiment  roz,dar supraevaluat. O buna parte din filme,carti,muzica se bazeaza pe el si adevarul e ca, e un mod de a face vanzare. Astfel, cu totii alergam dupa ceva idilic,inexistent,neglijand cu nonsalanta relatiile,sau persoanele imperfecte langa care vietuim,sperand si visand la dragostea ideala,in care el si ea merg mana in mana,in apusul soarelui.

Desteptarea!!! Viata nu e asa de simpla,l-ai gasit pe el,sau ea si traiti fericiti pana la batranete. E drept ca ma uit cu drag la batraneii ,care inca mai merg de mana usurel,prin parcuri. Si e de asemenea  ma intreb cand se intorc acasa, cat de acra ii zice ea”nu-ti mai tarai picioarele”,iar el ii riposteaza „iar dai din gura aia?”

Iubirea si daca exista,dureaza putin. Se spune ca in dragoste unul iubeste si celalalt se lasa iubit. Privesc adesea la cuplurile din jur si incerc sa ghicesc fiecare de care parte a baricadei se gaseste. In ce masura suntem capabili sa renuntam la noi,la ambitiile,dorintele,asteptarile pe care le avem,pentru a ne dedica celui de alaturi? Suntem capabili sa dam totul in mod firesc,sau asteptam cel putin,cat am dat sa primim inapoi? Adeseori omul care primeste totul se considera indreptatit sa detina suprematia si nu mai apreciaza ceea ce are. Il domina sentimentul ca i se cuvine dragostea celuilalt si o data cucerita,o va detine vesnic.

O alta problema ar fi in ce masura dragostea ne stimuleaza,sau cu timpul ajunge sa ne atarne ca o piatra de moara in jurul gatului. Incontestabil dragostea a inspirat mari opere de arta,dar si abandonul fiintei iubite,a fost motivul unor sensibile balade rock,sau a unor poezii de exceptie. Suntem capabili sa-i lasam fiintei iubite un grad de libertate oarecare,sau din prea mult sentiment ajungem sa ne incolacim in jurul lui/ei,pana il/o sufocam complet. Dar  si reversul medaliei , o libertate prea mare duce in mod clar,la o relatie atat de deschisa, incat bate vantul prin ea. Putem sa consideram omul de langa noi,ca o fiinta,sau dupa un numar de ani,devine un obiect,destinat indeplinirii dorintelor noastre din ce in ce mai absurde?

Exista dragoste fara egoism,gelozie,interes,obsesii,exagerari? Probabil ca nu si tot probabil,  exact toate aceste imperfectiuni ne fac sa cautam sa mergem mai departe,indiferent de rezultat,sa incepem relatii atunci cand nu mai speram ca se mai gaseste cineva asemenea noua,sa schimbam,sa deznadajduim si sa inviem mereu,pentru un zambet ,sau o noapte parfumata de mai.

Omul este facut sa spere mereu si poate cautarile astea continui fac viata mai frumoasa,sau mai spinoasa. Mi-ar placea sa gasim puterea de a ne multumi cu ceea ce avem si sa putem darui,fara a astepta nimic in schimb. Sa luptam pentru oamenii langa care vietuim si sa nu abandonam la primul obstacol. Stiu,e o utopie,la fel ca si iubirea…

4 thoughts on “Consideratii despre iubire

  1. ….citeam undeva ca dragostea neconditionata e pentru bebelusi si catei….restul e o iubire asumata in care iubirea romantica la care visam nu are ce cauta…e clar ca atunci cand iubim avem asteptari…e clar ca daca iubim de mai multe ori nu are cum sa fie iubire…e clar ca daca asteptarile nu ne sunt implinite nu mai iubim…si atunci ce e iubirea?
    …citeam undeva ca iubirea asa cum o visam unii e o permaneta sursa de nefericire…si ca iubirea nu e numai iubirea fata de un partener….cu toate ca noi pe asta insistam
    …mai citeam ca daca ne iubim cu adevarat pe noi insine nici nu am avea nevoie de iubirea cuiva, fie el si barbat
    …..si mai citeam ca e cu totul altceva sa vrei sa ai alaturi pe cineva si sa ai o familie….de cele mai multe ori nu are legatura cu iubirea
    cred ca depinde de fiecare ce vrea…cand vrea…..cum vrea….

    • cum sa spun… e drept ca experienta altora ne face adesea mai intelepti daca stim sa citim printre randuri si sa ascultam cu atentie. dar pana la final, cred ca fiecare decide ce doreste de la viata si teoretizarile prea multe, despicarile de fire-n 4 fara sfarsit, ne indeparteaza de la ideea principala. daca vrei ceva si gasesti cu cine, iti asumi riscul sa iasa sau sa fie un alt esec si plonjezi pur si simplu. fiecare poveste e alta, deci si finalurile pot fi diferite.
      intradevar daca esti in echilibru cu tine insati, un adaos de la un altul poate sa-ti ofere ceva in plus, fara ca asta sa fie decisiv. esti tot tu, singura sau insotita… nu poti cere altuia sa-si gaseasca echilibrul si sa-ti „moseasca” starea de bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s