In vizita la Crowne Plaza Bucuresti

Inspirandu-ma de la la Zack si  Melami, mi-am amintit de experienta mea unica in hoteluri de multe stele. Am accesat acum site-ul celor de la Crowne Plaza, au 5stele. Poate ca si acum 7-8 ani cand am participat eu la evenimentul organizat de firma a caror produse le popularizez, avea la fel, mie mi s-a parut de 20!

Din hol am realizat ca ma aflu pe taram necunoscut si in timp ce receptionera imi completa formularul cautam cu privirea scarile sa dispar cat mai iute in camera, pana ma acomodez cu spatiul. La mine in familie abia suntem a2a generatie de incaltati, cu opincile lasate confortabil la bariera de intrare in oras, luxul asta era un pic cam greu de digerat! M-a preluat un baiat care mi-a dus geanta, m-a scapat de rusinea de a plange in fata usii cu cartela si am pasit in interior. Dupa ce am ramas singura, parca  a inceput sa-mi placa! Inscriptia de pe ecranul tv-ului cu numele meu m-a flatat. Camera spatioasa, un pat imens, birou, dulap si baia cu de toate, o atmosfera placuta si calda, la propriu. Acum privind in urma si prin prisma lucrurilor vazute afara, nu mi se mai pare asa colosal. Dar atunci am fost atat de fericita, ca si in prima zi de Craciun sub brad, cand primesti un cadou neasteptat si extrem de placut. Am scotocit in telefon gandindu-ma cu cine sa impart bucuria. Cu mama!!! Am sunat-o : mamaaaaaaa, ghici unde sunt? A inceput sa rada si s-a bucurat in modul ala in care doar parintii pot sa o faca, fara invidie si din tot sufletul.

Dupa incheierea convorbirii mi-am dat seama ca aveam o problema, nu se aprindea lumina in baie. Am butonat eu ce m-am priceput…nimic. Obisnuita la lumanare pe „vremuri de restriste”, am facut dus in semiintuneric, cu usa de la baie deschisa si cu lumina zilei venind din camera. M-am cuibarit in halatul moale si in papucei si m-am pus pe meditat. N-am apucat sa ma adancesc prea tare in ganduri, cand a intrat femeia de serviciu. Am tasnit din pat, am trecut peste jena si am intrebat-o de ce nu se aprind becurile. Foarte amabila mi-a aratat unde trebuie sa stea cartela primita la receptie si usurata am investigat cu atentie baia. Geluri si lotiuni, samponele, servetele umede, oglinjoara mica, perete de sticla despartitor intre cada si chiuvete (da, erau doua!), oglinda cat tot peretele, uscator de par, absolut tot ce as fi putut avea nevoie si totul lucea in lumina proaspat dobandita.

Am coborat sa ma intalnesc cu participantii la „culturalizare”.In pauza dintre expuneri, s-a facut degustare de vinuri, interesant prezentata, doar ca eu trotilez cand sunt insotita, deci m-am abtinut. Seara s-a organizat o cina festiva, destul de alambicata. Prezentarea mancarii mi-a rupt gura. Meniul era  pe o coala cerata care arata ca un ravas trimis de printul favorit reginei, legat cu pangliga roz. Ce-mi amintesc deosebit era ceva asparagus si inca 3exponate de gusturi diferite pe care toti de la masa supozitionam ce ar putea fi( eu cunosteam doar planta decorativa din clasele ceausiste pe care n-o udam la timp si chelea dezastruos) un peste delicios si o fripturica. Felurile s-au perindat domol si stilat, era o delectare si gustul… si privitul. Cred ca m-as putea obisnui cu asta! Partea sonora au asigurat-o doua formatii , una din care facea parte Andreea Banica pe vremuri langa inca o blonda(Blondie?!) si o formatie care canta la butoaie, in stilul celor de la Sistem. Fetele au cantat fara fasoane si ar fi creat  ceva atmosfera, daca audienta n-ar fi fost deja trecuta de prima tinerete si venita la imbuibat pe gratis. Cei cu butoaiele cu creat un spectacol zgomotos si afumat, lucrand cu polizoarele pe care le vindem noi uzual. Totul a fost la inaltime, muzica antrenanta si doar pe la doua ne-am retras la culcusuri. Am dormit repede pentru ca dimineata la 9 aveam ultima prezentare si n-as fi vrut s-o pierd, modul in care au fost  realizate fiind profesional, cu filmulete si argumente de vanzare extrem de utile. Micul dejun a fost de tip bufet suedez si nu-mi amintesc sa fi vazut in alta parte o asa abundenta de feluri de mancare, prezentate apetisant si calde si reci si dulciuri si fructe, orice! M-am decis cu greu asupra catorva bucatele de somon si branza cu mucegai, de-li-cioa-se! Din pacate nu pot manca pentru tot sezonul!

Dimineata inainte de a iesi din camera am privit pe geam. Era februarie, totul imbracat cu promoroaca si pe la 8 a inceput sa plece o coloana de masini care pareau oarecum oficiale, din fata hotelului. Mai tarziu am aflat ca erau parlamentarii ce plecau la munci si m-am simtit un pic mai importanta ca de obicei!

