Pantofii-intre eleganta si tortura

Am preluat o leapsa de la coolnewz si chiar mi-am pozat pantofii…doar ca unii aratau ca niste barci, altii erau prea anosti, asa ca am cazut pe ganduri. Pantofii nu ma reprezinta! Arata doar dorinta mea de a fi comoda, de a putea merge distante lungi pe jos, fara a pleca privirea prea mult pe unde calc. Deci aleg o incaltaminte comoda, de cele mai multe ori fara tocuri si eventual chiar silentioasa, nu-mi place sa asasinez auzul trecatorilor.

Bineinteles, acest lucru nu inseamna ca nu ador pantofii cu toc! Am salivat abundent la perechea alba cu toc foarte inalt, furnizata de o cititoare, pe blogul de unde am primit leapsa. Dar gandul ca trebuie sa pasesc ca o balerina, sa ma balansez cu gratie, sa pun picioarele cu atentie unul in fata celuilalt, sa-mi pastrez echilibrul printre denivelarile absolut mirobolante ale asfaltului, m-a linistit imediat. Ma marginesc sa privesc alte doamne stilate, sa studiez ce as purta si ce nu, ce cred eu ca e sic si ce nu merita a fi bagat in seama.

Imi place mirosul de piele noua si in magazinele de pantofi/cizme/sandale am aceeasi reactie ca si in librarie: le-as lua pe toate acasa! Doar ca dupa achizitionare, incep problemele: ceea ce parea comod initial se dovedeste dusmanos pe parcurs si devine instrument de tortura, dupa mai multe ore de purtat. Incerc sa-i pacalesc si-i rodez prin casa, la lucru si cand ma lansez cu curaj la un drum mai lung, ma inarmez cu pansaplast. Cu timpul devenim si eu si pantofii, mai intelegatori, dar deja forma lor se apropie de barcute si procesul laborios de cautare a unor pantofi noi reincepe. Trebuie sa recunosc ca-mi ador pantofii mai vechi. Suntem prieteni atat de apropiati, incat daca as inchide ochii sunt convinsa ca m-ar conduce singuri spre casa, ca un caine credincios. Sunt prietenosi cu picioarele mele, uit ca sunt incaltata si pot sa-mi vad de treburi. Pot sa si fug dupa tramvai, de exemplu! Sa-l si prind!

Din aceste consideratii am hotarat ca eu si pantofii-fitosi-cu-toc, trebuie sa ne separam. Avem dorinte diferite si viata impreuna ne-ar fi un calvar. De acum incolo ne vom margini doar la o relatie de admiratie de la distanta. Regretele nu-si au rostul. O femeie adevarata stie cand sa puna punct… si virgula!

16 thoughts on “Pantofii-intre eleganta si tortura

  1. Iti apreciez punctul de vedere; mie unul imi fac o impresie foarte naspa tipele care poarta pantofi cu toc in mod uzual – da, la o ocazie, se impun poate, dar purtati zi de zi mi se par o dovada de superficialitate.

    • eu le admir pe multe, le subtiaza,le da gratie si parca pasesc mai delicat. eu cred ca nu mai am rabdare pentru asta. la ocazii speciale, mai pacatuiesc 😉
      multumesc pentru vizita si te mai astept!

  2. eh, frumos scris, dar da-mi voie sa te contrazic:)! Exista si pantofi cu toc comozi. Sigur, cum spuneai, iti impun o anumita postura, nu poti sta cocosat, cu picioarele rasfirate, dar toate astea inseamna ca iti cheama la datorie … feminitatea, nu?:)
    Bine, vorbele astea vin din gura unei femei care nu o data a si suferit la frumusete. Comoditatea este un criteriu care a intrat foarte de curand in limbajul meu … pantofistic, ca sa zic asa:)

    • ai perfecta dreptate si feminitatea sufera si plange…doar ca am realizat ca am nevoie de picioarele astea inca mult timp si trebuie sa le protejez saracele cumva. va las pe voi sa va etalati, eu va admir. ce zici, impartim?

  3. 🙂 interesant subiect. Si mie imi plac pantofii eleganti. Port si cu toc inalt, pentru ca serviciul meu e de asemenea natura incat imi impune o tinuta mai oficiala, dar am grija sa ii incalt cand nu stau mult in picioare sau nu am mult de circulat pe jos. Exista pantofi eleganti si fara toc cui. Important e sa se asorteze cum imbracamintea si sa fie comozi. Oricum ar fi, trebuie sa sugereze calitate, eleganta, rafinament, gust. Fac parte din personalitatea proprietarului.

  4. 🙂 Aici m-ai ghicit. Sunt atenta la tinuta. Nu ma intereseaza ultimele tendinte ale modei. Am un stil personal, usor clasic dar nu demodat, usor sexi dar nu vulgar sau ostentativ, rafinat. Imi place unicitatea, ca oricarei femei, dealtfel. De aceea imbracamintea si incaltamintea nu sunt din cele pe care le vad zilnic pe strada si sunt influentate decisiv de starea mea de spirit. Asa sunt eu. Fiecare avem defectele noastre. 🙂

  5. Aici, cu pantofii, stau cam la fel. Am niște perechi absolut superbe, dar nu prea am când să le port, fiind mai mereu pe fugă. Un toc de 4-5 cm. e tot ce-mi pot oferi, dar nu regret.
    Am văzut ce fac din picioarele și coloana femeilor pantofii cu tocuri exagerate purtați zi de zi, așa că nu le invidiez defel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s