Culori sau nostalgii de toamna(III)

Cum vremea continua sa tina cu noi, chiar daca s-a mai racit putin, nu m-am putut abtine sa ma rasfat putin in atmosfera calma de duminica dupa-masa si am iesit curajoasa la pescuit imagini, din ce a mai ramas din toamna aceasta extrem de darnica si prietenoasa. E drept ca ieri a fost ceata si o vreme mohorata, dar azi am simtit acut nevoia sa respir un aer care mi s-a parut de dimineata ca aducea usor a zapada, dar care in afara catorva accente taioase scurte, mi-a curatat gandurile si mi-a creat o stare de bine.

Am hoinarit prin parcul plin de frunze doar pe jos de asta data si pe malul Begai unde am descoperit o terasa retrasa, amenajata rustic predominant cu lemn si stuf. Mi-am amintit ca pe vremuri aici „posteam” cate o bere cu colegii intre doua cursuri, in corpuri de cladire diferite. Pe vremea aceea era un birt unde se bea „la varice”dar era plin. Acum era absolut pustiu, doar o pereche beruia langa canalul care curgea lin, aproape insesizabil. Am facut cateva poze ochiului de apa amenajat chinezesc si creand o impresie placuta de calm. Cand sa plec am remarcat ceva in apa: niste pestisori portocalii delicati cu aripioare dantelate, intr-un contrast placut cu apa intunecata si cu vremea rece de afara.

Mi-am continuat plimbarea la pas in urma a doi batranei care mergeau alene, alaturi. Am un respect deosebit pentru oamenii acestia care au rezistat anilor, greutatilor unei vieti in comun si au biruit timpul. Traseul a continuat cu Parcul rozelor, in cautarea trandafirilor ramasi. Spre surpriza mea erau o multime, in multe soiuri si culori, de la albi micuti, rozuri pastelate si portocalii, o bucurie pentru ochii deja pregatiti pentru nuantele amortite ale iernii.

Am abandonat natura in cautarea unui magazin cu ceva de baut. Dupa obtinerea si lichidarea pe nerasuflate a licorii fermecate, am constatat ca datorita faptului ca pomii si-au pierdut frunzisul,  pot fotografia in voie cladirile vechi fara a fi impiedicata de coronamentul bogat al copacilor seculari si bogat inzestrati. Prilej cu care am remarcat imensitatea de fire, cabluri si sarme, care coplesesc fatadele si spatiile aeriene dintre cladiri. Mi-am amintit de o moldoveanca de dincolo de Prut care zicea intr-un interviu ca-i plac extrem de mult constructiile din Bucuresti, dar ca toate sunt coplesite de cabluri! Chinuindu-ma sa le scot din cadru, am remarcat si eu ca este imposibil! Totul e aparent trasat, colaci de cabluri atarna suspendate intre stalpi si paienjenisurile interminabile uratesc fatadele.

Obosita si multumita de o dupa amiaza linistita, ferita de forfota uzuala a orasului acum adormit, m-am retras spre casa. Plasez o parte din pozele care mi-au iesit mai bine, sa va bucure si voua privirea! O saptamana buna sa aveti!

15 thoughts on “Culori sau nostalgii de toamna(III)

  1. Pingback: Weekend versus Monday « Gabriela Elena

  2. @coolnewz-era un amarat de fanta de portocale, dar asa-i ca l-am botezat frumos? 😀

    @scorpio72-pestisorii in sine erau superbi, doar ca din cauza reflectiei nu se zaresc prea bine. ploua, dar m-am incarcat de ieri si ma simt ok. numai bine si tie!

  3. Saru’mina.
    Sint imagini de „tihna”,de relaxare.
    Nu zbaterea din timpul verii,aglomeratia,zgomotul.
    Aproape fiind de apa,vezi pestii,auzi apa picurind.
    Poate citeva raze timide sa nu-ti tulbure linistea,o adiere prin frunzele-singurele frunze-platanului,inca iarba,inca flori, inca verde -ferigi si jnepeni.
    Si din pacate,nu departe sau prea aproape,tumultul orasului…
    Bune imagini…in prima zi de lucru din saptamina.
    Alexandru.

  4. foarte frumoasa plimbarea ta. Problema cablurilor trebuie rezolvata. Si la Cluj e la fel. Numai sarme si cabluri, unele dintre ele neimaifolosind la nimic. Imi amintesc de o vacanta in Malta. La un moment dat am remarcat ca nu e nici un stalp de eletricitate si l-am intrebat pe prietenul care ma invitase, ce surse de energie electrica au, ca nu vad cabluri. A zambit si mi-a spus ca la ei, retelele sunt subterane. -Nu pot sa nu va spun ca orasele malteze sunt construite in mare parte pe roca si am vazut fundatii pentru case , excavatii in roca.- Si arata foarte bine toate cladirile, fara sa iti fie spanzurate privirile de sarme.

  5. @fosile-tumultul orasului era inexistent, la ora aia isi face siesta, cred.
    superba alaturare, trebuie sa merg din nou acolo la tine, sa ascult in tihna!
    @gabico-cu solul in care panza freatica e f sus din zona asta,nu stiu daca e o solutie, dar nu eu sunt specialista aici si cred ca daca s-ar dori s-ar gasi o solutie estetica.

  6. frumoase imagini cu ultima suflare de brumă. curând să vină cea așteptată de unii și de mine, iarna.
    sfârșitul de săptămână de la noi a semănat a frig tot mai mult, aerul rece miroase tot mai puțin a rugină din frunze.
    despre cabluri: dacă mergi prin târgu mureș vei vedea că acolo nu există așa ceva. curând și la noi au început să le ascună. dar… le voi revedea curând pe cele ale capitalei.
    o săptămână bună să ai.

  7. Redsky, la Cluj a mai fost o zi de vară târzie. Cald, soare și un aer ciudat, strălucitor și transparent! Niciodată o imagine, care EXPRIMĂ ceva, nu trece neobservată de retină și neiubită de suflet. Suflet și retină…frumoase fotografii! O seară de toamnă tânără și bătrână! 😉

  8. Pingback: FRUNZA « Madi şi Onu Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s