Invitati in vizita de gala: Gabriela, Carmen Negoita, Gabriela Elena, Noaptebunacopii, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima

Anunțuri

29 de gânduri despre „In vizita la Crowne Plaza Bucuresti

  1. Nu vreau să fiu rea, dar acum poate înțelegi și tu de ce li se fâlfâie parlamentarilor de omul simplu. Trăind zilnic într-un astfel de ”decor”, mai greu fac priză la realitate. Și ne mai mirăm că fac atâtea ca să rămână în poziția aia, inclusiv trădări ale propriului partid, că de crezuri politice nu cred de mult să mai fie vorba…

  2. Pingback: Rătăcire | Noaptebunacopii's Blog

  3. eeeh , mai Doamne …. Am avut si eu o experienta similara pana nu de mult (adica pana sa inceapa criza ca de-atunci s-au taiat).
    La noi intalnirile de lucru aveau loc in ultima vreme la Venus , la mare , tot intr-un hotel de cinci stele. Era cu ata mai haios ca la noi eram doar trei cucoane in gasta de daunasi , restul barbati. Lux de lux si patanii cu duiumul cu cartela si cu mesele simandicoase. Si , contrar asteptarilor , toti deplangeam zilele minunate cand ne intalneam la Herculane , in vila firmei , unde se servea masa afara sub umbrar , aperitivul era tuica de pruna in sticle de jumate , vinul rosu din carafa aburita si berea direct din butoi. Totul la liber , fara portie. Sarmale , smantana proaspata si gratar de la mama lui…. Tinea intalnirea cate o saptamana ca prezentarile se faceau doar dimineata , dupa masa de pranz program de voie la bai , la sapte izvoare , pe munte sau la terasa. La Venus in schimb , doua zile , foc automat de la 8 la 20 , doua zile cu drum cu tot si inapoi la treaba. …. :):):) Oare si la parlamentari o fi criza?

    • bine ai venit, irenadaiana!
      la mine au fost doar doua iesiri din astea simandicoase, unde am fost singura din partea firmei, impreuna cu alti distribuitori din tara. chiolhanurile le-am tras insa cu colegii mei, fara fasoane si mers doar la distractie, nu la instructaj. ce vremuri… 😀
      la ei nu-i criza niciodata,doar la noi!

  4. Vai, ce-am patit-o si eu cu numarul mare de stele!!! Norocul meu este ca pot disimula si simula orice situatie, si ma comport ata de natural, indiferent daca sunt proasta sau de pe alta planeta! Am avut bafta sa stau intr-un hotel care e celebru pe mapamond, si m-am simtit din secolul 14, dar am supravietuit. Si ma ajuta si faptul ca ma autoironizez, si faceam glume cu majordomul si cu portarul, care doar suradeau discret, dar ar fi ras de s-ar fi tavalit

  5. Pingback: Maneaua “Anticomunismului” | Madi şi Onu Blog

  6. Imi place ca relatezi intimplarile asa cum le-ai trait,fara fasoane si figuri.
    Normal ca toti am trecut de la „spanac la borcan in restaurant” la diverse situatii instelate si fiecare,daca n-am fost prin excursii prin tari straine,am stat cu gura ca pestele.
    Mai tirziu ne-au putut creste pretentiile,dar prima data am fost pe spate,ca virusii.
    Am mai prins un pic din confortul de la ARO din Brasov si barul de noapte de la subsol si citeva baruri de noapte din Cluj,inainte sa se defiinteze (pentru poporul de rind) decadentele capitaliste.

  7. he, he, draga mea… povești ca leana și costel cred că am trăit cu toții, noi cei de aici, din românia. dar îmi place cum le spui…

  8. Probabil te-ai simţit ca prinţesa din poveste doar că nu prea ştiai ce să faci butoanele alea şi cartela care până la urmă a aprins luminiţa din capătul… băii. 🙂 Măcar aşa mai aflăm şi noi noile tendinţe în decoraţiuni. Le mai încercăm, tot pe la alţii, le mai stricăm, că de reparat le repară tot ei. 🙂

  9. Pingback: PA-URI MEDIEVALE ŞI POARTA ŞCHEI DIN BRAŞOV « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  10. Anca, (sincer, nu-mi plac diminutivele…) să-ți spun un secret. Pe mine m-a învățat mama, încă de mică, să nu mi se pară niciun lucru material mai presus de mine. Că Dumnezeu e mai presus, că unii oameni deosebiți sunt mai presus prin ceea ce fac, NU prin ceea ce au, ca avere materială, e de înțeles. Așa că am crescut cu aceste idei. Indiferent că sunt în blugi sau rochie Dior, mă simt lejer oriunde, între 2,3 și 5 stele sau …într-un palat! Sincer, nu mă simt bine în campingurile cu baie comună. Nu mai am vârsta necesară, alea sunt pentu copii și adolescenți entuziaști! Lucrurile materiale sunt făcute cu bani, ori…nimic din ce e făcut cu bani, nu e mai presus de noi. Așa că, fii la tine-acasă și-n palat și-n castel :))))))))))), deopotrivă! 😉

  11. Pingback: Seara de folk (4) | Gabriela Neagu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s