Hoinarind prin Cetatea eterna-Roma

Daca ar fi sa aleg un oras care mi s-a lipit de inima nu prin amintirile pe care le am alaturi de alta persoana, ci doar prin frumusetea lui, ar fi Roma.

Plimbarea mea a inceput cu Basilica San Pietro, dar fiind prea vasta o voi lasa pentru un post special, doar pentru ea. Azi ne vom plimba pasii amintirilor, prin piete. Am inceput cu Piata Navonna, avand trei fantani, cea centrala fiind bogat ornamentata si reprentand patru fluvii, specifice fiecarui continent: Nilul, Gangele, Dunarea si Amazonul. Celelalte fantani sunt Fontana di Netunno si Fontana del Moro. Sculpturile sunt de o frumusete si delicatete deosebite, insa fantanile erau usor lasate in paragina,urmele timpului zarindu-se pe marmura unde se prelingea apa. Zeitatile sculptate cu detalii extrem de veridice, scene de miscare surprinse cu deosebita precizie, faceau deliciul privitorilor. Pe pavajul dintre grupurile statuare, pictori isi etalau panzele colorate.

 Doar caldura torida de miez de vara ne-a gonit spre o alta fantana, cea din fata Pantheonului. Inauntru lume multa admirand coloanele cu capiteluri sculptate in filigran, picturile cu teme religioase, mormantul regelui Vittorio Emanuele II, o zona destinata ascultarii slujbelor religioase si nu in ultimul rand, tavanul savant construit cu un „oculus” rotund drept in mijlocul cupolei. Interesant mi s-a parut faptul ca romanii au construit  acest orificiu  ca sursa de lumina in timpul zilei si pentru a crea un efect deosebit, prin modificarea pozitiei dupa soare, a asigura ventilatia si aerisirea, iar in timpul furtunilor apa se dreneaza printr-un sistem special, impiedicand inundarea edificiului.

Pe cat de greu de respirat era in piete, pe atat de racoare era pe stradutele inguste, cu casele inalte inghesuite unele in altele, vopsite vesel, desi unele din ele sunt scorojite si par imbatranite.

Urmatoarea oprire Fontana dei Trevi, perfect intretinuta si pe care am adorat-o! Am aruncat banutii peste umar pentru a ne asigura ca vom mai reveni  si ne-am grabit sa ne scufundam mainile pana la coate in apa albastra si rece. Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca mi s-a parut inghesuita. Mereu mi-am inchipuit ca o asemenea splendoare guverneaza o piata imensa. Adevarul e ca de la o distanta mai mare se pierd detaliile, gratia, finetea trasaturilor, vivacitatea cailor parca opriti nefiresc din miscare, forta bruta care o degaja virilitatea zeilor, apa care imbraca delicat ca o dantela rocile masive.  

Fontana Barberini am privit-o in trecere rapida fiind in mijlocul unei intersectii circulate si poate usor neglijata din aceasta cauza.

Piata di Spania fara flori, care nu ar fi rezistat in temperatura ridicata, m-a dezamagit putin. Scarile prelungi ma asteptam sa le vad pline de covoare de florale, iar biserica in renovare din fundal n-a reusit sa ma convinga sa urc nenumaratele trepte. Distractiv si oarecum ciudat mi s-a parut comportamentul unui grup numeros de elevi vestic- germani, care efectiv plonjasera in apa fantanii pana la genunchi si se stropeau ca la strand. Era insuportabil de cald, dar fantana avea sculpturi deosebite din piatra si decoratiuni vechi, care ar fi meritat a fi respectate si pastrate cu mai multa grija. Dupa un timp, un om de ordine, i-a scos cu greu din apa.

Ne-am desprins si noi taraindu-ne picioarele obosite si cu sufletul plin de frumusetea deosebita a atator opere, in cautarea gurii de metrou si zambind la panoul cu remarca bine gandita din ultima poza. Adesea Roma m-a facut sa ma simt ca un burete plin, dand pe afara de atatea lucruri deosebite, depasind perfectiunea, necesitand minute de admiratie si regretand lipsa timpului digerarii lente a atator minunatii.

Anunțuri

14 gânduri despre „Hoinarind prin Cetatea eterna-Roma

  1. Pingback: De ce a picat moţiunea ?! « Madi şi Onu Blog

  2. dacă îţi spun că nu îmi place italia, te superi tare pe mine? 😦
    chiar nu mi-a plăcut pe-acolo. nu arhitectura, locurile ci oamenii şi mizeria.
    vaticanul însă nu l-am văzut, recunosc!

    • stiu ce spui, eu vorbeam doar de arhitectura, fantani,coloane,capiteluri,sculpturi,tehnici de realizare deosebite,nu m-au interesat italienii sau mizeria.din astea am si aici,nu trebuia sa merg pana acolo! a fost prima mea iesire din tara si m-au coplesit frumusetile astea, la care cei care locuiau acolo erau indiferenti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s