O seara de vineri

Am avut o zi proasta, asa cum se intampla uneori si tot ce-mi doream era sa ajung acasa sa ma ascund de lume, sa uit de toti si sa incerc sa-mi atenuez dezamagirea si lehamitea de rautatea unor oameni. Propunerea unei bune prietene m-a pus in imposibilitatea de a spune „nu”. Simteam ca ajunsa acasa dimensiunea dezastrului se va mari astronomic si in progresie geometrica si nu simteam nevoia sa-mi plang  de mila inutil si penibil.

Asadar iata-ma dupa 18ani de la terminarea facultatii intr-o sala de curs la „marketing”. Cum asta fac, vanzari, mi s-a parut interesant  cursul si modul de abordare al profesorului. Faptul ca am putut intra in sala desi cursul incepuse de mai bine de o ora, ca unii puteau sa se scuze si sa plece,tot in timpul orei, o oarecare relaxare a relatiei profesor-student, m-au surprins placut. Nu s-au schimbat prea multe insa, tocilarul din fata clasei care considera ca profesorul explica doar pentru el, era prezent. Salutar faptul ca citise cursul si stia amanunte din expunere. Grav ca in momentul in care s-a abandonat litera cursului, ramanea mut, neputand aplica din cunostintele acumulate si in afara cursului. Politici de pret, metode de promovare a unui produs in defavoarea altuia, tehnici de publicitate alaturi de multe exemple din viata reala, au facut ca cel putin pentru mine, cursul sa para o notiune palpabila si nu tehnici extraterestre cum era ceea ce invatam eu pe vremuri. Am priceput si eu cu ocazia asta ca marketing nu inseamna doar publicitate ci si o mare parte de tehnici de formare a unui pret dupa costuri si indici, la care se adauga si altele ca distributia, productia. O privire din avion ca a mea a fost placuta, probabil ca daca as lua ceaslovul la invatat mi-ar mai scadea interesul!

Dupa curs a urmat ceva mai relaxant, am hotarat sa mergem la un suc si am luat cateva locatii la rand. Am prins perioada de „Christmass Party” cateva baruri erau rezervate, decorate frumos si cu multimi de aperitive si dulciulete pregatite. Intr-un final am gasit ceva intim, o cafenea in genul celor frantuzesti. Micuta, fara fum, erau doar cateva mese si mirosea a lumanare cu mosc. Mai tarziu, prietena mea mi-a soptit”stii unde e lumea? e jos , dar e semiintuneric acolo si un fum de mori!” Am povestit de toate ascultand in surdina muzica franceza, savurand un ceai si un fresh de mere cu lamaie. In mijloc trona un pian cu coada si un aer de epoca interbelica, colora spatiul. Pret de vreo doua ore n-a intrat si n-a iesit nimeni, poate mai exista o alta intrare, undeva jos. Un loc linistit, care mi-a imprumutat calmul si mie, reusind detasarea fata de lucruri care desi  dor, nu poti face nimic sa le schimbi, singura metoda de a reusi fiind sa mergi mai departe , sa nu le pui la suflet. Ma consider norocoasa sa am o asemenea prietena!

Poftiti la cafeneaua frantuzita: Gabriela Ilies, Carmen Negoita, Gabriela Elena, Noaptebunacopii, Mirela, Teo Negura, Cristian Dima, Gabriela Neagu, Melami, Elisa

Anunțuri

30 de gânduri despre „O seara de vineri

  1. Pingback: Cu vantul aventurii, in Laponia «

  2. Pingback: O seara de vineri | BLOGUL MEU

  3. Pingback: Batman, sopranul – Silavaracald

  4. Pingback: O seara de vineri | Redsky2010's Blog | BLOGUL MEU

  5. Pastreaz-o, daca Dumnezeu ti-a dat-o! Nu intotdeauna stim sa apreciem ceea ce avem. Tu se pare ca stii.
    Atmosfera placuta, muzica buna, linistea si caldura, ceaiul, pianul… toate sunt de vina pentru seara ta de vineri – una speciala, as zice eu.
    Nu mai astepta sa treci printr-o zi grea ca sa ajungi la o astfel de clipa frumoasa. Alege sa o traiesti. De voie adica, nu de nevoie…
    Cu drag.

  6. E foarte frumos să petreci o seară de iarnă alături de o prietenă veche şi de încredere, într-un cadru adecvat discuţiilor intime, în şoaptă, depănând amintiri. Îmi şi imaginez minunatul loc, cu pianul în colţ şi muzică în surdină. Eşti norocoasă să ai astfel de prietene care te pot scoate din starea de amorţeală sau mai rău din supărări 🙂
    Bănuiesc totuşi că întâlnirea a fost într-o seară de joi 😀

  7. Cât de mult mi-ai amintit de anii de studenţie. Cam aşa se petreceau lucrurile şi pe la mine. Era super fain după examen când mergeam toată gaşca la o terasă şi ne uitam cu orele pe acolo. 😀 Hehe… faine timpuri.

  8. Anca, am avut o zi asemanatoare nu demult…Am fost zguduita de o atitudine, un refuz, de o realitate pe care eu o vedeam altfel…Si mi-am revenit brusc, cu ajutorul celei mai bune prietene, Mirela E. (poate iti amintesti, cea cu parfumul de Parchouli). A venit la mine brusc, de ziua ei, dintr-o data, ca o gura de aer proaspat si vital si m-a scos din cea mai afurisita zi! Ne vedem o data sau de doua ori pe an, ea locuind mai mult in strainatate. Si totusi suntem prietene, mai vorbim pe mess, la telefon…E o prietenie care ne ajuta sa depasim multe momente dificile. Si sa ne bucuram impreuna de momentele frumoase!
    Iti doresc un weekend minunat! 🙂

  9. Pingback: BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  10. Pingback: LICITAŢIE PENTRU LAURA « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  11. Pingback: LICITAŢIE PENTRU LAURA « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  12. Pingback: LICITAŢIE PENTRU LAURA « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  13. Pingback: Poveste de vis (18) « Blogul lui Teo Negură

  14. Pingback: Cascadă de gânduri « Cristian Dima

  15. „Muzica” era in insasi atmosfera voastra frumoasa!…
    Am si eu cateva astfel de prietene minunate!… 🙂 Ne intalnim rar dar cu folos, de fiecare data ne incarcam bateriile pentru multa vreme…

  16. prieten adevarat nu e cel care doar te ajuta la nevoie ci si cel care se bucura alaturi de tine cu sinceritate. Va invidiez , eu nu mai am prieteni , ba chiar ma intreb daca am avut vreodata … Am ajuns la concluzia ca eram mult mai „atragatoare” cand aveam necazuri decat cand eram fericita. Ii incerca un fel de satisfacie ascunsa in faptul ca in incercarea de a ma consola pe mine isi puteau etala propriile realizari. Cum se limpezeau apele nu mai erau de gasit. Altfel nu-mi explic de ce acum toti gasesc o scuza – de cele mai multe ori nefondata- atunci cand ii invit la cate o sarbatoare. Si lucrul asta doare mai tare decat o lipsa unei maini intinse la nevoie.

    • eu zic ca n-ai pierdut nimic. oamenii invidiosi care nu se pot bucura pentru tine,nu-ti sunt prieteni…nu fi necajita, apar ei si oamenii de calitate, doar sa ai timp si inima deschisa pentru ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s