Calmul-manifestare a inteligentei

Ce faci cand discutia in contradictoriu escaladeaza, iar opozantul ridica tonul suparator la tine? Ce faci cand oricate argumente expui partenerul de discutie refuza sa accepte dialogul pe un ton normal si continua sa strige? Ce faci cand, mai rau, te afli in public si lumea incepe sa se uite usor ciudat si oarecum cu mila, cum zboara vorbele spre tine cu o asemenea viteza incat te miri ca mai ai par pe teasta si nu-ti flutura inca hainele zdentuite?

Pui mana pe ceva si-l troznesti de nu mai misca o luna, nu mai pierzi timpul cautand un obiect contondent si folosesti armele din dotare (pumni, palme sau chestii combinate palma-cu-piciorul), parasesti ringul lasandu-l sa spere ca a castigat sau incepi sa urli la un nivel de decibeli mai ridicat decat el pana il ia curentul invectivelor, il izbeste de pereti (pe rand de fiecare, de tavan de cateva ori, podeaua fiind locul final al traiectoriei)?

Dar daca esti in trafic, ai iesit neinspirat sa faci la stanga pe galben virand rapid spre rosu si te-au prins la mijloc si incep sa-ti umple frigiderul, vatmanul si ceilalti soferi deja incinsi si gata „sa dea in foc” de aglomeratie si graba mare?

Care sunt sansele sa te abtii si sa nu lasi suvoiul sa iasa la iveala, facand de rusine birjarii prin imaginatia, debitul si dictia afisate?

Inainte de a izbucni, trebuie sa-ti fie clar ca incidentul va lua amploare in momentul in care incepi sa scoti vorbe sub forma de strigaturi si ca pe omul deja turat ori il sochezi prin ce zici, ori mai bine nu incerci deloc. Daca iti permiti sa vezi rosu in fata ochilor, ai pierdut! E nociv sa te lasi antrenat in dispute urlate, din care iesi mai turbat decat ai intrat si cu dubii daca ai castigat. O parte din oameni sunt mereu turati, adora sa fie nervosi, sunt mereu in starea asta si fac eforturi sa o mentina. Nu conteaza ca e soare sau duminica, vacanta sau distractie. Nu vad nimic in jur si tot ce fac este sa imprastie negativism.

Concluzia e clara: nu va lasati provocati de cei care nu-si pot stapani nervii si nici nu le permiteti sa va atraga in conul lor de nemultumire si cearta. Pastrarea calmului e un exercitiu de rabdare, iar premiul poate fi salvarea macinarii inutile a stomacului. Daca ai cu cine,desigur!

Anunțuri

25 de gânduri despre „Calmul-manifestare a inteligentei

  1. daca am de-a face cu necunoscuti nici vorba sa-mi ies din pepeni. Mai rau e cind se intimpla asta cu apropiati. In trafic iti permiti luxul sa pleci mai departe. De cei apropiati te leaga insa inevitabil „ceva”, orice ar fi acel „ceva” si de cele mai multe ori nu poti sa-ti vezi pur si simplu de drum …

  2. Parca ne-am vorbit, azi!
    Dap, exact despre asta vorbesc si eu. Despre cum isi sustin unii parerile cu atata vehementa si virulenta , incat, exact spre ce spui tu se indreapta. Comunicare nu se mai rezuma la arta si convingerea cu argumente ci o lupta in care nimic nu mai conteaza-etic si moral- totul e sa demonstrezi adevarul „tau” suprem.
    Sunt oameni care ne amaresc vietile si ne cresc, prin modul lor de manifestare, dorinta de
    izolare…

  3. 🙂 Replica mea pentru cei care vocifereaza este:” daca ridici tonul nu inseamna ca ai dreptate”.
    Eu am urmatoarea reactie: il las pe personaj sa spuna ce are de spus, ca sa-mi dau seama care sunt nemultumirile lui. Sunt foarte calma. Apoi, incep si eu. Pe acelasi ton. Personajul e socat pentru ca tocmai apreciase ca detine controlul. Si ii spun cu o voce crescendo. ” Va place sa urlam unul la altul? Daca asa stiti comunica, haideti sa vedem care striga mai tare!” Eu am un stil destul de autoritar, asa ca, nu prea patesc din astea. Dar daca ma provoaca cineva la o astfel de discutie, sau ma ironizeaza cineva, rectionez imediat. Eu nu sunt genul, care intoarce si celalalt obraz, si nici nu las sa treaca vremea. Pe loc, ii spun omului nemultumirea, ca sa nu uite ceva din context. 🙂

  4. …”Daca ai cu cine,desigur!”…

    Întrebare: dar dacă n-ai cu cine? Şi mai trebuie să-l şi suporţi, căci nu ai încotro? Este ideal să-i întorci „graţios” spatele „gălăgiosului”, dar dacă nu poţi să faci gestul?

    Sunt situaţii foarte dificile, în care trebuie aplicate metode complexe de contracarare. Cu oamenii…întotdeauna este greu!

  5. Pingback: Silavaracald » Gânduri aiurea

  6. o amica de-a mea mai zen, asa, imi explica in weekend mecanismul strigatului[unu’ la altu, de aproape]: cand inimile sunt indepartate, n-au punti si nu comunica intre ele, aceasta se reflecta si in celelalte unelte ale comunicarii, se striga, tare cat se poate, poate-poate cineva, de pe dealul celalalt, aude. cand inimile sunt apropiate, e deajuns si vorbitul din priviri[am fost de acord, chiar daca pentru mine comunicarea nonverbala e pentru caprioare sau oameni prea beti sa mai lege un cuvant 😀 ]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s