Concert de Craciun la Dom

E un eveniment de care am auzit dar n-am participat niciodata. Am infruntat ninsoarea si lunecusul sa vad cum e. Noi credeam ca e concert de orga, pentru ca Dom-ul e renumit pentru acest instrument. In fapt, orga s-a simtit auzita foarte putin in deschidere ca un salut de bun venit, restul concertului fiind sustinut de o orchestra simfonica si un cor numeros.

Ca la toate manifestarile publice partea politica si-a spus cuvantul si in deschidere, vreo zece minute s-a multumit sponzorilor si s-au facut plecaciuni „starurilor” prezente, primarul, deputatul si catorva personalitati germane prezente la eveniment. De altfel s-a vorbit in permanenta in doua limbi: germana si romana. M-am simtit de parca as fi pasit pentru scurt timp in alta tara, civilizata,respectuoasa, punctuala si cu tratatii de calitate.

Concertul a prezentat o Misa a lui Mozart, Orfelina, daca retin exact, o lucrare religioasa, cantata prima oara la deschiderea unui orfelinat si dirijata de un Mozart de 12ani, care mie un profan al genului mi-a trezit simtaminte adormite si in cateva secunde m-a facut sa uit ca stateam in picioare si era destul de rece in catedrala imensa. Lucrarea prezinta mai multe parti cu tempo si melodicitate diferite si tocmai prin acest lucru atractive. Instrumentele si corul au fascinat audienta aproape o ora. Imi era dor de un concert si pana la ultimul acord am respirat prin toti porii muzica inaltatoare.

Dupa un scurt discurs al Episcopului si o binecuvantare, am cantat cu totii muzicanti si public „O, ce veste minunata!” si varianta germana a piesei „Silent night”pe care eu o stiu doar in engleza, asa ca m-am marginit sa ascult. Primul colind, cel in limba romana, cantat de corul care vibra in toata biserica mi-a ridicat parul pe ceafa si am simtit acut apropierea Craciunului si parca intr-un fel atmosfera sfanta, specifica sarbatorii mi-a incalzit sufletul. Fara nici o indoiala muzica este calea spre inima, iar cei din seara aceasta au facut treaba buna!

Concertul s-a incheiat in aplauzele numeroase ale unei biserici pline si am iesit in atmosfera ninsa cu sufletul plin de o bucurie greu de explicat, dar pe care o simteam incalzindu-mi placut inima. A fost o seara placuta si a meritat sa lupt cu frigul si alunecusul pentru a marca intr-un alt fel sambata. Cu ocazia aceasta am realizat ca n-am mai fost demult la Opera si ca mi-e intradevar dor de atmosfera si muzica de alt gen decat cea pe care o ascult uzual. Mi-am promis sa remediez problema in anul care vine!

Voua de ce va este dor?

Invitati la concert: Gabriela, Carmen Negoita, Gabriela Elena, Noaptebunacopii, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima.

30 thoughts on “Concert de Craciun la Dom

  1. Pingback: Apel umanitar | Noaptebunacopii's Blog

  2. Pingback: Machiavelique? – Silavaracald

  3. De ce ar putea sa ne fie dor?De muzica,arta,civilizatie,bun simt,de conationalii care eram,dar care nu prea mai sintem,de respect-la orice nivel si orice virsta,de siguranta.

    • unele dintre astea se mai gasesc, asa cum am gasit si eu aseara. e drept ca in pauzele scurte dintre partile misei se auzeau mobilele, cum rupeau vraja muzicii pe o alta tonalitate. dar asta e boala grea la romani,daca stai sa bagi in seama toate neconcordantele, nu te mai bucuri de nimic 😉

  4. Mi-e dor de câţiva fulgi de zăpadă, de o bulgăreală, de munte. Asta pe lângă tot ce a enumerat şi Alexandru. 🙂 Mi-aş dori să simt Crăciunul altfel decât restul zilelor din an.

  5. de sentimentul acela inefabil, de bine in toata fiinta ta, pe care-l ai la iesirea de la un specacol care ti-a placut, cand te surprinzi ca zambesti amabil tuturor celor din jurul tau, si nici frigul nu mai e asa de frig si nici alunecusul atat de alunecos…

    • exact acest lucru l-am simtit. am o bucata de drum pana acasa dupa ce cobor din autobuz. ningea si era pustiu pe strada,ghetele imi alunecau destul de rau,asa ca mergeam incet sa nu pierd aderenta. starea de liniste si calm, ninsoarea slaba au facut drumul placut, parca gandurile rele si amaraciunea ramasesera undeva departe…

  6. De Crăciunurile copilăriei. 🙂
    Am impresia că azi, copiii nu simt cu adevărat sărbătoarea. Chiar și serbarea de la școală e un pretext să se prezinte bine costumați și să zică perfect rolul…Bradul, ei da, bradul îl împodobim împreună, pe acorduri angelice de colinde cântate de Enya și Paula Seling. Facem fursecuri în forme specifice: brazi, fulgi, moșuleți…Despachetăm frenetic cadourile! Colindăm…Dar lipsește ceva și nu pot să-mi dau seama singură ce anume. Văd că, după colinde, cadouri și pupături, fiecare ne cam retragem la activitățile de rutină. Asta era: parcă e comprimat în câteva ore…Aș vrea să retrăiesc emoția din copilărie sau s-o văd pe fetița mea că simte și altceva când colindă, decât o bucurie pe care o face părinților pe care îi iubește.
    Dacă îmi mai amintesc ceva, revin. NINGE și e zăpada la Cluj! 🙂

    Sper să îți placă:

    • foarte frumos,iti multumesc mirela,atenta ca de obicei!
      fiecare simtim altfel Sarbatorile si poate asta e tendinta,de a da importanta partii materiale in dauna celei spirituale. lumea se transforma, incercam sa pastram caT putem ceea ce iubim.

