Istoria Timisoarei: Hanul La trompetist

Dupa cateva rotiri in jurul cozii pe net am constatat cu stupoare ca locatia Hanului nu este fixa, mai precis am gasit doua surse, fiecare situand legenda in alta cladire, una in Piata Libertatii, cladirea cu farmacia si cealalta pe una din stradutele in Piata Unirii, cea care adaposteste cafeneaua „Cafe Cuza”.Indiferent de locatia reala si pierduta in istorie, a hanului, mai interesanta este povestea sa. Iata ce am aflat:

Acest han dateaza din 1747, fiind intemeiat de un fost trompetist din armata imperiala, Anton Seltman. La data constructiei cladirea avea doar un etaj, cel de-al doilea fiindu-i adaugat in 1899. Pe langa destinatia de hotel si restaurant, mai gazduia si sediul postalionului ce asigura cursele regulate dintre Sibiu si Viena. In timp denumirea s-a schimbat in „La trompeta” si a castigat in notorietate gazduind oaspeti renumiti cum ar fi Imparatul Francisc I al Austriei si fiul sau Carol,  Mihai Eminescu vizitand orasul alaturi de trupa lui Pascaly (lucru atestat si de o placuta indicatoare, pe unul din peretii laterali, varianta cu farmacia), domnitorul Al.I.Cuza in drumul sau spre exil (lucru atestat de alta placuta indicatoare din presupusa locatie a doua).

Restaurantul a devenit un cazinou ad-hoc, atat de frecventat incat s-a emis un ordin care interzicea jocurile de noroc dupa ora 10 seara in cursul saptamanii si in zilele de sarbatoare inainte de 11 dimineata. Simbolul trompetistului aurit s-a pastrat ca o emblema pentru oras si acum se gaseste la Muzeul Banatului.

Constat cu tristete ca datele referitoare la istorie, la picanteriile petrecute in cladirile vechi,  bogat ornamentate si cu dantelarii fanteziste, s-au pierdut. Si acolo unde exista, nu sunt detalii suficiente pentru a evita confuziile. Insusi faptul ca sursele dau doua locatii diferite privitoare la un han celebru al vremii, denota indiferenta celor care ar trebui sa nu lase praful sa se astearna peste niste informatii, care ar face atat de atractiva istoria si ar mentine in atentie unele din cladirile cazute in dizgratie.

Sa fiu sincera mie mi se pare mai interesanta, ca arhitectura, cladirea cu placuta referitoare la Cuza, cu acoperisul cu turnulet elegant si balcoanele cochete si vara pline de flori. Stilul presupusului sediu din Piata Libertatii este mult mai sobru si chiar daca cladirea este renovata in culori vii, lipsa balcoanelor, rigiditatea detaliilor nu indeamna la visare. Asa ca voi prefera sa-mi inchipui fostul cazinou, ca fiind adapostit de prima varianta.

Voi ce parere aveti, care s-ar potrivi mai bine?

Anunțuri

5 gânduri despre „Istoria Timisoarei: Hanul La trompetist

  1. Bun, dacă te gândești la arhitectura vieneză a perioadei în care a trăit trompetistul, ai zice că mai degrabă ar fi a doua. Dar… Dar, să nu uităm că era militar, adică nu cânta serenade, ci semnale de atac și retragere, de victorie sau înfrângere, deci atunci mi se pare mai potrivită prima, care seamănă mai bine a cazarmă decât a doua.
    Te-am lămurit buștean. 😀

  2. îmi plac istoriile locurilor. în timişoara n-am mai fost de mult. sună tentant, o oprire, poate, în drumurile vestice? bună peniţă mai ai! 😆

  3. Pingback: Noiembrie de vară târzie! « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s