Istoria Timisoarei: Palatul Dicasterial

Palatul Dicasterial este o cladire care astazi adaposteste Tribunalul si Judecatoria Timis si a carei istorie m-a facut curioasa. Iata ce am aflat dupa cateva sapaturi pe net:

Initial in acest amplasament functiona o cazarma, denumita apoi Casa Administratiei Camerale in care a locuit si episcopul catolic. Fiind construita inainte de trasarea sistemului rectangular de strazi, aceasta cladire parter era partial „rotita” fata de reteaua de strazi a cetatii. Ulterior i s-a adaugat si Depozitul de Faina al localitatii.

Intre anii 1855-1860 se construieste Castelul Dicasterial, fiind initial prevazut ca resedinta a guvernatorului Banatului. Ca o paranteza, Banatul reprezenta una dintre cele cinci „tari de coroana” ale Ungariei, din cadrul Imperiului austro-ungar, avand capitala la Timisoara. Dupa terminarea edificiului, „Landul” a fost desfiintat, Banatul alipit Ungariei, Timisoara devenind doar capitala de judet si nemaiavand nevoie de sediu de guvern.

In pofida disparitiei destinatiei initiale, constructia este monumentala, se ridica pe suprafata a trei strazi si a fost mult timp cea mai mare constructie din Timisoara. Cuprinde trei nivele si avea initial 273 birouri, 34 camere pentru servitori, 34 bucatarii, 27 magazii, grupate in jurul a trei curti interioare. Ca stil arhitectural apartine stilului romantic cu elemente de Renastere Toscana, in speta florentina. S-au utilizat elemente de limbaj arhitectural prezente la Palazzo Strozzi si Palazzo Pitti din Florenta.

Timisorenii obisnuiau sa spuna despre aceasta cladire ca are o fereastra pentru fiecare zi din an. In realitate, are peste 400 de ferestre. Denumirea populara a fost de „Palatul functionarilor”, datorita numarului mare de Institutii si Oficii de Stat care functionau aici.

Astazi cladirea are peste 300 incaperi, cu un hol larg imbracat somptuos in marmura roz, cu scari curbate elegant, impletind arhitectura veche cu balustradele nichelate. Reabilitarea a durat cu trei ani mai mult decat ridicarea cladirii in sine, dar datorita destinatiei actuale a edificiului fotografiile interioare sunt greu de obtinut. Impresia care ti-o starneste este de spatiu aerisit, luminos, in contrast puternic cu nota de inghesuiala pe care o cunosteam eu de pe coridoarele inguste si interminabile, mustind de oameni asteptand la usi sa li se faca dreptate sau la etajele superioare, cu linistea prafuita a birourilor in care probabil isi desfasoara activitatea personalitati ale institutiei, ferite de ochii lumii.

Spre lauda edililor acest edificiu este conservat adecvat si cu siguranta ca ascunde o multime de istorii colorate intre zidurile renovate. Indiferent care e starea interioara, exteriorul da o nota de eleganta si rafinament zonei, dar si respectul auster pe care il cere destinatia cladirii.

Anunțuri

12 gânduri despre „Istoria Timisoarei: Palatul Dicasterial

  1. In ’80 am vizitat impreuna cu parintii mei, pentru prima data, Timisoara. In 2002, am revenit pe acolo, dar cu fiul meu de mana. De atunci, dragul de el este iremediabil indragostit de acest oras. Asa ca citesc cu drag aceste randuri, care-mi trezesc amintiri frumoase.

    • sper sa reusesc sa-ti trezesc interesul in continuare. imi plac foarte mult cladirile vechi, au atatea detalii frumoase, multe in paragina…mi-ar placea sa aflu povestile lor,dar din pacate informatiile sunt destul de putine.

      • Da, dar cu aplicație, tot reușești să afli câte ceva. Mai trist e când treci pe lângă toate aste frumuseți fără să le remarci, copleșit de problemele cotidiene.

  2. ar trebui, din bun simt, sa revizitez Timisoara. am fost o singura data, in 1988, incepusem sa fac karate, si la vremea aia veneau niste karateka sarbi, pentru stagii de pregatire, in Romania. se facea asa, mai in secret. ce mi-a placut Timisoara! se simtea atunci aerul occidental, era asa un oras curat, aerisit, fata de ceea ce vazusem eu in partea noastra de tara, ziceai ca sunt de-a dreptul in Occident

    • asta cu stagiile de pregatire pe ascuns le stiu si eu,am avut niste prieteni care practicau. in ceea ce priveste aerul occidental…e cam greu sa ma pronunt avand acum termen de referinta…exact occidentul si vazand clar diferentele uriase. arhitectura este si va ramane deosebita, daca ai timp sa ridici privirea si sa treci peste paraginiri, sunt multe cladiri cu imaginatie si mana de mester de inalta clasa. tot imi propun sa vanez cateva din detaliile acestea, cat inca mai e cald.

  3. Redsky, nu mă mir că ești o fiică a verii! Locuiești într-un oraș cu o climă aproape mediteraneană!
    În facultate am avut doi colegi din Timișoara, eram 7 în total la design textil (mulți, că la Pictură erau doar 3 în an!), iar cei doi ne aduceau, la întoarcerea din vacanța de primăvară, liliac înflorit…și noi, la Cluj, încă purtam pufoaice! Atunci am început să iubesc Timișoara!
    Mulțumesc pentru articolul acesta, am fost doar de două ori în Timișoara și n-o cunosc aproape deloc. Se pare că merită mai multă atenție. În Veneția, în Viena și alte frumoase orașe europene, toate instituțiile importante sunt ”adăpostite” de palate superbe, așa că această modă a amplasării instituțiilor publice în clădiri deosebite, în palate, e un obicei occidental pe care timișorenii l-au preluat cu succes. Uite, deja m-ai făcut curioasă! 😛

  4. @slvc-eu circul pe jos si dupa ce ies de la munci e chiar placut sa-mi arunc privirea pe tot felul de basoreliefuri aflate la cucurigu, aproape de acoperisuri. provin dintr-un oras cu blocuri toate la fel…poate de acolo mi se trage admiratia asta catre frumos.

    @mirela-e adevarat aici vine primavara mai repede. desi anul trecut se cam inversasera temperaturile la mama in moldova,zona de deal spre munte,era mai cald ca aici.
    si da,sunt un om al verii, ador sezonul cald si climatul mediteraneean!
    ma bucur ca ti-a placut, ma straduiesc s-o mai „comit” macar o data pe saptamana.

  5. Pingback: Cine moare? « Gabriela Elena

  6. Întotdeauna mi-au plăcut în mod special Timişoara, Clujul şi Sibiul. Curios e că nu le-am vizitat niciodată, cu excepţia Sibiului, dar am prins drag de ele din auzite, din văzute la TV sau din citite, ca acum 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s