Casatoria-o notiune perimata?

In ultimul timp aud despre tot mai multi oameni care se despart. Desi,consider ca institutia casatoriei sta la baza unei societati sanatoase,am usoare indoieli in trainicia ei, in conditiile actuale. Tinuti prea strans de un regim de trista amintire,am dobandit o libertate,pe care nu stim,nu putem ,sau nu vrem s-o folosim cum trebuie. Libertatea inseamna ca ai posibilitatea sa alegi, nu inseamna ca poti sa testezi,sau sa-ti insusesti tot ce ofera piata. Si aici ma refer la mancare,sexul opus(sau intamplator),casa,masina,concedii.

Ce parere aveti depre replica „Toate imi sunt ingaduite,dar nu toate imi sunt de folos?” Si, ca sa-mi continui ideea enuntata in titlu,ce facem,cand dupa un numar de ani de casnicie (mai multi,sau mai putini,dupa stomacul fiecaruia) ajungem sa ne agaseze fiecare gest al partenerului,sa stim exact cum reactioneaza in diferite situatii, cand problema nu mai prezinta surprize,inedit,fluturasi si tot ce mai avem in comun este doar trasul la caruta mariajului? Incercam sa salvam ceva,sa uitam de rate,datorii,ce mai e de cumparat prin casa si evitam monotonia,sau…apelam la trufandalele aflate din belsug pe piata?

Este de condamnat un om,care are o relatie extraconjugala ocazionala,dar acasa este un sot/sotie model? Un om care refuleaza rar,dar in ochii societatii ramane nepatat si isi indeplineste obligatiile corect  fata de familie? Sau este de condamnat cel care nu poate trai dublu si rupe o relatie care s-a terminat,sau nu-i mai ofera satisfactie si se lanseaza spre noi culmi? S-ar putea considera ca cel de-al doilea, abandoneaza la primul obstacol si alege calea cea mai usoara.  Sau primul este prea comod si se complace intr-o situatie calduta,cand ar putea sa ia in piept viata si sa lupte pentru un crez nou,indiferent de bunurile,sau statutul social pierdut.

Ce e mai important sa-i protejezi pe cei dragi, uitand de ceea ca ti-ai dori, sau egoismul de a-ti trai viata asa cum simti,indiferent de costuri?

Am intalnit multe feluri de oameni,barbati care inseala ocazional,femei care inseala constant, barbati si femei inselati si doborati,sau oameni care au supravietuit cataclismelor,ca sa renasca,mai buni,mai valorosi,iubindu-se mai mult pe ei insisi si apreciind viata la adevarata ei valoare. E greu de judecat si usor de pus etichete. Ceea ce este clar e faptul ca pentru ca o ruptura sa se produca,e nevoie de doi. Niciodata nu e doar vina unuia. Daca peticim rana si continuam impreuna,sau alergam la altcineva sa ne aline,e doar o chestiune de optiuni. Mereu exista cai pentru a repara ceva,trebuie doar sa-ti doresti acest lucru.

Anunțuri

2 gânduri despre „Casatoria-o notiune perimata?

  1. Bine punctat .. si eu sunt de parere ca intr-un cuplu vina se imparte mereu la doi …nu exista „vinovat” ci „vinovati”doar ca exista jocul acela de a arunca pisica in curtea celuilalt doar pentru a nu recunoaste . Un prieten spunea „gandeste-te daca inseala de ce o face si drege de la radacina”..greu de facut dar eficient ,doar sa stii cum sa o faci si sa ai puterea sa stai drept in fata vantului si sa rezisti oricarui argument.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s