Amintiri despre Fribourg

Revelionul povestit aici, l-am prelungit cu o vizita scurta in Fribourg, la una din prietenele mele din copilarie, casatorita cu un elvetian pur-sange, desi extrem de volubil si distractiv e diferit complet fata de felul lor de a fi. Imi amintesc cu drag de el, un om cald,  dornic de a imparti cunostintele despre orasul sau unor straini si care ne-a adoptat imediat cum ne-a cunoscut.

Pe vremea aceea inca nu erau casatoriti religios si trebuia sa faca o incursiune la una din bisericile de acolo sa ceara ceva amanunte. Cu ocazia aceasta mi-a prezentat „cresele”. Initial ma uitam dupa niste copii mici, desi termenul folosit la plural imi sugera un numar imens de copilasi! Vazand fata mea nedumerita mi-a explicat ca cresele sunt reprezentari ale Nasterii Domnului, miniaturizate si prezente in toate bisericile catolice, in fata altarului printre decoratiuni sau in expozitii ca aceea pe care o priveam atunci prin niste ferestruici micute. M-a uimit precizia executarii fiecarui amanunt, pana si focul saracacios fiind simulat cu o luminita mascata discret.

In drumul de intoarcere am facut un popas la un castel asezat strategic in partea superioara a orasului, oarecum izolat, dar prezentand o panorama interesanta. Mi s-a explicat ca familiile vechi si bine situate locuiesc in partea de jos, iar in blocurile de pe deal sunt cei care stau mai slabut cu banii. Un contrast interesant intre cladirile vechi cu istorie bogata in spate si blocurile asezate parca separat, pentru a delimita diferentele de clasa. O alta istorioara interesanta a fost cea privitoare la modul de curatare al strazilor orasului, din vechime. Mi s-au aratat urmele rezervoarelor unde se stoca apa de ploaie si periodic i se dadea drumul. Orasul fiind construit in panta, apa curgand navalnic curata totul in cale. Mda, m-am gandit daca astia gasisera din epoca feudala metode ingenioase sa rezolve strazile, nu e de mirare ca suntem atat de in urma! Pozitionarea orasului sugereaza o fortareata aparata de bariere naturale folosite extrem de iscusit si cu viaducte gratioase facand treceri abrupte intre versanti.

Un alt punct interesant in vizita noastra scurta a fost Chateaux de Gruyeres. Cum nimerisem o perioada aproape fara zapada, culmile inzapezite partial alternau placut cu dealurile de un verde crud de primavara. Curtea castelului era bogat ornamentata pentru Craciunul care nu trecuse de mult timp si am admirat casele servitorilor care deserveau pe vremuri castelul  si blazoanele aferente. Din pacate castelul nu l-am vizitat in interior, in acea perioada neavand nimic interesant, desi acum regret, poate arhitectura  avea ceva de spus. In fata unei case un mestesugar migalea ceva decoratiuni in lemn. L-am urmarit o vreme de departe. Curtea cobora lin spre o bisericuta si din acest loc spatiul castelului se amesteca pe nesimtite cu cladirile mai noi. In biserica o orga maiestuoasa, ne-a mangaiat simturile cu cateva acorduri melodioase.

Intr-o alta seara am facut o incursiune in Palatul de gheata, aflat in afara orasului si datorita vremii caldute, l-am descoperit in curs de topire. Gheata fusese dirijata abil, imbracand cavitati, facand poduri garnisite, cupole si turnulete, iar luminile colorate creau o atmosfera calda si prietenoasa chiar daca formatiunile albe erau la fel de reci cum le stim cu totii.

Cu promisiunea ca vom reveni candva sa vedem muntii, castelul si padurile si vara, am plecat spre casa. Raman mereu amintirile unor locuri de un pitoresc deosebit, prezentate cu farmec si dragoste de prietenul nostru, elvetianul atipic.

Anunțuri

16 gânduri despre „Amintiri despre Fribourg

  1. Pingback: Prima la dreapta, a doua la stânga sau tot înainte? « Gabriela Elena

  2. Ce-mi plac mie castelele astea, cu camere pentru servitori, cu spații largi, grădini, așezate în mijlocul unui peisaj mirific! Frumoasă excursie, mă bucur să citesc că ai vizitat atâtea locuri minunate! 🙂
    Mă bucur să te reîntâlnesc, am fost cu toții la bunicii Enyei, a fost frumos și bine, ne-am relaxat, dar ne-am și distrat. Am colindat și am fost colindați! Am dăruit și am fost fost cadorisiți!
    P.S. Anca, te rog să cauți pingul, e aici! 😉

  3. Pingback: Dacă n-ați făcut asta de Crăciun… « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s