Cairo time

Un film ca un balsam pentru suflet, trateaza vizita unei americance, trecuta bine de 40ani, in Cairo, aflata in vacanta pentru a se intalni cu sotul ei, un om prins cu treburile ONU, in fasia Gaza. In cele cateva zile in care Juliette il asteapta sa se intoarca, ia pulsul orasului si face cunostinta cu o civilizatie si mentalitati complet diferite de cele de acasa.

Dincolo de o apropiere emotionala ce se infiripa intre ea si egipteanul care ii serveste drept ghid, un tip ce amesteca trasaturi ale ambelor popoare, o privire de o stralucire ciudata, patimasa si un zambet cu gropite abia ghicite intr-o barba de o neglijenta studiata, apar fragmente din vieti tangentiale, autohtone, care desi nu sunt precis definite, indeamna la meditatie.

Pe fondul unor imagini care iti taie respiratia, un desert complet albicios, stralucitor, roci sculptate laborios de vant, iar in fundal nori ca de zapada (se precizeaza ca in Cairo nu ploua niciodata!) una dintre tinerele americance cu care iese Juliette intr-o zi, ii povesteste relatia pe care a avut-o cu un egiptean, casatorita fiind si motivul pentru care in final nu si-a parasit sotul, caracterul prea dominant si gelozia egipteanului. Parca toate povestile se invart mai mult sau mai putin in jurul dragostei, doar ca aici exista lucruri care nu se fac, reguli care nu se incalca, drepturi pe care doar barbatii le au.

Nu pot sa spun ca stiu foarte multe despre modul in care sunt tratate femeile in tarile musulmane si nici nu e treaba mea sa judec. Am remarcat doar ca desi era imbracata mai mult decat decent(din punctul nostru de vedere!) pe strada a sfarsit prin a se adaposti in dugheana unui comerciant, de frica unei gramezi de barbati care voiau s-o atinga. Cafenelele erau doar pentru barbati. Pentru marea majoritate a femeilor dreptul la educatie nu exista, de la varsta foarte mica erau ascunse complet privirii prin hainele largi ce lasau doar fata la vedere si… invatau sa teasa covoare. La un moment dat argumentul egipteanului a fost” cate covoare ai tu la tine acasa? dar prietenii tai? cineva trebuie sa le faca,nu?”Un mod simplu de a accepta niste evidente care contraziceau ideile ei. un contrast izbitor intre bogatia covorului in executie si umilinta si simplitatea fetelor care il lucrau.

Coloana muzicala a filmului este si ea deosebita. Respectand faptul ca femeile nu au permisiunea sa cante in afara familiei, tot ce e vocal (genul de muzica ce cheama la rugaciune) este interpretat de barbati, iar pasajele alese sunt de o sensibilitate deosebita, care te rascolesc adanc, te tulbura, te ravasesc, pentru ca apoi sa  urmeze fragmente din pasaje muzicale linistitoare in timpul  vizitarii unei moschei, de exemplu.

Facand abstractie de povestea romantica, filmul poate fi privit ca un ghid de calatorie spre o tara in care deocamdata eu nu am avut sansa sa ajung, cu accente pe traditii, e prezentata o nunta si dansul lor specific, dar mai ales pe relatiile dintre oameni, care incearca sa urmeze modelul american, dar izbindu-se de mentalitati, esueaza.

Pe masura ce se simte mai atrasa de egiptean, i se releva si alte aspecte ale obligatiei de a fi femeie din punctul de vedere musulman. N-am sa va dezvalui cum se continua relatia, nu incerc sa scuz sau sa acuz o  femeie care toata viata si-a inchinat-o familei, copiii fiind zburati acum din cuib, iar ea simtindu-se libera, dupa multi ani si aflata sub farmecul Orientului mijlociu. Un film bland, ca o excursie frumoasa si relaxanta in tinuturi indepartate, fara a incerca o rezolvare a problemelor existente acolo, dar nici trecand peste ele cu indiferenta. O alta imagine a orasului, a Piramidelor, a Nilului…

Anunțuri

20 de gânduri despre „Cairo time

  1. Pingback: Silavaracald

  2. Da, filmul este deosebit. Merita vazut. Tu ai spus destule despre film, insa, pot sa adaug ca dupa ce mi-am petrecut, copil fiind, catva timp printr-o tara vecina celei din film, atmosfera este mai mult decat autentica. Vizionare frumoasa celor ce vor dori sa urmareasca filmul.

