Ascunsa pe o strada laterala, sugrumata de cladirile invecinate, poate trece usor neobservata, desi constructia are o nota aparte in peisajul citadin. Intr-unul din periplele mele cautatoare de amanunte deosebite ale constructiilor vechi, am regasit aceasta Sinagoga si am cautat informatii despre ea. Iata ce am gasit:
Sinagoga din Cetate a fost construita intre 1863-1865 in cartierul central Cetate, de unde si denumirea. Constructia a fost proiectata de arhitectul vienez Ignatz Schuhmann, in stil eclectic, cu trasaturi ale stilului maur, stil care evoca vechea comunitate a evreilor spanioli din Timisoara. Are o capacitate de 3000 de persoane, a fost sfintita pe 19 septembrie 1865 si a deservit pentru aproape 100 ani comunitatea evreiasca de rit mozaic.
Un amanunt interesant este prezenta unei placute de marmura in limba maghiara care atesta ca Sinagoga a fost reinaugurata in anul 1868 de imparatul Frantz Iosef al Imperului Habsburgic. Prezenta Imparatului pare surprinzatoare si deloc potrivita, dar studiind momentul istoric, dupa crearea monarhiei dualiste Austro-Ungare, acest an este cel in care evreii din Imperiu au obtinut cetatenia deplina dupa secole de persecutii. Imparatul conta pe fidelitatea noilor sai cetateni dorind sa-i asigure de sprijinul si protectia sa in caz de nevoie. Bunavointa imperiala a mers atat de departe incat zeci de evrei instariti au primit titlul de baron in anii care au urmat. A fost o etapa noua inaugurata printr-o serie de manifestari dintre care una a avut loc in aceasta Sinagoga. A fost un nou inceput, zeci de mii de copii evrei saraci, proveniti din familii de negustori marunti si meseriasi de la tara au umplut pana la refuz toate scolile din Imperiu. Anul 1868 a marcat un nou inceput spiritual pentru evreii din aceasta parte a Europei. O parte din istorici afirma ca enormul succes avut in toate domeniile de catre evrei in aceasta perioada a dus ulterior la ura neinfranata a unora si la ororile care au urmat in secolul XX.
Revenind in prezent, Sinagoga a apartinut Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si in urma cu cativa ani a fost cedata unei fundatii culturale, care a promis sa o transforme in sala de concerte. Diferite asociatii si oameni cu deschidere catre muzica de calitate si catre patrimoniul arhitectural al urbei au incearcat sa stranga sumele necesare restaurarii acestui monument. Investitiile ar fi imense si buzunarele goale. Conform unui studiu de fezabilitate pentru refacerea completa ar fi nevoie de 2,5 milioane de dolari.
O serie de concerte patronate de Centrul Cultural Francez, Filarmonica Banatul, Teatrul Maghiar se pare ca nu au reusit sa stranga, deocamdata, fondurile necesare si nici sa atraga atentia suficient asupra acestui edificiu care sub trecerea nemiloasa a timpului se deterioreaza ireversibil. In toamna acestui an sinagoga a gazduit festivalul Simultan a carui poster strajuieste inca intrarea. Senzatia mea este ca nici publicitatea evenimentelor nu este la nivelul necesar sau pur si simplu oamenii cu bani au treburi mai importante de facut decat sa ajute sa pastrarea unor marturii ale trecutului.
Ceea ce mi se pare important este faptul ca lupta inca nu s-a incheiat si asa cum au fost restaurate un numar important de cladiri din Piata Unirii, de exemplu, poate intr-un final va atrage atentia si acest edificiu, a carui arhitectura si interioare ar fi pacat sa se piarda.
Faina si concisa descriere, imi plac articolele cu tematica asta, sunt locuri despre care habar nu aveai, dar afli ca exista 🙂
cladiri care nu stii ce destinatie au acum si pana nu sapi nitel…nu afli. mi-ar fi placut s-o vizitez si in interior, cine stie poate la urmatorul concert aflu din timp.
mai sunt cateva posturi din aceeasi categorie, „istoria timisoarei”. cum spuneai si tu cu sambata romantica, cam o data pe saptamana incerc sa mai sap dupa istorii uitate 😉
Așa, așa, știam eu că vei continua, pentru că știi foarte bine să înfățișezi monumentele unui oraș pe care, după cum îți puneam, nu-l cunosc prea bine și mi-aș dori să-l vizitez în amănunt! Dantelăria aceea de piatră e fantastică, frumos monument! E soare la voi, azi? 🙂
acum,da, dar de dimineata a fost o furtuna masiva, vajaia blocul de ziceai ca vom zbura ca dorothy din vrajitorul din oz, cu tot cu casa 😀
la voi s-a topit zapada?
O, demult! Dar azi a inceput un vant asa, rece-perfid, zburatacind ce-a mai ramas din bietele frunze. Se anunta vreme rece, poate va ninge din nou. Ei, vine iarna! 🙂
asta e, noi sa fim sanatosi! fiecare anotimp are rostul lui si doar tremurand iarna putem aprecia soarele generos al verii 😉
nu pot spune ca ma pricep insa sinagoga asta imi pare un pic atipica – la arhitectura ma refer.
si este. din cate am inteles sunt doua stiluri de credinta mozaica, unul clasic ca si ortodoxi nostri si unul neo. aceasta sinagoga e pe stilul neo si are elemente maure. da o nota aparte arhitecturii baroce, in principal, care defineste timisoara veche.
totusi sunt la inceput cu prospectarile, multe idei sunt doar supozitii personale. ma bucur ca-ti place.
Subscriem @teonegura. La cat mai multe astfel de posturi!
iti multumesc si bine ai/ati venit ! in masura in care gasesc material, am sa incerc sa postez cat mai multe. subiectul ma pasioneaza si pe mine 😉
mie îmi place cum povesteşti locurile care te-au adoptat. dar nu pot să nu mă întreb: cei care sunt de-ai locului ştiu oare tot ceea ce ne spui tu din timişoara care te-a adoptat?
descrii frumos. îmi place.
cel mai mult ma distreaza cat de curiosi se uita unii cand ma chinui sa pozez vreo cladire. nu li se pare nimic interesant si tot cauta cu privirea amanuntul socant pe care nu-l gasesc 😀
baza de date pe net este foarte saraca, sunt multe edificii deosebite despre care gasesc doar cateva randuri. dar nu ma las, caut pana gasesc ceva interesant sa alatur pozelor.
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 44) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Gelos pe dor « Cristian Dima