Intrebari inteligente

Am ajuns sa urasc intrebarea „ce faci?” Desi stiu ca unii dintre cei care mi-o adreseaza se preocupa sincer de situatia mea, mi-as dori sa ma intrebe si altfel. Ca optiuni ar mai exista „te deranjez?” „cum ti-a fost ziua?” „tot atat de figuranta, scortoasa, insuportabila, deranjant superioara, te dai?”  sau orice altceva care sa rupa putin monotonia. Exista atatea expresii care pot fi folosite. „ce faci?”-ul asta imi suna a intrebare de complezenta, parca facem conversatie sa treaca timpul sau iti faci datoria sa ma saluti, afli ca-s ok si pleci mai departe.

Mai exista si varianta mai grava, in care dupa intrebarea detestata si raspunsul meu furibund si marait scurt „ok”, urmeaza o dare de seama cu lux de amanunte a motivelor pentru care interlocutorul nu numai ca nu face bine, dar are si o capacitate de a stoarce din mine si ultima farama de buna dispozitie si a ma arunca sfarsita intr-o existenta in care ma intreb (a cata oara???) de ce nu pot purta o arma cu mine? Nu una letala, doar una care sa-i scuture un pic si sa-i scoata din valea de-plangerii si a auto-compatimirii.

Intre timp am descoperit alta arma de aparare. Dupa salut ii intreb eu „ce faci?” Nici nu apuca sa se dezmeticeasca si i-am si lovit cu intrebarea. Mi-am pus in plan sa-i extermin psihic. Daca pana acum ii menajam, acum am trecut la atac. Am repurtat deja prima victorie. Dupa ce interlocutorul mi-a raspuns ceva scurt si mi-a dat intrebarea inapoi, n-am asteptat sa se replieze si am atacat din nou: am explicat cat de bine am dormit, cat de perfect mi-a mers in dimineata asta si ce zi extraordinara voi avea! Exact, i-a fost destul de greu sa se mai planga, asa ca azi voi avea o zi frumoasa…ca doar asa m-am laudat!

Anunțuri

7 gânduri despre „Intrebari inteligente

  1. pai evident ca e de complezenta sau mai degraba un soi de check-up. Cel mai des are loc schimbul Ce faci?/Bine! prin urmare ok, se poate discuta cu tine, si se trece la alte probleme. Daca intrebatul raspunde „Asa si-asa”” asta inseamna deja ca vrea sa impartaseasca ceva. Ehee – are si cefaci-ul asta rostul lui! 🙂

  2. Eu o urăsc de mult timp.
    Nu mă deranjează din partea persoanelor apropiate. Pentru că atunci pot spune pur și simplu ce făceam atunci, fie că e cel mai personal sau tâmpit lucru.
    La simplele cunoștințe sau la amici nu știu ce să răspund… așa că spun un banal „bine”. Cred că e mai frumos să încerci să găsești o altă manieră de a începe o discuție. Să întrei ceva specific: „Cum mai merge proiectul ăla la care lucrai?”, „Ți s-a vindecat total piciorul de la accidentul al sky?”… se găsesc în funcție de om. Ceva generic și care să nu intre prea mult în spațiul personal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s