La sanius in Parang

Datorita faptului ca unora sau altora le-a placut povestea mea, recidivez cu un strop de zapada, chiar daca afara e primavara.

Acum cativa ani sefii nostri au hotarat sa inchirieze cateva camere la o cabana in Parang si ne-am strans o gasca numeroasa si cu chef de distractie, sa onoram invitatia. Era sfarsit de an, toti am adus copiii din dotare, sa nu venim cu mana goala si dupa Craciun ne-am incolonat cateva masini cu destinatia finala Petrosani-telescaun. Nu mai istorisesc cum am carat multiple genti si mancare si sanii si schiuri si bautura si copii si pe noi, drum de aproape o ora in telescaun(echipati ca la Polul Nord ca batea un vant de-ti gasea toate orificiile neprotejate!) si cum unul din colegi a sarit dupa una din plasele cu bautura care a cazut in zapada(nimic nu se pierde!) si a urcat apoi (era sa zic manual!)pe jos pana in varf.

Cabana a fost la inaltime, cald si curat(ulterior s-au extins cu inca o cladire si nu a mai fost atat de placut). La vremea aceea statiunea nu era atat de vizitata, zapada era neatinsa si contrastul cu brazii si cerul albastru perfect erau absolut delirante! Schiorii au disparut echipati pe partie, iar noi plebea calare pe sanii, am gasit o partie lunga, adecvata pentru mataniile noastre si ne-am antrenat acolo cu copiii, pana la lasarea noptii, cand ne-am adunat la dambul din fata cabanei. Schiorii adusesera „armamentul” afara si drojdeau de zor. Intre timp capatasera curaj si cei care nu stiau sa schieze  „posteau” niste clapari si schiuri, lansandu-se care mai de care in figuri mai comice si nereusind sa ramana prea mult timp vertical. Incurajarile porneau din toate partile, ca doar aveam nevoie de subiecte de ras, dar rezultatele intreceau asteptarile. Panta era abia inclinata, scurta si luminata doar cativa metri cat reuseau sa bata luminile cabanei. Asta nu ne-a impiedicat sa ne dam in stamba, era un vacarm acolo si un hai, dar daca stau sa ma gandesc nu cred ca a fost ceva normal vreodata pe unde am fost cu zapacitii astia! Unul dintre colegi si-a pus schiurile si a inceput sa alunece incet si impotriva vointei lui, la vale. Cand a realizat ca nu se opreste s-a asezat pe fund, dar a continuat sa gliseze cracanat, intr-o pozitie a carei gratie era greu sa n-o apreciezi; nu mai primeam aer de atata ras! Altul vazand cam spre ce ciot de lemn se indrepta schiorul temerar cu „bijuteriile” si urland, s-a interpus, s-au ingramadit unul peste altul-gramada organizata temeinic!…dar au ramas fiecare cu toate alea intregi. Altul care stia sa schieze a inceput sa coboare cand pe un picior si cu celalalt in aer, cand baletand, cu mainile si picioarele schimonosite si facandu-ma sa ma intreb ce aghiazma beau, de fac fata cu asa talent partiei si nu se imprastie de pe schiuri?”Balerinul” de cate ori a coborat gasea o alta pozitie, mai ghidusa decat cea de inainte, deja ii faceam galerie! Incepatorii il injurau cu sarg! Intre turele lor de schiuri, ne bagam si noi cu saniile.

La o tura din asta aglomerata in care fiecare urla”partie” si-si facea vant fara probleme, la capat fiind intuneric si navazand daca e liber, au plecat copiii gramada si s-au rasturnat cativa metri mai jos. Un coleg cu schiurile care urma in ultimul moment a virat in peisaj, in zapada mare de pe margine, splash! iar noi ceilalti care urmam ne-am aruncat fiecare pe unde s-a gasit loc liber. La final aratam de parca ar fi explodat o bomba cu noi imprastiati uniform pe suprafata zapezii si hohotind de ras. De atunci am inceput sa iubesc iarna si zapada!

Incurajati de alcool ne-am dus si in varful partiei de unde ne lansasem ziua, sa testam cum e cand nu e nimeni si ne putem da in liniste. A fost superb, atat ca nu vedeam nimic!, alunecam ca orbetele, pe burta, cu zapada fina intrandu-mi in ochi si  in viteza peste  colegul din fata mea, care se  si el tot pe burta, tinea carma din maini ca un paianjen urias. Inclin sa cred ca avea altfel de sanie decat noi, care cu boburile de plastic prindeam o viteza de parca zburam! Intre hohotele de ras ma straduiam sa-i feresc mainile, care pendulau cu manusile alea mari si negre  contrastand puternic cu zapada. La un cot s-a oprit primul si, bineinteles ca ne-am amestecat unii peste altii!

Dupa ce ne-am strans din imprastiere, am privit in jos. Era o noapte senina si toate luminile Petrosani-ului clipeau clar in noapte, de parca cerul s-ar fi prelungit cu mantia de stele extinsa si pe pamant. Ne-am mai minunat cateva clipe si am alunecat spre cabana unde restul gastii hotarasera ca ar fi cazul sa ne odihnim si sa incheiem seara la o barfa. Zis si facut!

9 thoughts on “La sanius in Parang

  1. no, că acuma chiar mi-ai făcut dor de iarnă. încerc eu să mă prefac că nu-i aşa, dar de-o vreme tot pândesc munţii întrebându-mă când începe să ningă.
    îţi mulţumesc de poveste. sunt frumoşi copii deghizaţi în oameni mari! 😆

  2. nu stiu sa schiez, pentru ca nu imi place zapada, deci ne-am urat reciproc! nici sa patinez nu stiu. o singura data, cand eram copil, m-a dus tata la patinoar si nu mi-a placut ce-am simtit cand am inceput sa alunec pe gheata. de cazut am cazut ca toata lumea, iarna, dar de deplasat artist…mnu! la cabane de iarna am fost dar am facut galerie de pe marginea partiei.
    la noi nu e iarna, ma uit cu durere la mugurii ciresilor, sunt luciosi si nu e bine. as vrea sa fie zapada, chiar daca nu imi place

  3. Toamna nu-mi plac decât culorile și atât! Dar iarna, iarna e altă poveste! Înainte de Crăciun e magie și vis. Zăpada albă cu miros proaspăt, aroma de scorțișoară și măr copt sau serile violet, când, în lumina reflectoarelor zglobii, patinez cu Enya câte două ore pe muzică, pe un patinoar ca oglinda, sunt printre cele mai frumoase! Nu schiez, dar pe Enya vreau să o învăț, acum are schiuri faine. E teribil, zăpadă, aer curat și … Moș Crăciun! Mai este până atunci, dar zilele alea sunt magice.
    După care, așteptăm cuminți și entuziaști…PRIMĂVARA!:)

  4. @pisica-gata, e seara,s-a racit si aici…dar poate va fi si maine frumos 😉

    @mirela-nici eu nu stiu sa schiez,nici sa patinez si suntem in zona de campie,mai rar zapada. fiica-mea patineaza bine…dar cu prietenii ei. bucura-te de enya pana mai sta cu tine, cand creste are alte prioritati 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s