Calitatea de mama

Intr-una din explorarile noastre prin munti am gasit gura de intrare intr-o pestera. Accesul era obturat de o portita, presupun contra vandalizarii, pe care am ocolit-o usurel prin lateral, curioasa sa vad cum se prezinta cavitatea in interior. Ceilalti vazand ca am trecut usor(asa zic eu cand ma intind cat sunt de lunga si trec pe sub gardul de sarma ) m-au imitat si am ajuns cu totii in interior. Eram doua femei in frunte, cu sotii din dotare si doua fetite in jur de clasa a4a,a 5a, cred…e cam mult de atunci!

Pe masura ce inaintam, am remarcat ca pestera in sine avea doar o incapere, a carui perete final se vedea cu greu in departare. M-am gandit sa exploram mai in adancime, dar paseam cu grija si din cauza luminii din ce in ce mai slabe si din cauza faptului ca nu stiam daca nu-s ceva animale salbatice prin interior. Cu cat inaintam nu se mai vedea mare lucru si cu urechea ciulita cautam sa prind orice zgomot suspect. Va  puteti inchipui cam ce hal de tresarire si panica m-a lovit cand am auzit ceva sec, o miscare suspecta in fata mea, la distanta destul de mica si cu ce viteza luminii am tasnit spre gura pesterii unde imi inchipuiam eu ca-s ceilalti. Alaturi de mine mai fugea o prietena, la fel de brava ca si mine!

Ideea e ca n-am apucat sa facem decat vreo 5-6pasi cand am auzit in urma „mamaaaaaaaaaaaa!!!!”si plansete. Am realizat ca fetele erau in urma noastra, nu la intrare cum credeam noi ca sunt si se speriasera cand noi am luat-o la goana. Noi mersesem pe centru si ei venisera la cativa metri de noi, pe lateral. In panica si mai accentuata, ne-am oprit sa le salvam de pericol, si privind mai atent ne-am vazut barbatii aflati lateral, de fapt cam la acelasi nivel cu noi si care aruncasera cu pietre in fata, sa ne testeze curajul. Strigau printre hohotele de ras sa nu mai fugim si ca suntem niste mame de calitate indoielnica! Adevarul e ca lasasem copiii abandonati  si ne luasem picioarele la spinare. 

Normal ca nu stiusem ca fiica-mea e langa mine…dar nu m-a crezut nimeni si au ras pana seara de noi. Si uite cum ti se poate duce vestea, de mama cu lipsuri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s