O raita prin Austria(I)

A fost prima mea iesire afara din tara si-mi amintesc ca era 4dimineata cand altii carpiti de somn se plimbau la baie, iar eu cu cativa colegi plecam in Austria.  Aveam sa ajungem in cursul dupa amiezii la Faaker See,dupa un drum cu multa zapada, cu opriri doar de una mica si rapida(iar va grabiti cu concluziile?)ca sefu’ nu face pauze, intr- o statiune formata doar din cabane rustice, unde te astepti la tot pasul s-o vezi pe Scufita extrem de Rosie cu un cosulet, mergand lalait la bunicuta. Din pacate n-am zarit-o nici pe ea si nici pe vacuta Milka, desi un coleg tot aburea copiii langa o uzina cu ceva cosuri ca acolo amesteca marmota ciocolata. Se chiombeau astia mici sa le iasa ochii si nu vedeau decat zapada!

Am misunat vreo cinci zile pe acolo, dar fiecare a fost altfel. Intr-una din ele am facut o excursie intr-o mina dezafectata. Intrarea se facea pe un tobogan din metal coborand in viteza vreo cativa metri. Coborarea se facea in grup compactat, capul familiei in frunte, copilul tampon si mama-tuturor-relelor, in coada coloanei. Am alunecat vajait si rapid la vale si de teama ca nu ne oprim am pus frana cu bocancii! Ne-a harait fundurile pantalonilor si ne-am oprit scurt la baza, fara peripetii, doar chiuituri. In echipament de protectie si cu casca, am purces la investigari.  In prima sala in care am poposit ne-au facut o demonstratie de ridicare a vagonetului incarcat de minereu contrabalansand o roata actionata de apa. Ingenios, spectaculos si neasteptat! Vagonetul se punea in miscare lent creand o pauza de anticipatie. Banda cu explicatiile se derula undeva in surdina si cand simteai ca-ti pierzi rabdarea, o rasturnare si un suvoi de apa incheia demonstratia. Am senzatia ca acelasi sistem se foloseste inca in satele mai izolate, la noi in tara. Putin mai incolo, o lumina asezata smecher dadea impresia unui minereu de aur, care stralucea intr-o nisa in perete. Intr-o alta incapere un manechinuit intruchipandu-l pe Paracelsius cu privirea pierduta, sedea intre eprubete cautand infinit piatra filozofala. Sticle din alea si lampi de pe vremea bunicii avem si noi, dar parca aici capatau alta valoare,intr-un spatiu in care timpul parca se oprise din curs. Ca sa ne conectam la lumea noastra, ne-au plimbat cu trenuletul cu vagonetele folosite la transportarea comorilor extrase. Cateva curbe sinuoase si  zgomotul sacadat al rotilor ne-a readus la suprafata.

Cand ne-am intors, am aflat ca exista si o piscina cu sauna. Nu era extrem de mare, insa atmosfera calda, interiorul luminat placut si geamul imens catre privelistea troienita de afara, creau o stare speciala. Cand ne-am incretit, am zis sa dam o raita si prin sauna. Eram cam peste tot o gasca galagioasa si cum ne-am apropiat de incaperea incinsa, au tulit-o toti. Am remarcat cu coada ochiului ca erau complet goi. Copiii au mustacit, s-au hlizit, noi ne-am facut ca ploua. Am pendulat o vreme intre cele doua, pentru ca apa in piscina nu era extrem de calda si dupa o vreme simteai nevoia de ceva fierbinte. Cand ne-am intors in apartamentul sefilor am realizat ca unul dintre noi pierduse cheia de la apartamentul de sus, asa ca eu si fiica-mea ne-am intors s-o cautam. La ea fusese ultima data, asa ca m-am gandit sa-i dau o lectie si am trimis-o in sauna sa caute. Proasta idee, cand era la mijlocul distantei am vazut un tip care venea din directie opusa in costumul lui Adam. Am vazut-o cum face pasii mai mici, dar merge in continuare. Intre timp unul dintre cei de la vestiar ne-a intrebat ce cautam si ne-a dat cheia, pusa de-o parte, sa nu se piarda. La astia nu se fura nimic, tot ce am lasat intr-un loc, am gasit si a doua zi, nemiscat. Revenind la fiica-mea, tocmai facea drumul inapoi dinspre sauna spre mine, abia stapananindu-si rasul. Mda, fusese botezul focului, vazuse primul „aruncator de flacari” pe viu!

Ceea ce mi s-a parut neverosimil si mi-a placut mult, a fost peretele subtire din sticla care ne despartea de zapada masiva si turturii imensi care dantelau stresinile, iar noi ne lafaiam in costume de baie, balacindu-ne ca la mare. O imbinare de cald si rece, la fel de placuta ca privitul ninsorii pe geamul unei cabane in care arde un foc vesel!

Atmosfera calma, sanii, fulare si manusi lasate in casa scarii neincuiate si regasite in acelasi loc a doua zi dimineata, containere de gunoi cu zapada imaculata in jur, un tractoras ca de jucarie care curata toate aleile in fiecare dimineata, oameni joviali si care salutau fara sa te cunoasca, m-au facut sa ma bucur de toate din toti porii si sa simt acut lipsa de cunoastere a macar catorva vorbe in germana. De cate ori salutam cu „hallo” si oamenii mai adaugau cate o propozitie noi luam viteza sau aprobam din cap cu „priviri inteligente”. Atunci si acolo am realizat ca germana e mai internationala ca engleza!

