Viata cu miros de lavanda

Lavanda are pentru mine o semnificatie de ceva vechi, interbelic, de barbati spilcuiti si arome de dulap cu haine parfumate. Pana nu demult habar nu aveam cum arata si stiam destul de vag cum miroase.

De cand cu net-ul si miile de mail-uri cu diverse lucruri interesante, m-am pus la curent si cu asta. Am vazut-o si la noi in gradina, am vazut reteta de inghetata de lavanda si mi-a placut mult culoarea (mi  s-a parut complicat de facut rost de ingrediente si usor prea „fancy” pentru mine) am utilizat o gramada de spray-uri de interior cu aroma asta, care se potriveste foarte bine cu mobila, interiorul casei si da o senzatie de prospetime si calm.

Ei… si aici voiam sa ajung: nu pot sa combin mirosul asta cu mancarea, sau sa-l simt cand spal vasele! A ajuns intamplator la mine in bucatarie, pentru ca eu nu cred ca i-as fi dat unda verde din proprie initiativa, un Pur de lavanda . Am hotarat sa-i dau o sansa, dar de cate ori spal vasele, ori imi stimuleaza apetitul, ori adorm , ori cad in visare. Noroc ca nu am munti de vase de spalat ca m-ar fi apucat disperarea. Pe masura ce s-a consumat am avut trairi diverse, de la actiuni revolutionare „ma imbrac in momentul asta si merg sa cumpar alt detergent de la buticul din colt!”, la „hmmm,parca nu miroase chiar asa rau, daca-mi place in camera, pot sa-l suport si aici!”

Prin urmare acelasi miros in unele locuri il agreem, in altele il uram. De exemplu imi place aroma mancarii doar in bucatarie. Cand am teminat „prepararile” si ma relaxez in camera, nu mai vreau sa simt nimic comestibil. Mai e si problema temporizarii: daca ador sa calesc ceapa, imi place s-o mananc si s-o miros, o urasc la primele ore ale diminetii (da, stiu eu pe cineva care prajea dimineata ceapa cu toate usile deschise, de plecam la lucru cu diverse arome pe mine si plina de ganduri ucigase!!!)

Un ultim aspect ar fi ca in final ne obisnuim si cu bune si cu rele. Mi s-a terminat lavanda din Pur, l-am inlocuit cu unul cu aroma neutra…dar parca imi lipseste provocarea!

4 thoughts on “Viata cu miros de lavanda

  1. Nu vreau sa fiu vulgara, dar risc. Chestia asta cu mirosurile e ca vorba aia despre femei, ca e bine sa fie c…e in pat si gospodine in bucatarie, nu invers. 🙂 Provocare sau nu, dar nu mi-ar placea sa ma spal cu un sapun cu iz de usturoi si sa folosesc detergenti de bucatarie parfumati; ii prefer pe aia cu aroma de lamaie; nici macar de brad, ca mi-ar aminti de primul meu spumant de baie. 😀

  2. 🙂 am si eu o lista de mirosuri, de arome pe care nu le-as vrea decat in bucatarie. Urasc deodorantele de masina cu vanilie sau nuca de cocos. Mi se face rau pur si simplu in masina. In schimb imi plac si nu am nici o problema cu ele in preparatele de patiserie. In privinta mirosurilor am insa o problema. Sunt foarte sensibila la ele. Imi place sa miros pielea omului pe care il iubesc. Rade cand vreau sa-i simt parfumul pe gat, dupa ureche, pe obraz, si asta in timp ce el imi povesteste cine stie ce. Are un parfum special, propriu, ceva cunoscut, indefinit.

    • asta e o poveste mai lunga. eu am amintiri legate de anumite mirosuri. adulmecam odata intr-o sala de cinema un miros cunoscut de aftershave. tot filmul m-am chinuit sa-mi amintesc al cui era 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s