Goana dupa nimic

Este clar ca oamenii se impart in mai multe straturi sociale, separate prin gradul de avutie. Basmul cu Printul cel Bogat, care o salveaza pe Amarata in Mizerie, e pura fictiune. In mod uzual acolo unde te nasti, acolo si mori. Desigur poti sa te imbogatesti usor si sa avansezi de la nivelul de baza dintr-o categorie, la nivelul maxim. Dar prin munca cinstita, nu sari dintr-o treapta in alta. Poti sa faci o mezalianta a se citi „casatorie din interes”, vezi Monica Columbeanu, de exemplu, dar pentru aceasta trebuie stomac si talente, care tin mai putin de intelect. Categoria aceasta nu ma intereseaza acum.

Ceea ce ma intereseaza, este ce viseaza un om de categorie medie si cat e de aproape acest vis de realitate? E simplu: toata lumea viseaza multi bani, obtinuti printr-un job gras, cu care sa-si cumpere pitipoanca cea mai botoasa cu cracii pana in gat, masina cea mai bengoasa  daca nu luxoasa macar un jeep(dar ar merge si ambele categorii), cel mai mare de pe strada si natural  o viluta cu o piscinuta, care bate in bazin olimpic. Ce sanse au visele acestea sa devina realitate? Mici si cu sacrificii imense. Oare merita sa tragi o viata intreaga, sa arati strazii ce tare esti? Conteaza parerea lumii, sau nevoile pe care le ai tu, ca individ? Poate daca ne-am mai domoli cerintele, am fi mai fericiti, mai impacati cu noi si cu cei cu care relationam.

Goana aceasta dupa cel mai nou gadget de pe piata, dupa obiecte scumpe, care nu ne imbunatatesc viata, dar ne consuma toate resursele, ne oboseste fizic si psihic. Vad adesea oameni a caror bunastare materiala e mult superioara mediei, atat de istoviti, incat nu-si doresc decat sa doarma. Nu mai au timp si nici dorinta sa traiasca, sa se bucure de ceea ce au realizat.

Ce-ar fi daca am lua o pauza, ne-am uita atent in trecut si in prezent, am face un bilant, ce-am avut atunci, ce avem acum si am zice: e destul. Am acumulat suficient, ar fi timpul sa ma relaxez si sa ma bucur de ceea ce am. Gandul ma duce la „Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina”. Putem sa ne oprim din goana, sau suntem atat de obisnuiti sa alergam dupa infaptuiri marete, incat fara viteza aceasta nebuna, am simti ca murim?

Visele trebuie corelate cu realitatea. Pornind cu un start prost, cu un tel  plasat prea inalt si dintr-un punct prea de jos, nu ai cum sa ajungi print. Ori folosesti o trambulina de fentare a moralei, tarii, legilor, ori ramai la realizari modeste, dar cu sufletul intreg si capabil sa distingi dincolo de amagitoarele si perisabilele bunuri materiale.

Va urez alegeri bune!

2 thoughts on “Goana dupa nimic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s