Hoinarind prin cetatea eterna Roma(II)

Pentru ca afara e frig destul, iar la mine la munca mai rau ca in iglu, ma trage ata la amintiri, dintr-o vara calda in care ma desfatam admirand ce au cucerit sau construit romanii pe vremuri. Am inceput cu Coloseumul. Dincolo de gluma prietenilor mei cu angajarea mea in Italia la spalat geamuri la acest edificiu( cand se pregateau sa rada, mi-a sarit tandara: de unde au astia atatea geamuri de spalat acolo???) mi-a produs o impresie puternica. Asa zdrentuit si patinat, daca stai atent se aude din departare racnetul animalelor adapostite in subsoluri si aduse la suprafata cu lifturi cu gandire elevata pentru vremea aia, cu adevarate gradini zoologice subterane, cu zgomot de lupte dintre oameni si animale, praf-scrasnete-racnete-moarte. De fapt poate imaginatia mea a luat-o razna de la „Gladiatorul” sau „Ben Hur”. In fapt cred ca mai mult m-ar fi interesat minunile tehnice de acolo, decat luptele. Violenta ma sperie! Erau si vreo doi „gladiatori” pentru turistii dornici de poze, dar slapii si ceasul de pe mana lor nu m-au convins.

Am continuat plimbarea cu Forul roman, un parc imens, plin de fragmente de istorie, aici un capitel, aici o bucata de amfora, aici o statuie fara brate. Delicate, cu originea pierduta in istorie, ruine de coloane retezate neregulat, impletite delicat cu tufe de leandri in toate culorile si strajuite de pini cu forme ciudate. O biserica al carei mozaic inca s-a pastrat si iesirea printr-un arc de triumf bogat ornamentat, dar din pacate, destul de deteriorat au incheiat Forul. Pe o alee ingusta am abordat din spate „Lupoaica” despre care eu aveam impresia ca e mult mai mare decat cea prezenta in centrul Timisoarei. M-am inselat!

Monumentul lui Vittorio Emanuelle m-a lasat fara grai sau cu gura cascata o bucata buna de vreme. Am inceput sa pozez la disperare, fara atentie la unghiul de abordare, ceea ce se si vede. Statui ecvestre, basoreliefuri, sculpturi care parca isi luau zborul, totul intr-un ansamblu luminos si grandios. Fiecare centimentru migalit cu grija, garda care mi s-a spus ca e imbracata mereu altfel si privelistea oferita de pe terasa superioara erau impresionante. Se vedeau toate punctele importante de atractie incepand cu Catedrala San Pietro si terminand in alt punct cardinal cu Il Colloseo. E o senzatie deosebita sa fii acolo intre atatea opere de arta, sa te simti mic si sa nu stii cum sa casti ochii mai larg sa aduni tot ce se poate vedea. In plina contemplare imi pica fisa: „Dar Columna lui Traian unde e, aia nu mi-o arati?” Prietena mea serioasa zice” Hai sa-ti fac o poza, intinde si tu mana asa spre dreapta nitel…” Ma pregateam sa reiau intrebarea, dar na, sa-i fac pe plac intind mana in directia impusa si cu coada ochiului privesc ceva cilindric, care…exact aia si era: Columna lui Traian! Am coborat multele trepte de pe diferitele nivele ale Monumentului si ne-am tras sufletul dupa o zi torida la umbra catorva copaci vecini buni cu Columna.

Impresia de soare, de arta patinata de istorie, de frumos inca persista cand imi amintesc. Mi-as dori sa aprofundez candva, sa am zile sa admir asemenea spledori, sa ma incarc cu frumusete si caldura. Asa pot pleca voioasa  infruntand cu mare curaj gradele cu minus de afara si gandind la o vacanta la Roma!

Prima parte a povestii o gasiti aici.

26 thoughts on “Hoinarind prin cetatea eterna Roma(II)

  1. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 49) « Blogul lui Teo Negură

  2. Da, si eu am fost completamente cucerit de acest muzeu in aer liber. Poate nu zgomotul, poluarea si preturile ridicole din jurul obiectivelor turistice, cit mai ales arta. In orice directie privesti si de oriunde, nu se poate sa nu descoperi un mozaic, un basorelief, o sculptura sau o ruina romana. Ce m-a impresionat cel mai mult, a fost intersectia dintre Via Quattro Fontane si Via Quirinale. Ce m-a dezamagit, a fost Via Veneto, mi s-a parut ca nu se ridica la nivelul faimei. Si daca ar fi sa ignor valoarea artistica, as spune ca opulenta Vaticanului m-a oripilat.
    Nu stiu daca stiai, dar inaintea luptelor pe care le-ai amintit, in Coloseum aveau loc lupte navale in arena inundata complet cu apa. Foarte interesant!

    • wowwww!!! asta da chestie interesanta! da, opulenta Vaticanului m-a cam debusolat. asimilez greu atatea frumuseti la un loc pe m2. eram ca un burete plin pana la refuz…dar m-as mai duce 😀

      • E, pai si eu ma voi mai duce, chiar daca m-ar mai oripila odata 😆 Am spus-o, nu arta in sine, ci opulenta bisericii si a capuselor ei ma scirbeste. Din ce-nvatasem eu la rezistenta materialelor, 😉 credinta n-ar avea nimic de-a face cu fastul si bogatia, ba din contra (you know which one 😉 )

      • hmmm, in dezbaterea asta nu ma las antrenata. mi-ar placea insa sa vizitez biblioteca Vaticanului, sa aflu una-alta ce stiu ei si nu lasa sa iasa la iveala, descoperiri, informatii, cred ca ar fi extrem de palpitant! sau dezamagitor…cine stie cum o fi lumea asta de fapt?