Invitati in excursie: Gabriela Ilies, Carmen Negoita, Gabriela Elena, Noaptebunacopii, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima, Gabriela Neagu, Melami.

27 thoughts on “O raita prin Austria(I)

  1. Austria. Piscina cu sauna. Costum de baie. Ceva nu se potriveste! Si anume … costumul de baie! Asta mi-aduce aminte de o vacanta de iarna intr-un satuc autriac unde am vrut mort-copt la piscina si sauna. Dar mi-am dat seama ca nu aveam „costum de baie” asa ca pune-te pe cautat. Inima muntelui si costum de baie in decembrie. Am gasit pe bani grei! Ei bine, cind am intrat la baie si la sauna l-am dat jos mai repede decit il imbracasem si cu siguranta muuuult mai repede decit il cumparasem! 🙂 Toata lumea de la 18 la 88 de ani erau in fundu’ gol indiferent de … amanunte!

    • de acelasi lucru vorbeam si eu, doar ca noi eram intre colegi de lucru si zau daca doream sa vad amanuntele cuiva 😆
      unii dintre colegi nu au avut costum de baie si am mers la un magazin de sport care la parter era cu schiuri si chestii de iarna si cu acces oprit la etajul intai, articole de vara. ne-au lasat singuri acolo sa ne alegem. nu vrei sa stii ce s-au alergat si chiuit copiii printre haine, de ne-am facut de mirul lumii! ziceai ca suntem 100, nu 6adulti cu 3copii. cand am coborat se uitau la noi ca la salbatici…

      • da, e mai ciudat cu colegi sau prieteni … In Austria pe unde am fost la sauna/bai termale fundu’ gol era cam obligatioriu in ambele. In orice caz eu nu am vazut exceptii!

      • parca e mai simplu daca nu ma cunosc cu oamenii aia, ne ignoram reciproc si gata. dar totusi…e un pic aiurea, la ce s-a mai inventat intimitatea?

  2. pentru mine austria rămâne mereu un loc drag. ţară germanică, apropiatăde cultura în care am copilărit, o regăsesc mereu cu drag. mă simt tare bine acolo. cu o excepţie: costumul de baie, în cazul meu, rămâne pe mine. 😉 mă simt mai comod aşa, nu ştiu dacă este bine sau nu, chiar sunt extrem de ruşinoasă când vine vorba să mă arăt în splendoarea mea anatomică.

  3. Anca, nu prea m-a încântat Austria (recunosc că n-am văzut-o decât de pe autostradă, ne-am mai oprit, dar era destul de monoton peisajul), dar sunt absolut topită după Viena, m-a fascinat, m-a vrăjit, mă cheamă și o vom revedea cu siguranță la vară! Chiar dacă aș vrea s-o revăd și acum, de Crăciun…ei, poate. Never say never, așa că poate vă povestesc!
    NU, nu suport nudismul. Intimitatea e sfântă pentru mine. Am o silă monumentală … Ce să fac!? Colecție de costume de baie! 😉

      • Cum se spune, să te-audă Dumnezeu, că noi ne dorim să vedem Schloss Schönbrunn și Belvedere și pe timp de iarnă, că le-am admirat din suflet doar în plin august! Castele…monumente…vestigii…palate…muzee…tot ceea ce omul a creat și zămislit cu artă și simț estetic! Se pare că ne atrag aceleași lucruri. Chiar și sauna, dar cu costum de baie, clar! 🙂

    • 😀 ca sa fiu sincera mie imi place sa vad ce au aia pe acolo in materie de cladiri,castele,chestii vechi. boarfele nu prea ma pasioneaza. acolo ne-am impartit, unii la shopping si unii la sanius(sarantocii si copiii!). povestea cu saniusul si ce-am mai vazut in partea a2a 😉
      la cercetasi, cu harry si hermione? f bun!

  4. Pingback: PLICTISEALĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  5. Mi-ai redesteptat amintiri frumoase si pentru asta trebuie sa-ti multumesc. In 2007, am avut sansa sa vizitez, timp de patru ore, o salina din apropierea orasului Salzburg. Ziua acea a fost, pentru mine, de vis.

  6. ,,amintirile ma chinuiesc,amintirile ma rascolesc..nu mai reziiist..”

    dap,interesant..eu am refuzat sauna din start,ar fi trebuit sa ma duc cu schatz si vreo doi colegi de ai lui plus cu vreo doua tipe…erau aia deja cu ochii sclipiciosi..i-am dezamagit,am spus ca eu inca nu sunt asa deschisa ca ei…
    si apoi nu ma interesa sa fac cunostinta cu ,,aruncatorul lor de flacari”…

      • ha,ha..preludiu sigur!
        eram asigurata ca sunt de toate varstele si nimeni nu se uita la nimeni..iar eu am spus ca in mod sigur,ii cunosc cu haine pe ei..de ce ma provoaca sa ii vad in toata splendoarea?
        au sfarsit razand si foaaaarte dezamagiti!

      • continui sa nu inteleg ideea, e ceva fortat aici, ca de sanatate sau igiena nu poate fi vorba. pot face sauna si in costum de baie si-mi pastrez nurii pt mine 😀

  7. Of, mi-ai adus aminte de concediul de asta vara 😀
    Tot in zona aia am stat si noi si in fiecare zi alergam de colo colo, ba un castel, ba o gradina zoologica… La mina n-am ajuns, dar o aveam prin brosurica primita de la pensiune, cu cele 100 de locuri de vizitat.
    La noi nu primesti asa ceva, fir-ar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s