  7. draga mea, mie mi-e dor de ceva ce nu voi putea să mai am niciodată: de bunicii mei. în urmă cu ceva vreme, de un crăciun, ne-am adunat cu toţii, nepoţi, strănepoţi, părinţi, bunici, copii, veri, unchi, mătuşi, în ceea ce eu numesc crăciunul vieţii mele. oameni în toată firea fiind, gălăgioşi şi redeveniţi copii în suflete, ne-am aşezat pe jos şi ne-am rugat bunicii să ne spună iar povestea lui greuceanu şi a lui tei legănat. a fost… miraculos.
    bunicii mei nu mai sunt. acel crăciun a fost ultimul împreună cu ei… şi mi-e dor de ei câteodată de mă usucă. 😦

    • imi pare rau pentru tine. daca te incalzeste vreun pic, eu n-am avut atmosfera asta niciodata, de familie reunita cu bunicii sau familia mea.a fost doar mama mereu.apoi, a fost o perioada in care am numarat o familie mai mare cu mai multe generatii,dar se pare ca acele vremuri au apus. eu zic ca esti norocoasa si pentru ca ai ce-ti aminti!

      • da,esti si ma bucur pt tine 🙂
        superba piesa,vocea m-a uns la inima. e muzica din film,nu-i asa?cronicile din narnia? am sa vad filmul, fie doar pt muzica. iti multumesc,m-ai prins la fix cu piesa asta :*

  8. Desi nu am primit invitatie, m-am prezentat si eu la concert.
    Hmmm! De ce imi este dor? De momentul inaltator pe care l-am simtit, in decembrie 1984, ascultand colindele cantate de corul de copii sasi, in incinta Bisericii Negre din Brasov. Cat voi trai nu voi uita concertul acela si, mai ales, sunetul divin al orgii.

    • vei primi si tu invitatie, nu vreau sa stresez oamenii,nu la toti le place sa fie „pinguiniti” 😉
      imi inchipui ca a fost deosebit daca iti amintesti de atatia ani. sunt lucruri intradevar de neuitat si cu ajutorul lor capatam energia necesara sa ne continuam drumul.

  9. Seara buna,
    Da-mi voie sa-ti spun ca si io am avut o experienta minunata cu acelasi Dom.
    Asta vara, am stat la terasa in piata din fata Dom-ului si am zis sa-mi incerc norocul in interior.
    A fost o experienta inaltatoare.
    Habar n-am ce fel de slujba era. Am observat doar diferente fata de o biserica ortodoxa comuna.
    Mi-a placut ca: s-a cantat divin la orga, am stat jos, se vorbea la microfon si am auzit tot, n-au fost pilde pe care sa nu le inteleg. Practic, n-a fost niciun context religios, dar a fost minunat!
    Nu mi-e greu sa-mi inchipui cum a fost la tine.
    Invidie garantata! 🙂

    • bine ai venit, andruska!
      daaa,orga e deosebita si interiorul fastuos. am regretat ca n-am luat aparatul foto,dar la cata lume era nu mergea sa fac poze. poate o prind odata goala si prestez atunci.
      a fost o seara reusita si ma bucur ca stii despre ce e vorba 😉

  10. In Cluj nici macar nu este obligatoriu sa fie sarbatoare! Poti asculta deseori minunate concerte de orga la biserica de pe Kogalniceanu. Din pacate insa, nu tare se inghesuie clujenii, probabil prefera sa asculte acasa, confortabil, stand in fotoliu. Cu toate ca nu este nici pe departe aceeasi senzatie!

    • clar nu! oricat de performante au aparatura audio acasa,nu cred ca se poate compara cu sonoritatea si rezonanta unei biserici. e bine sa stii ca exista posibilitatea. si aici la Dom am senzata ca se canta in timpul slujbelor,dar am neglijat sa ma informez. ma plangeam intr-o vreme ca nu am planuri,dar ideile vin, bunavointa sa existe 😉

  11. Cred ca e foarte frumos sa participi la o astfel de manifestare.
    Mie imi e dor de grupurile de colindatori de la Conservator care veneau, an de an, la un vecin. Stateam ca vrabiutele la geamuri si ascultam cu toata inima 🙂

  12. Pingback: SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (3) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  13. gind la gind cu psipsina. Dor de Ajunul Craciunului la Iasi, la bunici, sau de seara de 31 Decembrie cind luam la rind casele celor dragi cu colindul sau cu Plugusorul. Ninsoare ca o pulbere fina, -20 C, nas lipit de ger, clopotei si buhai … un tablou pe care abia acum o apreciez …

  14. Pingback: POVESTEA CONTINUĂ… « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s