Mi-am cumparat bradut!

Bradut ca asa-mi place mie sa-l alint, de fapt e un pom mai inalt ca mine! Stiu ca e la moda sa cumperi bradut de plastic ca sa ocrotim padurea. Am ajuns la concluzia ca oricum se taie brazii care trebuie rariti si care nu sunt absolut necesari padurii. Si pe care si daca nu-i cumpar eu, vor sta saracii aruncati si abandonati in vreun colt de piata, iar eu voi sta cu sufletul trist fara miros de cetina si cu lipsa unui simbol tare drag mie.

Toata copilaria am avut un bradut mic de vreun metru, pe care de drag il impodobeam cu toate globurile, beteala si decoratiile necesare unui brad mare, de saracul pomisor statea sufocat tot timpul Sarbatorilor! Ma uitam cu jind la alti copii care aveau brazi adevarati si simteam prezenta bradului ca o fiinta vie care inmiresma si personifica intr-un fel placut Craciunul. Al meu era un fel de simulacru, pe care-l aranjam mutandu-i globurile de mai multe ori si incercand sa-l fac fac sa arate mai aproape de unul adevarat. Dupa ce am iesit pe banii mei, am cumparat doar brazi adevarati, vii, cu ace care se scutura, care au o frumusete efemera si de aceea, cu atat mai mult apreciata.

Asadar am purces la drum in piata, hotarata sa nu plec fara copacel. De data asta eram avizata si nu m-am mai lasat surprinsa de preturile cauzatoare de atac de cord, ale brazilor de provenienta martiana sau venusiana, ca altfel nu-mi pot explica preturile lor astronomice. Ca si anul trecut erau intr-un numar coplesitor, ma intreb cine isi permite sa cumpere brazi peste 150-200lei si mai sus? M-am intrebat din nou daca criza nu e doar pentru fraieri, dar am alungat gandul, aveam alta tinta . In spate de tot, erau si brazi autohtoni si dupa o mica targuiala am reusit un pret bun, mai jos cu 20lei, fata de cel de acum doi ani. Am considerat ca am facut o afacere si fericita m-am indreptat spre locul unde uzual zacea un lant de taxiuri. Evident ca exact azi imi uitasem manusile si cu fiecare pas simteam ca sub greutatea bradului , mainile imi devin casante si ma gandeam de unde fac rost de un autogen sa ma desprind artistic de obiectul dorintei? Evident ca nu era nici un taxi in statie, ca doar Murphy nu doarme! Evident ca si colegul pe care l-am sunat avea treaba, asa ca am sprijinit bradul de un pom, mi-am bagat mainile care ma dureau deja, la maxim-adanc in buzunare si m-am pus pe asteptat. Mda, taxiuri tot veneau, dar fiecare pretexta ca le umplu masina de ace, ca nu au loc, unii m-ai ignorat direct. Dupa vreo trei refuzuri ma si vedeam facand lemne de foc din dragul meu bradut sau ma gandeam cum sa ajung cu el in autobuz. Cu mainile in buzunare le faceam semn la taximetristi spre brad „ma luati cu copacul?” Intr-un final unul cu firma proprie, nu a mai facut colaps cand mi-a vazut copacul si m-a intrebat unde merg. Mi-a culcusit bradutul in masina si intr-un sfert de ora eram acasa, intr-o singura bucata  eu si distinsul copacel.

Pana la urma nu procurarea bradului a fost problematica, ci transportul. Ma plang mereu ca viata mea e la fel, in fiecare zi. Cred ca nu sunt suficient de atenta, cineva acolo sus mi-o complica mereu, tocmai pentru ca ma plang prea mult si nu sunt suficient de multumitoare. Noroc ca-mi da si o mana de ajutor sa rezolv in final toate cu bine!

Hai sa vedem cine si-a mai luat brad? Invitati: Cristian Dima, Teo Negura, Gabriela Elena, Gabriela Neagu, Elisa, Carmen Negoita, Melami

LE : Un colind deosebit pe care nu-l stiam:

44 thoughts on “Mi-am cumparat bradut!