      • Eee, nu numai biblioteca ascunde chestii, ca ei saracii participa zilnic la „Cina cea de spaima” 😉 , dar ssst, ca nu e bine sa se stie 😀

      • Well, nu l-as numi „privat”, poate primitiv 😉
        Vrei descoperiri stiintifice pe marginea subectului? Pai avem si d-alea, dar dupa cum bine se stie, in materie de
        imaterial, 😀 parerile (ca ce altceva?) sunt impartite si concluzii nu exista. Asa ca, nu ne avintam 😉

  3. Eu am fost cu fiu-meu la Roma, acum vreo 3 ani jumate si cand am ajuns langa Vatican, n-am dat seama ca n-o sa putem intra acolo fara sa ne luam niste blesteme, ori macar injuraturi, chiar daca printre dinti de la piosii care erau pe acolo. De ce? Pentru ca eu aveam un tricou cu Metallica, iar Mihai cu Slayer, foarte sugestive as zice. 😀 Am luat insa pranzul pe o straduta din apropiere si am avut onoarea ca baiatul care ne-a servit la masa, probabil tocmai datorita tricourilor sa ne trateze foarte frumos si ce e si mai frumos, e ca tot timpul cat am stat acolo, de cate ori venea pe la noi, ori trecea macar pa langa, ne fredona complice si cu un zambet dracesc pe figura, cantece din repertoriul trupelor sus-amintite!

    • super faina faza. tot la intrare in Vatican era controlul ala f strict si cand da de fiica-mea incepe sa tiuie strident. se uita omul contrariat spre ea si o vede cu blugi 3/4 plini de capse, fermoare, cu vreo 3bratari metalice la mana. a dat din mana a lehamite si a lasat-o sa treaca 🙂

  4. Nici nu m-a oripilat, nici nu m-a dezamăgit, că mă dureau picioarele ca naiba după atâta umblat prin ”obiective”. Și era o căldură de se topea asfaltul de sub picioare…
    În rest, faină Roma! Aș vizita-o din nou, dar numai într-o lectică purtată de patru gladiatori cât malul. 😀

  5. Am vizitat Roma acum, cu ajutorul tău şi-ţi mulţumesc! 🙂 Eu n-am apucat s-ajung prin părţile alea ci puţin mai la nord, respectiv la Milano şi Florenţa. Dar cum viaţa-i lungă şi optimismul e tot la mine, cu siguranţă că voi ajunge şi la Roma într-o bună zi!
    Şi iarăşi, nu pot să nu remarc cât de bine scrii!!
    Pup iu!

  6. Imi dai voie, te rog, sa ma joc?
    Intrebari presante:
    -ai cumparat bijuuri din sticla de murano?
    -cât de des ai intalnit români angajati in prestarea serviciilor ( ex: chelneri in restaurante, la bilete la muzeu, in mijloacele de transport etc)?
    -cat de puternic a fost sentimentul de ”badea Cârțan” cand ai descoperit Columna lui Traian fara ajutor? 🙂

    • ai voie sa te joci cum doresti 😉
      n-am cumparat cam nimic, am avut putini bani si marea majoritate i-am spart pe bulendre fiica-mi, era prima oara cand vedeam haine italiene, culori si tot ce vrei. cand merg cu ea, trebuie sa tin cont si de dorintele ei, macar uneori.
      ca sa fiu sincera am stat intre romani si m-am deplasat cu masina, doar in centru cu metroul. erau borfasii de metrou, i-am recunoscut pe plaja si in aeroport, dupa haine. italienii sunt mai putin „copiatori” ca stil vestimentar. la noi toate femeile aveau blugi 3/4 albastri si bluza sau maieu, invariabil. eu mi-am luat jeans kaki 😀
      la columna eram deja atat de plina de impresii si atat de obosita,ca aproape a trecut neobservata…acum i-as face poze din toate unghiurile. blogul te schimba 😆

      • Apreciez atitudinea de ”io, din contra”! 🙂
        Si cred ca nu numai blogul, ci si calatoria, experienta in sine, te schimba.
        Cu fiecare calatorie, acumulam impresii si crestem in ( sau inspre 😛 ) gradul de calatori profesionisti.

  7. Dragă Anca, ești un vis! Vorba Georgianei, am vizitat Roma prin postul tău!
    Roma e destinația noastră pentru vara viitoare, cu toate că sper să putem vedea și ceva din Franța, Carcassonne m-a dat gata și vreau să îi arăt și Enyei singura cetate medievală păstrată aproape neschimbată. Plus Riviera, pentru ceva mare și plajă. Vise, vise…Dar Roma va fi realitate, pentru că vreau și așa cum am vrut Viena și Veneția, VREAU să se poată! Excelente poze, dacă la Vatican voi întârzia mai mult, peste Il Colosseo voi trece doar pe la exterior, mă înspăimântă, e multă energie negativă acolo…așa cum bine ai simțit. Ca în Turnul Londrei.
    Mulțumesc pentru articol, m-ai făcut foarte fericită: Italia, Roma și vara! Pup! 🙂

    • cu multa placere,mirela. e un spatiu vast, coloseumul, e pacat sa-l ratezi. mie mi-ar fi placut sa vad si subteranele sa-mi povesteasca cineva amanunte ca cel oferit de papagigli…cand am sa am multi bani am sa-mi angajez ghid personal, care sa-mi sopteasca tot ce e de stiut, inclusiv barfele istorice, cand vizitez ceva 🙂

  8. Pingback: Sete de foc « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s