Imuni la frumusete?

Astazi am schimbat putin programul de duminica, pentru ca era un soare superb si am decis sa petrec ziua afara. Asa ca dupa pranz am demarat vitejeste in centru si prima escala am facut-o pe malul Begai. Apa curgea lin oglindind coroanele inca verzi ale copacilor. Am gasit trandafiri infloriti si o multime de flori decorative, lucru care demostreaza ca, cel putin azi, toamna a fost doar la inceput (evident ca ignor putinele grade care m-au congelat la primele ore ale diminetii!) 

Fotografierea naturii a fost un scop secundar, de fapt doream sa surprind cateva cladiri din Piata Unirii, cladiri care desi apartin unui stil diferit de cel al majoritati existente aici, se gasesc intr-o paragina nemeritata, scorojite, cu zidurile crapate si cu balcoanele atasate superficial. Stilul pietii este baroc, dar aceste doua cladiri contrasteaza prin forme si decoratiuni. Am cautat istoricul lor, dar din pacate am gasit doar atat: Casa sau Palatul Brück apartine stilului Art Nouveau  si Secession si a fost construita de arhitectul raspunzator de multe constructii inovatoare din Timisoara, Székely László. Initial cladirea apartinea curentului baroc austriac, dar i-au fost adaugate elemente arhitecturale si decorative din anul 1900. Cea de-a doua adapostea pe vremuri Casa de Scont si are ca an de ridicare undeva in jurul lui 1910.

La Casa Bruck imi retin atentia formele rotunjite ale teraselor si arcadelor, precum si vitraliile balcoanelor inchise. Din pacate vopseaua originala e atat de stearsa incat cu greu se poate ghici maretia de alta data.

 Cladirea Casei de Scont se pastreaza mai bine, iar decoratiunile incastrate, de culoare verde, taie monotonia zidurilor. De asemenea, muscatele inveselesc batranetea unor frumuseti apuse. 

Ajunsa in Piata Unirii am facut popas pe bancile scaldate de soarele cald de dupa amiaza, cand Muzeul de Arta mi-a facut cu ochiul. Trecusem de atatea ori pe langa intrare, stiam ca de la renovarea Palatului Baroc care-l gazduieste, cladirea a suferit modificari spectaculoase, asa cum arata si exteriorul si in plus, aseara, cand cautam informatii despre cladirile prezentate anterior, am dat peste o imagine din interiorul muzeului, care m-a facut curioasa. Oameni amabili si cateva expozitii la cele doua etaje. Prima, o expozitie permanenta gazduind picturi ale lui Corneliu Baba. Stilul muncitoresc imi era oarecum familiar, din epoca  de trista amintire, dar au fost cateva picturi care mi-au placut in mod deosebit, ca cea a lui George Enescu, infatisat ca dupa un concert greu, secat de talent  si adus usor de spate, ocrotind vioara cu dragoste. Un alt tablou de marime mare, il revela de Mihail Sadoveanu, cu privire blanda, ocrotitoare si haine boieresti care-i aratau statura masiva. Femeile, sensibil mai putin reprezentate, o spanioloaica cu rochie neagra cu maneci de dantela fina, o fata cu ochi superbi deschisi la culoare, o doamna semi-intoarsa spre vizitator, dar dand o impresie de liniste, asteptare sau multumire.

Expozitia de arta moderna nu mi-a zis nimic si am frunzarit-o in graba, in schimb o surpriza de proportii am avut la Expozitia de pictura europeana. Pe langa impartirea pe curente si stiluri, aceasta dispunea si de o doamna-ghid extrem de amabila care ne-a povestit in parte despre fiecare tablou. A fost o incursiune extrem de placuta in istorie(in feudalism evidentiau bogatia vestmintelor, burghezia releva mestesugurile si ocupatiile ordinare) , in mitologie (superb nudul lui Hercule torcand lana), in religia catolica(o copie valoroasa dupa o Madona a lui Da Vinci). In informatii strecura cu atentie lucruri care trezeau interesul fara a plictisi cu detalii inutile. Astfel am admirat moda austriaca masculina cu peruci bogate si vestminte infatisate extrem de amanuntit (transpareta camasii dantelate de mare finete sau gaitanele de la redingota), precum si scene de vanatoare.A fost o ora agrabila si recomand cu caldura celor care au ocazia sa viziteze acest Muzeu de Arta, sa n-o rateze.

Poate era ora prea devreme a dupa amiezii, poate timisorenii au preferat spatiile deschise datorita vremii superbe, dar muzeul dispunand de scari largi de marmura, scafe modern iluminate, oglinzi decorate sofisticat, climat controlat si izolat fonic si impotriva luminii, era gol. Am simtit un sentiment de irosire, atatia oameni si-au pus sufletul aici, pictorii, constructorii care au renovat, personalul care asteapta vizitatorii. E o oaza de liniste, de regasire, de umplere cu frumos.

Am iesit cu sufletul plin si m-am odihnit pe banca de langa fantana pana soarele a disparut dupa cladiri si raceala pronuntata m-a gonit spre casa. Sper ca si voi ati avut o duminica deosebita!



9 thoughts on “Imuni la frumusete?

  1. Frumoasa arhitectura Casei de Scont. Imi aminteste de stilul art nouveau si de Antonio Gaudi. Nu stiam ca si noi avem astfel de frumuseti. E o buna idee sa „vanam” elemente arhitecturale din oras.

  2. Gata, acum văd și eu!
    Ai dreptate: faine clădiri, păcat că nu-s restaurate la timp, ca să ne bucurăm de ele în toată splendoarea lor!
    N-am nimic cu ei, că nu fac politică, dar PNL-ul, dacă tot își ațintește săgețile spre etajele acelei case, ar putea ajuta la refacerea ei. Nu de alta, dar nu e o reclamă prea bună nici la adresa lor. 😀

    • stii la ce ma uitam,dupa ce am vazut pozele? ca etichetele astea ale lor,strica aspectul. pe casa Bruck este o reclama la farmacie care pulseaza verde strident, se potriveste ca nuca-n perete. foarte multe cladiri din aceasta piata au fost reabilitate, poate cine stie? va veni si randul astora…cat inca se mai ghiceste originalul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s