Cum vorbim la mobil

Stand la computer am o fereastra imensa in fata, care da in strada. Unele telefoane mobile nu au semnal in interiorul cladirilor asa ca vad mereu oameni penduland cativa metri la dreapta, cativa la stanga in timp ce se agita vorbind de zor.

Dupa mimica fetei poti ghici cu cine vorbesc. Spre exemplu tipul asta pe care-l aud acum si care ma zapaceste trecand zilnic de zeci de ori prin fata mea, gesticuland, facand pasi mari preocupati si intoarceri largi (acum a traversat pe partea cealalta a strazii, e destul de ingusta…dar oare nu-l dor picioarele?!) dezbate afaceri. Firma lor e in fata, s-au mutat relativ recent, arata decent. Daca m-ar interesa as putea sa aflu cu usurinta si despre ce e vorba pentru ca vorbeste tare, raspicat si suficient de deranjant. Parerea mea e ca e destul de putin eficient din moment ce orice discutie dureaza minute intregi…mda,inca e pe trotuarul de vis-a-vis (va tin la curent!).

Cel de ieri vorbea cu o „damicela”, la o prima aruncare a privirii, erau cam la inceput de relatie, pentru ca o vrajea de zor. Eu cred sincer in respectarea intimitatii, iar termopanul vitrinei m-a salvat de amanuntele care exact! nu ma interesau.

Sunt la curent cu problemele de bani ale angajatilor de la pizzeria de langa si relativ cu injuraturile care se ruleaza acum, mda tot de la ei!

Inclin sa cred ca unii dintre cei care detin mobile, cred ca si-au cumparat si spatiul din jurul lor si-l pot polua fonic cum le vine la indemana. Este adevarat ca se mai pierde semnalul si mai gresim ridicand tonul uneori. Dar cand te aud din capatul strazii cum te certi cu rudele, vecinii, cunostintele tuturor neamurilor, incep sa ma gandesc ca ori vrei cu orice pret sa fii bagat in seama, ori nu te intereseaza de cei de alaturi.

Mi se pare amuzant sa ghicesc cu cine vorbesti, daca iti sprijini coatele la 2metri in fata mea si nu realizezi ca sunt de partea cealalta a geamului…dar cand nu pot lucra de argumentele pe care le expui cu mare aplomb, s-ar putea sa doresc sa-ti muti fizicul din raza mea vizualasi auditiva!

Mobilul nu ne da drepturi asupra urechilor celorlalti. Ce-ar fi daca am pastra conversatiile noastre particulare, exact asa cum sunt private si nu i-am trage cu forta pe cei din jur sa participe?Firmele care vand telefoane, ar trebui sa le insoteasca si de mentiuni de corelare a vocii, cu locul in care se gaseste persoana vorbitoare (dupa cum banuiti,”afaceristul” inca patruleaza, din fericire e tot dincolo!).

6 thoughts on “Cum vorbim la mobil

  1. Da, chestia asta poate fi destul de neplăcută. Să vezi ce ”drăguț” e când consulți pe cineva și îi sună telefonul. De obicei nu zic nimic, curioasă să aflu ce fel de om e ăla, din felul în care reacționează. Cred că e suficient să zic că unii răspund și au conversații chiar consistente de față cu mine. Să nu crezi că totuși le mai permit asta a doua oară. 😀

    • e chestie de bun simt cand cineva intra intr-un cabinet medical sa inchida telefonul. nu sta medicul dupa fiecare si-i tine si pe aialalti la usa, sa-ti rezolvi tu afacerile…cred ca si aici se aplica cei 7ani de acasa,ii ai sau nu 😉

  2. chiar si felul de a vorbi la mobil ne reprezinta. Modul de exprimare, tonalitatea, expresiile, formulele de salut de inceput si de incheiere a convorbirii, mimica, gesturile. Exista insa locuri unde bunul simt ar trebui sa iti spuna sa nu poti utiliza telefonul mobil. Iar cei fara bun simt sunt” niste mitocani”, vorba cuiva. 🙂

  3. e perfect adevarat. Pe mine ma cunoaste multa lume dupa voce. Si clientii stiu cand sunt suparata sau vesela desi ma straduiesc sa nu fac asta detectabil. Apropos de voce. Intr-o zi, trebui sa ajung undeva repede, nu aveam masina si nu era nici taxi in apropiere. Vad ca opreste cineva langa mine. Locuiam intr-un orasel si distanta nu era mare. Tipul politicos ma invita si ma intreaba unde vreau sa ajung. Eu ii spun, mergea in aceeasi directie. In timp ce vorbeam se uita la mine. „Va cunosc. Nu v-am vazut niciodata pana acum, dar stiu ca sunteti vocea de la radio”.
    Dupa mai multi ani, ma intorc acasa si pe strada, o echipa de la radio facea sondaje de opinie pe ceva teme politice. „hai da-ne si tu un scurt interviu. Stii ce sa vorbesti ca esti la curent cu problemele acestea.” Si le dau un scurt interviu, fara sa ma recomand. Peste o ora ma opresc la niste prieteni de familie. Lucian imi zice:” Stiam ca ai sa treci pe la noi. Te-am auzit la radio.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s