  1. Buna Redsky , intru totul de acord cu tine. Si eu mi-am luat brad , adevarat , de la Kaufland , made in Austria. ( macar n-am vaduvit codrii nostri ci pe ai austriecilor ca si ei ne-au cam luat totul-schimb echitabil am gandit eu). Oricum , bradul e foarte frumos , are cam doi m inaltime si a costat doar 100 lei. returile erau acceptabile zic tot eu ( poate altii nu-s de acord ) dar cu milionul de la mine cred ca se pot pune doi-trei puieti in locul lui. Asta cred ca ar trebui sa se urmareasca , sa tai dar si sa pui la loc. La cate paduri rase efectiv am vazut… Nu , nu faptul ca lumea vrea un bradut autentic de Craciun distruge mediul ci goana unora dupa inavutire si nepasarea sunt de vina. Asa n-ar trebui sa ne mai facem nici case , nici sa ardem lemne pe foc , nici sa avem mobila in casa. Traiasca plasticul si petrolul. NU , e vorba doar sa mentinem echilibrul si sa fim constienti ca de unde iei trebuie sa si pui la loc. Asta-i tot. Natura are suficiente forte sa-si revina , doar s-o lasam noi.

    • bine ai venit, irenadaiana!
      cam la acelasi lucru ma gandeam si eu. in vremurile de trista amintire erau putin brazi de plastic si nu erau muntii goi. se taia cu cap si probabil, asa cum spui, se replanta in acelasi ritm. pretul mi se pare ok, eu am dat 60lei pe al meu si e autohton 😉

  2. Pingback: Râs cu plâns – Silavaracald

  3. Sa te bucuri de el si de Craciun, nimic nu se compara cu impodobirea bradului si asezarea cadourilor sub el, pentru cei dragi… a, ba da, gasirea celor pentru tine 😛 Sarbatori faine!

  4. In copilarie am locuit la tara, o localitate la k km de oras. Am avut mereu brad, cate un copac impozant, de peste 2 metri. O multime de globuri, beteala si boboane. Nu am avut de plastic niciodata, si gandul ca as putea impodobi anual aceeasi „matura” verde, ma streseaza. Asa ca, prefer unul natural, sa miroase a cetina, a sarmale si a scortisoara. Atunci simt ca a venit Craciunul.

  5. Pingback: BRADUL DE CRĂCIUN | Madi şi Onu Blog

  6. Doamne, nu vrei sa vezi cum arata un brad care provine din toaletare, din raritura!
    E vai de crengile lui!
    Tot bradul de pepiniera e mai aspectuos! Eu am unul artificial, anul asta, mic, de pus pe masuta din veranda! Am renuntat la brad autentic, desi cade padurea pe mine.

  7. ah, da, si eu am cumparat ieri un … bradoi!! Care mi-a rupt miinile! Greu frate, greu!! Noroc ca in ianuarie nu mai trebuie sa-l cobor scarile, ii fac vint de la balcon in gradina!

  8. Daca nu pui poze, nu exista 😀

    Noi nu am mai facut brad de multi ani. Cand eram mica, ala adevarat era clar nebunia. Am avut apoi unul de plastic, pentru ca nu ne mai permiteam sa dam bani in fiecare an pe unul „real”. Si in familia mea nu se purta facutul de imprumuturi, doar pentru a sarbatori „cum se cuvine”. Asa ca mai rarut, ca-i mai dragut.

    Am crescut apoi si, desi imi permit lejer toata nebunia asta de Craciun, am preferat in fiecare an sa-l lasam sa treaca asa. Nu cumparam brad, nu facem cadouri, e o zi „normala”. Stiu ca suna ciudat, dar pur si simplu nu simt absolut nimic fata de sarbatorile astea si prefer macar sa nu fiu ipocrita. Am si muncit ani buni de sarbatori, asa ca idee aia de „zi normala”, chiar zi de lucru, mi-a ramas inca puternic intiparita.

    De mancat se mananca foarte bine in casa in fiecare zi, asa ca nu prea mai sunt diferente. Ma gandesc ca vom reveni la ganduri ceva mai crestinesti, cand vom avea copil. Pentru ala micu, vom face tot tambalaul, momentan insa savuram niste zile ca oricare altele.

    Sa te bucuri de brad si de Sarbatori si mai ales ca nu te-ai „salbaticit” atat de mult ca mine. Mi-ar placea sa mai simt bucuria aia de copil, dar din pacate nu mai e cazul 😉

    • sunt convinsa ca vei regasi bucuria cum spui si tu, cand va apare unul mic. imi amintesc zgomotul picioruselor fiica-mi in fuga spre brad, sa vada ce i-a dus Mosul.
      pe de alta parte daca nu simti nevoia sa sarbatoresti asta…e dreptul tau.
      costa destul si acum,dar sper sa am mereu niste bani,macar pt unul mic. fac si poze, cat de curand 😀
      iti multumesc pt urari si iti doresc sa petreci asa cum simti tu. numai bine!