    • m-am tot gandit, infatiseaza o varianta usor idealizata a locurilor…dar dupa o zi de ploaie mocaneasca, oameni nervosi, galagie, stres, mie mi-a cazut tare bine!
      au un mod de acceptare al regulilor vietii pe care noi nu-l avem.

  3. n-am vazut filmul!!!! cum drac’ de mi-a scapat? sa fiu ghilotinata! o sa-l descarc. na, piratam, piratam! zici ca e o nevasta de diplomat si un ghid? hmm, aceeasi poveste dintre diva si instructorul de fitness, doamna si ingrijitorul piscinei…?
    la mine la poarta( la casa parinteasca) a fost vazuta 3 zile la rand o bicicleta, si vecinele erau scandalizate. ce face ala acolo? am ras cu prietenele de ne-am tavalit, era saracul, un biet instalator si el, dar de-am avea tabloide la nehoiu, cum as mai aparea eu pe coperta!!!

    • ghidul e de fapt fost lucrator la ONU si el, nu e din clasa inferioara. povestea e axata pe orasul in care se desfasoara si nu pe sex. si evolueaza oarecum diferit 😉
      un alt amanunt din film: am avut o dilema referitoare la narghileaua pe care o mozoleau la rand fiecare…de pe acelasi mustiuc. bleah!

      si eu am un biciclist care-mi face masaj in fiecare miercuri…dar saracii vecini n-ar barfi si ei ceva?

  4. He-he! Multe ţi se pot părea aiurea dincolo de hotarele realităţii în care ai trăit sau trăieşti. Dar asta e realitatea lor, civilizaţia lor, deci trebuie să te comporţi şi să trăieşti ca atare. Bineînţeles, ai dreptul de a alege. 😀

  5. nu stiu cum sta treaba in Egipt. Insa am avut foarte multi colegi iranieni de-a lungul timpului si in ciuda informatiilor de care dai ici-colo am auzit de mame de familie cu meserii gen medic chirurg sau avocat. Si una peste alta, oamenii pe care i-am intilnit mi-au dat impresia unei societati foarte moderne. Ciudat …

  6. Pingback: Noiembrie de vară târzie! « Mirela Pete. Blog

  7. Senazțional ai scris despre film, felicitări!
    E admirabil că Ruba Nadda nu cade în capcana dorinţei de epatare. Sunt mulți care doresc să caştige premii, punând accentul pe de teme grave, cu tentă fie politică, fie religioasă. Axarea pe o poveste de dragoste, care devine frumoasă tocmai pentru că rămane neîmplinită, dintre o creştină căsătorită şi un musulman burlac, face parte din farmecul filmului. Îmi place și Patricia Clarkson. O recomandare foarte bună! 🙂

  8. nici eu nu am văzut filmul, dar ştiu ce înseamnă femeia în lumea lor, regulile lor stricte, interdicţiile. 😦 ar fi un bun imbold să ne judecăm libertăţile şi… egalităţile.
    mă întreb însă: oricât de ispititor ar fi un egiptean, nu te duci după el, dacă în suflet e linişte, nu?
    seară bună.

    • dupa multi ani de casnicie, grjile, copiii, distanta, probabil micsorasera pasiunea dintre ei. omul acesta nou i-a amintit ca e femeie, chiar daca are o varsta, locurile noi, atmosfera…te pot face uneori sa gresesti, sau nu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s