Frunza de nuc

Simti un impuls puternic, o dorinta de viata, de miscare, de iesire din invelisul care a ocrotit-o toata iarna si care acum ii era inutil. Se scutura, se smuci, simti o pocnitura usoara si brusc o explozie de lumina o nauci. Cand isi reveni putin, remarca o imensitate albastra departe in sus, cu cateva pete albe de forme diferite si care pareau moi. Alaturi de ea, surorile curajoase isi iteau capetele, chicoteau si faceau cunostinta ca si ea, cu noua natura. Era inca rece si se zgribuli usor in vanticelul de inceput de primavara. O raza de soare o dezmiera incet si se intinse prelung ca dupa un somn de cateva luni. Aerul proaspat o inviora si decise sa creasca si sa cuprinda cu privirea cat mai mult din cele ce se desfasurau in curtea deocamdata linistita.

Zilele au trecut si spre bucuria si mandria ei imensa, capata o culoare verde mai intai cruda, apoi matura, calma. Soarele a devenit tot mai puternic,dar ii pria, incalzind-o pe fata si pe nesimtite a crescut, facandu-se o frunza eleganta, lobata si cu petiol gratios. Sporovaia toata ziua cu celelalte frunze,la fel de frumoase ca si ea, povestind si incercand sa inteleaga lumea care se desfasura in apropiere. Uneori nucul le mai certa, prea ii impuiau capul cu tot felul de naivitati, el batran, trecut prin atatia ani si anotimpuri, nu mai avea inconstienta lor si nici rabdarea sa le asculte. O singura data s-a speriat de o remarca ciudata a lui „ai sa zbori si tu, doar o data,dar mai ai pana atunci!” Nu s-a gandit prea mult la asta, nucul era uracios, uneori. Se temea tare de furtuni, cand vantul turbat si rece le scutura puternic si ploaia le biciuia fara mila; o zapacea de cateva zile nu mai auzea nimic si-i batea inima sa-i sparga pieptul! O data chiar cateva surate de pe o creanga s-au desprins cu un zgomot puternic si mai tarziu, le-a vazut zacand in iarba, departe de ea. Totul se termina repede si ea uita intamplarea, senina in soarele cald al verii sau in cantecul linistitor al greierilor. Ii placea noaptea sa isi amestece gandurile printre stelele care licareau cuminti in imensitatea albastru inchis.

De la o vreme remarca insa ca zilele se scurtau si parca soarele nu mai ardea ca alta data. Bilele verzi care se ascundeau printre ele, incepusera sa se desfaca si cu un pocnet sec se loveau de pamant, aratand alte chestii maro,de asta data si care afla ca se numeau nuci. Mai remarca si ca oamenii sunt mari amatori de nuci, pentru ca incepura sa scuture copacul, spre frica ei imensa sau sa arunce cu bete, lemne, sa traga de crengi. Linistea ei s-a dus. Copacul a inceput sa fie asediat fara mila iar ea striga de frica de cate ori simtea loviturile. O parte din suratele ei verzi cazura secerate,dar oamenii au calcat fara grija peste ele sau le-au lovit fara mila, in cautarea trofeelor.

Intr-un final sferele pretioase au cazut cu toatele din copac si linistea s-a reinstaurat. Acum nu mai simtea decat o oboseala ciudata si constata ca frumoasa ei culoare verde se ruginea pe margini. La fiecare adiere a vantului unele dintre partenerele ei  de viata se desprindeau lin, planau usor o vreme si se asterneau pe pamantul pe care-l privise o vara de la distanta. Stia ca a venit si vremea ei si intr-o dimineata, fara de veste se desprinse,tresari de spaima dar realiza ca n-o doare nimic. Dimpotriva zborul ii placu si apuca sa zareasca crampeie din gradina ingalbenita si ea acum. Poposi intr-un tarziu pe covorul galben-ruginiu format deja sub nucul ramuros. Isi simti inima incetinindu-si bataile si apoi un sentiment de usurare isi facu loc.

Parca terminase zborul…dar ia uite ca zboara din nou, rochita galbena a ramas in iarba, iar ea are un vestmant stralucitor, diafan. S-a facut noapte si inca se ridica spre inaltul sclipind rece pe care-l privise de atatea ori de jos. Simti liniste si realiza ca va ajunge in locul pe care-l dorise mereu.

2 thoughts on “Frunza de nuc

  1. Am incercat un comentariu admirativ, care incepea cu Entuziasmant! Continuam, dupa intrebarea fireasca: oare cum arata lacasul atator frumuseti de exprimare stilistica? apreciind ca talentul nu are nevoie de laudatio. Oricum, Admiratie! O Duminica pe dorinta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s