Pastram prietenii cu orice pret?

Cand am inceput sa ma maturizez imi intrase in cap ca o mina serioasa si distanta, imi va crea prestanta. Drept urmare ii tratam pe toti de sus, eram constant critica, nimeni nu era la nivelul si adancimea gandirii mele. Aveam lecturi grele si toti care nu citeau sofisticat erau prosti infinit. Aveam o scuza: tineretea!

Ce scuza au insa prietenii nostri care refuza sa evolueze, care bat pasul pe loc sub pavaza unor principii, care taxeaza orice greseala ca pe o omisiune capitala si vitala? Oare in goana de afirmare la lucru, de respectare a unor termene, in stresul mentinerii calitatii serviciilor sau a job-ului, a gasirii cu inversunare a unui loc de parcare, am uitat sa ne relaxam si mai rau uitam sa iertam? Cat de inversunati pe viata putem fi, ca un incident minor nu numai sa ne strice ziua, dar sa nu reusim sa depasim momentul si tot ceea ce putem face este doar sa otravim in jur tot ce atingem? Sa ne strigam toate neimplinirile din ultimele luni sau ani, sa adaugam pentru condimentare putina rautate, niste reprosuri directe (ca alea indirecte nu au fost remarcate si sunt inutile!), remarci caustice, priviri artagoase si intr-un final sa ne intrebam: ce caut aici, in compania asta si de ce ma bucuram asa de mult ca ne intalnim?

Este posibil ca plecand din acelasi punct si evoluand in aceeasi directie o vreme indelungata, sa ne modificam traiectoria si prietenii de-o viata sa-i descoperim niste straini? Cand s-a intamplat asta si cand am devenit din oameni, obiecte, detinuti fiind de cel care sustine ca ne este prieten? Pana in ce punct putem sa-i permitem acestui prieten sa abuzeze in numele unei prietenii vechi si a unor servicii (ce-i drept unice si greu de rascumparat), sa critice, sa desfiinteze sau sa ridiculizeze tot ceea ce nu intelege din viata noastra?

Unii dintre noi evolueaza, incearca sa zboare singuri, sa-si croiasca o viata independenta in care au loc hobby-uri noi, poate prieteni noi, viziuni noi asupra vietii, chestiuni pentru care merita sa lupti si altele pe care le lasi sa curga, tocmai pentru ca viata e prea scurta ca sa te necajesti inutil. Ce facem insa cand suntem acuzati ca ne-am schimbat, ca am devenit distanti si la un nivel prea elevat pentru vechii prieteni? Cand cautam disperati si nu mai gasim un subiect comun de discutie, o placere comuna, o preocupare asemanatoare? Cand ceea ce povestesc ei ne plictiseste, iar ceea ce facem noi le starneste rasul sau mai rau ironia muscatoare? Cand noi cautam amuzamentul vietii, iar ei pesimismul constant? Cand socati realizam ca parca intre noi si prietenii acestia au crescut ani, ca si cum ar fi mai apropiati de varsta parintilor nostri si nu de a noastra?

Caut de cativa ani raspunsul la intrebarea aceasta. Consider ca am o datorie morala sa nu intorc spatele unor oameni care mi-au fost alaturi, cu care am impartit si bune si rele si care m-au ajutat major la un moment dat. Nu pot uita ca atunci cand altii m-au ignorat, ei au intins mana simplu, fara sa ceara nimic in schimb. Singura varianta oarecum acceptabila este distanta. Ii iubesc de departe o vreme, pana mi se face dor si incerc abordari noi. Poate intre timp realizeaza si ei ca lumea se invarte si e flexibila. Si ca prieteniile adevarate de-o viata, se supun altor reguli: tolerantei, intelegerii si nu in ultimul rand iertarii.

9 thoughts on “Pastram prietenii cu orice pret?

  1. Pingback: Zia®ul de la 5 » Blog Archive » Avanpremieră cu petale

  2. esti fericita ca ai prieteni care sa fie alaturi de tine. Eu m-am mutat de cativa ani la Cluj, conjunctura a facut sa am un prieten care a tinut la distanta orice persoana s-ar fi apropiat de mine. Acum a plecat din viata mea si ma simt destul de singura. E un gol pe care nu-l pot umple.

    • gabico, ne ai pe noi 🙂 tot un fel de prieteni -virtuali- si poate de multe ori mai aproape sufleteste decat cei reali. cred ca asta e o greseala pe care o facem multe dintre noi: abandonam tot in afara unui om aflat in centrul vietii noastre. daca acesta dispare, ratacim fara tinta. viata trebuie traita pentru tine, alaturi sau nu, de cineva drag.

  3. Faptul ca mi-am facut un blog, ca scriu si imi ordonez gandurile si povestile din viata mea, intamplarile mele traite, faptul ca voi le comentati, pe mine ma ajuta foarte mult. Am senzatia ca nu sunt chiar singura si imi confirma ca am luat sau nu decizii bune la un moment dat. Si chiar sunteti cei mai buni prieteni pentru ca stiu ca sunteti sinceri iar in zilele acestea am nevoie de sinceritate mai mult decat orice. Iti multumesc pentru gandurile bune! 🙂

  4. E greu cu prietenii, când nu evoluezi concomitent cu ei și în aceeași drecție. N-ai ce face decât să păstrezi o legătură cât de cât apropiată cu ei, dar să-ți vezi de ale tale. Datoriile morale probabil că ți le-ai plătit. Dacă nu, probabil că le vei întoarce serviciile când va fi cazul. În niciun caz însă nu merită să te înțepenești într-o relație care te irită și te încurcă, dacă nu chiar te împiedică să evoluezi. Dacă-ți sunt prieteni adevărați, vor înțelege că ai luat-o în altă direcție decât ei pentru o anumită perioadă și nu te vor critica.

  5. mda … greu topic! Eu in general am incercat sa-mi tin aproape prietenii si asta a dat roade. Uneori. Am incercat sa trec peste vesnicul „n-am avut timp, m-am luat cu treaba” si am scris. Scrisori pe vremuri, email-uri mai nou. Am dat telefoane fara a astepta neaparat reciprocitate. Am reusit astfel sa salvez din ghearele uitarii citiva oameni. Si ma bucur! 🙂

    • nu cantaresc ceea ce dau, o fac cu drag. doar ca in ultimul timp caut mai des oamenii care nu au uitat sa rada, sa glumeasca, cei care gasesc si partea amuzanta a vietii. sunt dependenta de optimism! pe cei care ma intampina cu „tu nu ma suni niciodata!” ii mai sar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s