Prefer aroganta decat tristetea

Locul unde lucrez se afla situat la parterul unui bloc de locuinte. Multi ani am avut o vecina sus, o doamna in varsta foarte amabila, care stia sa poarte rozul si culorile pastel cu gratia pe care eu n-o voi avea niciodata si-i statea bine. Obisnuiam sa-mi lungesc gatul dupa dansa sa-i admir toaletele asortate, palariile si manusile, care se incadrau perfect in moda si-i dadeau distinctie de doamna adevarata. Nu e vorba de invidie aici,e vorba de recunoasterea unei valori.

Aceasta doamna avea doua surori. Una stearsa si usor distanta, desi a apelat la mine de cateva ori nu ma recunostea niciodata chiar daca eram in pragul usii si cealalta, o alta doamna care locuieste in Germania si care le facea tuturor zile fripte. Ea hotara pentru toata familia cand era in vizita aici si vecina mea se pregatea cu emotie de cate ori isi anunta zgrip…sora ei vizita.

Normal ca si doamna scortoasa a avut nevoie la un moment dat de ceva surubelnita de la mine (eu sunt „doamna cu sculele” in zona!) si m-a interpelat „duduie!”ca pe o sluga, pe un ton pe cat de jignitor, pe atat de antipatic. O stiam ce-i poate pielea, asa ca am servit-o ca pe oricare alt client si am uitat-o.

Intre timp, acum cateva luni, doamna vecina mea amabila, s-a stins neasteptat. O vreme tot aveam senzatia ca o vad pe strada, intorcandu-se de la cumparaturi. Le-am zarit pe surorile ei cernite, nu am indraznit sa-mi prezint parerile de rau, facem parte din lumi diferite si oricum nu ma cunosteau. Pana azi, cand imi apare la usa, cea cu „duduia!”. M-am incordat putin pentru ca am alergie la oamenii care strica armonia si cauta sa-i faca pe ceilalti sa se simta idioti sau inferiori. Dar…surpriza, doamna aceasta era alta. Moartea surorii ei a schimbat-o. Politicoasa si cu o voce moale a incercat sa-mi explice cine e. I-am spus ca stiu si mi-am exprimat compasiunea pentru pierderea ei. I-au dat lacrimile si pentru ca o doamna nu plange in public si-a intors usor capul lateral si m-a rugat s-o ajut sa-si seteze clima pe cald. As fi ajutat-o oricum, in amintirea surorii ei, dar m-a impresionat suferinta ei. Sub aerul ala inchizitorial nu as fi banuit niciodata ca se ascunde un om care poate suferi. Vorbea ca un om care nu-si poate reveni din durere, fara sa vreau am facut-o sa astepte pana am servit alt client, dar nu s-a enervat, a vorbit in permanenta extrem de frumos. Mai trecusem data trecuta printr-o faza asemanatoare. N-a avut nici o apasare, ea era singura care trebuia ajutata si atat!

I-am reparat ambele telecomenzi, i-am explicat cum m-am priceput mai bine cum se folosesc si a plecat multumindu-mi. Privind-o cum dispare cu pasi inceti si usor aplecata de spate, cu pardesiul maro extrem de elegant, am simti o intensa parere de rau. Am realizat ca o prefer artagoasa, cu pastilele rautacioase pregatite si vesnic la panda sa sanctioneze „generatia insuficient de respectuoasa” cu batranii. Chiar daca ma sicana nemeritat, nu suferea atat de mult si parca mi-era mai usor sa uit ca s-a purtat urat. Acum  simt nevoia s-o ajut si nu pot decat sa-i pun bateriile la o telecomanda. Neputiinta doare…

13 thoughts on “Prefer aroganta decat tristetea

  1. Victor Hugo spunea ca „mult mai mult te impresioneaza suferinta unui om decat cea a unui om bun.” E socant cred, tocmai pentru ca il suprinzi intro ipostaza in care e umanizat.

    • m-a impresionat durerea ei sincera si pe care se straduia s-o camufleze cu distinctie. ma gasesc uneori in situatia in care imi izbuneste cineva in plans,cineva care si-a pierdut un om drag si nu stiu cum sa procedez. nu ne cunoastem atat de bine sa o imbratisez si ma simt penibil facand eforturi disperate sa-i arat ca simpatizez cu durerea ei. nu trebuie sa hohotesti zgomots ca sa arati ca suferi…dar nu toti oamenii sunt la fel.

      • Exista oameni care nu se pot exterioriza. Si eu am fost asa mult timp. Tine de experientele de viata ale fiecaruia. Eu am trecut prin situatii dificile care si-au pus amprenta asupra mea. La un moment dat mi-am zis:” nimic nu ma mai poate impresiona”. Dar stii cum e, „never say never”. Am cunoscut pe cineva care a stiut sa scoata la suprafata partile frumoase ale sufletului meu, o persoana draga mie si careia ii multumesc in gand, in fiecare zi.

    • am o oarecare reticenta sa ating oameni straini. nu toti agreeaza gesturile familiare. incerc sa ajut cu vorba si ca sa fiu sincera, ultima data am trecut peste toate si am imbratisat-o. asa am simtit, asa am facut. daca i-a placut sau nu, e problema ei 🙂

  2. Foarte bine. Fa ceea ce simti. Si eu fac la fel. Eu sunt in general o persoana are pastreaza o distanta „de neagresiune” fata de orice alta persoana. Nu sunt pupacioasa, nu ma imbratisez des cu nimeni, nu laud si nu gadil cu remarci dulci pe cei din jurul meu. Sunt directa dar calda, sociabila si limita aceea o incalc uneori, in situatii speciale.

  3. Cred că era la fel și înainte, doar că puțin mai reținută. Nu știm prin ce experiențe a trecut înainte cu cei din jurul ei… Suferința a făcut-o doar să lase puțin armura la o parte. Probabil că va redeveni cea dinainte cât de curând.

    • azi m-a sunat sa o vizitez, dar am ratat intrevederea din motive care nu au depins de mine. si eu cred ca era masca pentru germania si mi-a aplicat-o si mie 😉
      ideea e ca daca pot s-o ajut,o voi face, iar ea sa faca ce vrea cu armura!

  4. Poate ca asa zisa aroganta e doar o masca sau asa ai perceput-o tu 🙂
    Cei mai multi dintre noi interpretam o situatie, o atitudine doar in functie de perceptia de moment, deci in functie de multi alti factori. Parerea mea.

    Si buna seara, aA:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s