  9. şi în bradul tău minunat şade …. o pisică. normaaal că am să vin să-l văd! crezi că scapi?
    şi eu sunt fan brădoi! când eram copchiliţă locuiam la casă mare, cu tavanul în cer, de căuta taică-meu ditai copacu să umple casa. greu a fost când ne-am mutat, prin demolare, la bloc… unde să pui pădurea aia care umplea jumătate de cameră? am început cu brăduţi mai normali, dar a fost greu să înţeleg…
    am vrut să fac bradul de ieri, dar m-au oprit forţele de ordine. am brad sintetic de ceva vreme, dar îmi umplu casa de coroniţe împodobite. e la mine ca la magazinul de decoraţiuni şi ai mei se mişcă cu grijă, să nu deranjeze ceva… că vine „nebunaaa”. singura care are acces… direct… e pisica mea. nu ştiu de ce e şi ea fan brad! 😉 adoră să doarmă sub el.

    • 😀 nu stiam ce-i ghemul acela alb de sub brad. acum stiu!
      la noi e traditional sa-l impodobim in 24 seara, cand vin colindatorii. tocmai la timp pentru venirea Mosului. mai e un pic,abia astept!

      • aşa e şi la noi tradiţional: cu căţel şi cu purcel călare pe brad, cântăm colinde, mâncăm bomboanele din pom (după ce le-am pus). sarmalele cântă pe sobă, se pune masă mare de ajun, nelipsiţi sunt la acest eveniment bunica mea, părinţii mei, fratele meu şi familia lui. stăm până aproape în zori aşteptând colindători, pe moş crăciun…

  10. Mai bine că ţi-ai luat brad natural, de fapt (şi) în asta şi constă farmecul sărbătorilor de iarnă. Cică brazilor de plastic le trebuie 20 de ani pentru a se descompune.
    Şi vrem poze :)!

  11. Pingback: PAveste fără sfârşit – Medieval Story « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  12. ce ma oftica psipsina,cu matza ei cuminte.
    eu nu pot frate cu nebunul meu sa fac brad..am facut unul artificial-in bucatarie..si acolo a ajuns dupa el sa ii roada beteala si sa clincane la globulete..
    sincera sa fiu,imi este dor de bradul pe care il aduceam cu schatz, din padurea proprie austriaca…

  13. Îţi doresc să fie un brăduţ care să-l impresioneze pe Moş şi să-şi răstoarne sacul cu ce-ţi doreşti (şi nu mă refer aici doar la lucruri materiale). 🙂 Ornarea lui e partea cea mai faină şi mai amuzantă. Cel puţin la mine aşa e de fiecare dată. 🙂

  14. Pingback: Dexign vă urează Sărbători fericite! « Mirela Pete. Blog

  15. Anca, m-a întristat frântura de amintire din copilăria ta fără brad adevărat…Orice copil trebuie să aibă un brad cu miros poaspăt și pipărat de rășină, de pădure, de VIAȚĂ! Mă bucur pentru bradul tău de azi, care te va bucura și vă va aduce sănătate în casă! Așa se spune: bradul verde te ține și pe tine verde! În copilărie aveam o casă-castel, mi-e dor și o visez mai des decât ai crede! Acolo aveam brazi falnici, enormi, frumoși…Când am revenit în Clujul natal, apartamentul de bloc permitea doar un brad normal, mare, dar nu imens. Podoabele rămăseseră, așa că eu și frumosul meu frate ne etalam talentele și făceam operă de artă, pe nivele: auriu, roșu și curcubeu…sau altele, găseam noi! Acum e rândul scumpei mele Enya să împodobească bradul, un brad cu conuri naturale, cu ace zdravene și crengi rotate, foarte simetrice. O frumusețe care, așa cum spui, dacă tot a fost tăiat, să trăiască alături de noi bucuria Crăciunului! Iar sub brad, e raiul Serafinei. Se culcușește acolo, pe o pernă special pusă, ca să nu mai fie luată la pupat și smotocit așa des. Știe că acolo ajungem mai anevoie și stă ca o regină! Mă bucur că ai un brad frumos…O brad frumos!

    • au fost alte vremuri si mama s-a descurcat cum putea si ea mai bine. asa stiu sa apreciez mai mult ceea ce am acum prin forte proprii.
      daca te aude scorpio cu pisicuta ta cuminte, iar se enerveaza 😀
      frumos colindul,iti multumesc,mirela. n-am mai ascultat nana mouskouri de veacuri si m-a apucat dorul de germana 😉

  16. Pingback: BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (6) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  17. Pingback: Prima mea întâlnire cu Moş Gerilă | Noaptebunacopii's Blog

  18. Pingback: - Elisa – gradina mea de vis

  19. Pingback: BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (7) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s